Pe timpul stapanirii romane Dacia era condusa de un guvernator cu titlul de legatus Augusti praetore, iar capitala a fost stabilita la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, care continea atat numele cuceritorului, cat si denumirea vechii capitale a Daciei, Sarmizegetusa.
In timpul imparatului Hadrian Dacia a fost impartita in Dacia Superioara, care continea Transilvania propriu-zisa si Banatul, Dacia Inferioara, adica Oltenia si coltul sud-estic al Transilvaniei si Dacia Porolissensis, nordul Daciei Superioare. mai tarziu Marcus Aurelius a mentinut Dacia Pororolissensis, dar Dacia superioara devine Dacia Apulensis, iar cea inferioara Dacia Malvensis.
In ceea ce priveste organizarea militara, armata era alcatuita din doua legiuni romane, din care faceau parte doar cetateni romani si numeroase trupe auxiliare, din care faceau parte autohtonii, dacii. Armata isi avea garnizoana in castre, tabere intarite, aparate de unu sau doua santuri, val de pamant sau zid de piatra.
Ocupatiile dacilor nu se modifica fundamental. Ei continua sa practice agricultura, o noutate fiind aparitia fermelor agricole, care aveau in centru un ansamblu gospodaresc denumit villa rustica, cresterea animalelor, extragerea bogatiilor solului (aurul era proprietatea statului roman), mestesugurile, mestesugarii sunt organizati in asociatii denumite colegii (ex: "Colegiul Faurilor").
