REFERAT ISTORIE: ALEXANDR IVANOVICI GHERTEN

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
A. I. Gherten ocupa un loc de frunte in istoria literaturii si a miscarii de eliberare din Rusia. Activitatea clocotitoare si multilaterala a lui Gherten - scriitor, ginditor si militant politic - a lasat urme adinci in dezvoltarea gindirii sociale din Rusia."Comemorind pe Gherten - scria V. I. Lenin - proletariatul invata din exemplul lui marea insemnatate a teoriei revolutionare; invata sa inteleaga ca devotamentul fara rezerve pentru revolutie si propaganda revolutionara facuta in rindurile poporului nu s-au irosit in zadar, nici chiar atunci cind decenii intregi despart semanatul de culesul recoltei..." )Deceniile care ne despart de Gherten si de epoca lui nu numai ca nu au facut sa se stinga in rindurile poporului sovietic amintirea plina de recunostinta fata de marele democrat-revolutionar, ci dimpotriva, pentru oamenii maretei epoci socialiste, figura lui Gherten este astazi mai vie decit oricind.Cultura sovietica pastreaza cu grija in tezaurul sau nemuritoarea mostenire a scriitorului care "a jucat un mare rol in pregatirea revolutiei ruse"). In U.R.S.S., operele lui Gherten sint raspindite pe scara larga, in numeroase editii. Poporul sovietic le studiaza cu dragoste si se mindreste cu ele.Alexandr Ivanovici Gherten s-a nascut la Moscova, in ziua de 6 aprilie 1812 (stil nou), in ajunul marilor si rascolitoarelor evenimente din Razboiul pentru Apararea Patriei, pe care poporul rus L-a purtat impotriva lui Napoleon. Povestirile despre incendiul Moscovei, despre lupta de la Borodino, despre trecerea Berezinei, despre cucerirea Parisului - scria Gherten - au fost cintecele mele de leagan, basmele mele, "Uiada" si "Odiseea" mea.Primele impresii din copilaria viitorului scriitor, au fost luminate de stralucirea eroicei lupte a poporului. Mult timp inca, el avea sa-si aminteasca, ca prin vis, scenele incendiului: "...case mari pirjolite. fara ferestre si fara acoperisuri, ziduri prabusite, locuri virane, inconjurate de garduri, cite o soba si un cos ramase intregi in mijlocul ruinelor..." Cu multi ani mai tirziu, Gherten avea sa-si inceapa lucrarea "Amintiri si cugetari" cu povestirile batrinei sale dadace, Vera Artamonovna, despre zilele pline de neliniste din timpul cotropirii Moscovei de catre "armata cea mare" a lui Napoleon.In ciocnirile cu asprul adevar al vietii, mintea iscoditoare a baiatului s-a maturizat si s-a calit. Apropierea si contactul nemijlocit cu taranii si cu slugile care nu erau primite dincolo de "anticamera", impresionantele scene din viata iobagilor, la care i-a fost dat sa asiste, au trezit de timpuriu in sufletul lui Gherten o ura de neinfrint impotriva oricarei robii si samavolnicii. "Am vazut prea bine - scria Gherten despre anii copilariei sale in "Amintiri si cugetari - cum constiinta infricosatoarei lor situatii de iobagi, ucide, otraveste existenta slugilor, cum ii apasa pe oameni si ii abrutizeaza".In dezvoltarea spirituala a lui Gherten, primele impresii literare au jucat un rol insemnat. In casa tatalui sau, Ivan Alexeevici Iakovlev, mosier instarit de vita nobila, exista o biblioteca mare si baiatul a avut prilejul sa cunoasca de timpuriu cele mai bune opere ale literaturii ruse si mondiale. Unul dintre preceptorii lui Gherten, studentul Protopopov, care ii preda literatura rusa, ii aducea pe furis caiete in care erau transcrise poeziile "patrunse de spiritul libertatii" ale lui Puskin si Rileev ; poezia cetateneasca a perioadei decembristilor il pasiona pe Gherten, ii intarea simpatia fata de cei asupriti si ura impotriva asupritorilor.Vestile despre rascoala din 14 decembrie 1825, inPiata Senatului din Petersburg, si despre crincenele represiuni impotriva decembristilor, l-au zguduit profund pe Gherten. "Executarea lui Pestei si a tovarasilor sai - scria el mai tirziu - mi-a trezit definitiv sufletul din reveriile copilariei". Gherten a sistat la incoronarea lui Nicolae I t "in fata altarului pingarit de rugaciunea singeroasa", hotarirea sa "de a-i razbuna pe cei executati" si de a se consacra luptei "impotriva acestui tron, impotriva acestui altar, impotriva acestor tunuri", a devenit mai ferma.Caracterizind cele trei generatii, cele trei clase sociale, care au actionat in istoria revolutiei ruse, V. I. Lenin scria in genialul sau articol "In memoria lui Gherten" : "Mai intii - nobilii si mosierii, decembristii si Gherten. Cercul acestor revolutionari este restrins. Ei sint foarte departe de popor. Dar opera lor nu s-a irosit in zadar. Decembristii l-au trez.it pe Gherten, iar Gherten a desfasurat o agitatie revolutionara" ). Gherten a mostenit cele mai valoroase idei ale patriotismului si dragostei de libertate - care i-au insufletit pe revolutionarii din rindurile nobilimii, in deceniul al treilea din secolul trecut. Rascoala decembristilor - a aratat V. I. Lenin - L-a trezit si L-a "purificat" ). Printre cei pe care, alaturi de Gherten, rascoala decembristilor i-a chemat la lupta impotriva autocratiei si iobagiei a fost si N. P. Oga-riov (1813-L877), mai tirziu remarcabilul poet democrat si revolutionar rus. Prietenia de nezdruncinat dintre Gherten si Ogariov, care a dainuit aproape o jumatate de secol, prietenie care a rezistat cu cinste tuturor incercarilor vietii lor indelungate si pline de framintari, a constituit un exemplu de profund devotament si intelegere reciproca, cimentate prin lupta revolutionara comuna. In "Amintiri si cugetari", Gherten descrie momentul profund emotionant cind, pe Colinele Vorobiov ), el si Ogariov au jurat sa-si consacre intreaga viata marei cauze a luptei pentru eliberarea poporului rus: "Apunea soarele, cupolele straluceau, din poalele colinei orasul se intindea cit vedeai cu ochii, adia un vint proaspat. Am stat, am stat, sprijiniti unul de celalalt si, deodata, imbrati-sindu-ne, am jurat in fata intregii Moscove sa ne jertfim viata pentru cauza pe care am ales-o".In 1829, Gherten este admis ca student la Universitatea din Moscova, unde, ceva mai tirziu, se inscrie si Ogariov. In jurul celor doi prieteni s-a format un strins cerc tovarasesc de tineri cu vederi revolutionare, care sufereau profund din cauza infringerii rascoalei decembristilor si care urmareau cu atentie evenimentele revolutionare din Apus. Gherten a devenit conducatorul cercului. Unul dintre viitorii edi-itori ai revistei "Sovremenraik", scriitorul I. I. Pa-naev, scria mai tirziu: "Cu stralucitele-i aptitudini cu mintea sa iscoditoare, avida de cunostinte si care nu se oprea in fata niciunui fel de bariere ale traditiei... inflacaratul si spiritualul Iskander (pseudonimul literar al lui Gherten - n. aut.) a atras in scurt timp atentia asupra sa... Prietenii discutau intre ei cu inflacarare tot felul de probleme sociale, istorice si politice. Ei faceau parte din rindul celor putini pe atunci in Rusia, care urmareau in permanenta evenimentele politice"."Am propovaduit pretutindeni si intotdeauna... - isi amintea Gherten cu multi ani mai tirziu. - Ce anume am propovaduit, e greu de spus. Ideile mele erau vagi. Propovaduiam ideile decembristilor si ale Revolutiei Franceze, apoi saint-simon-ismul si iarasi revolutia, lecturi politice si concentrarea fortelor intr-un singur cerc, dar, cel mai mult, propovaduiam ura impotriva oricarei violente si samavolnicii a ocirmuirii".In perioada 1830-1850, in conditiile regimului au-tocrat-politienesc al lui Nicolae I, cercurile progresiste din Rusia au fost adevarate pepiniere ale ideilor de libertate, jucind un rol de cea mai mare insemnatate in dezvoltarea opiniei publice. In aulele Universitatii din Moscova s-a format constiinta multor oameni de seama din Rusia acelei perioade, printre care Ler-montov si Bielinski. "Eram convinsi - scria Gherten - ca din rindurile acestui auditoriu va iesi falanga care avea sa mearga pe urmele lui Pestei si Rileev si ca noi vom face parte din ea".In vara anului 1833, dupa ce si-a dat examenele de absolvire, Gherten isi termina studiile universitare primind titlul de candidat. El si prietenii sai viseaza sa duca o vasta activitate sociala, pregatindu-se sa editeze pe cont propriu o revista enciclopedica, care sa raspindeasca teoriile sociale progresiste, in specia! ideile socialismului utopic, care au exercitat o puternica influenta asupra tinarului Gherten. Dar aceste planuri n-au putut fi infaptuite.Dupa rascoala decembristilor, guvernul tarist n reprimat fara crutare orice manifestare a gindirii libere in rindurile intelectualitatii progresiste din Rusia. In noaptea de 21 iulie (2 august) 1834, Gherten a fost arestat. Dupa noua luni de intemnitare, in aprilie 1835, sub acuzatia ca este un "indraznet liber-cugetator, extrem de periculos pentru societate", Gherten a fost deportat la Perm, si apoi la Viatka, sub o riguroasa supraveghere politieneasca."Guvernul s-a straduit sa ne intareasca in tendintele noastre revolutionare" - aceasta ironie a lui Gherten cu privire la arestarea sa cuprindea mult adevar. Deportarea nu L-a dezarmat nicidecum pe tinarul Gherten. Dimpotriva, ea i-a ascutit ura impotriva orinduirii autocrate-iobagiste, L-a ajutat sa lichideze lipisa de maturitate a conceptiei sale politice. La Perm, la Viatka si, mai tirziu, in deportarea de la Vladimir si Novgorod, el a vazut cum pretutindeni in Rusia domneau bunul plac al functionarimii, salbaticia, teroarea politieneasca, el a vazut lipsa de drepturi a poporului, intreaga infioratoare orinduire a tarismului. Constiinta revolutionara a Iui Gherten se dezvolta repede. Deportarea L-a imbogatit pe viitorul editor al revistei "Kolokol" ("Clopotul" - n. t.) cu o cunoastere desavirsita a vietii din Rusia, a apasatoarei realitati iobagiste. "Voi - scria atunci Gherten prietenilor sai din Moscova - ... traind in capitala ei, nu cunoasteti Rusia ; eu am aflat multe despre ea, fiind la Viatka".Gherten a vazut cu propriii sai ochi si a descris apoi in povestirile sale, in articolele si in memoriile sale, ingrozitoarele chinuri la care proprietarii de iobagi isi supuneau sclavii, chinuri nu numai fizice, dar si morale, care calcau in picioare demnitatea omului. El a vazut cu propriii sai ochi cum patura functionareasca "atotstapinitoare in tribunale si politie", uriasul aparat birocratic al imperiului lui Ni-colae I, suge "prin mii de guri insetate si murdare singele poporului".El a vazui fatarnicia clerului, samavolnicia mosierilor, desfriul, coruptia si desertaciunea morala a aristocratiei mondene."Contactul practic cu viata" a exercitat o puternica inriurire asupra tinarului Gherten. In deportare, scriitorul a cunoscut mai indeaproape poporul patriei sale. Mai tirziu, el va reda, in imagini vii, admirabile, talentul, farmecul spiritual, puritatea si onestitatea iobagului rus. Aceste figuri de oameni din popor, care apar in paginale operelor sale "Cotofana hoata", "Doctorul Krupov", "Cine-i de vina ?", "Amintiri si cugetari" constituie o marturie a sincerii simpatii si a increderii profunde a scriitorului fata de omul simplu din Rusia.Dar Gherten a fost un revolutionar din rindurile nobilimii. El era entuziasmat de firea inzestrata a taranului rus, isi iubea cu pasiune poporul apasat de greaua povara a relatiilor feudale, dar nici in deceniul al patrulea si nici in deceniul al cincilea al secolului trecut el n-a vazut poporul revolutionar din Rusia, el n-a legat destinul revolutiei, ruse de lupta de eliberare a maselor taranesti. In ceea ce priveste transformarea revolutionara a Rusiei, Gherten isi punea pe atunci toate sperantele in cercurile progresiste ale nobilimii ruse.Cu toate acestea, Gherten s-a intors din deportare cu o aversiune, am putea spune, organica, fata de speculatiunile si abstractiunile filozofice, ceea ce a determinat dintr-o data situatia lui deosebita in cercurile tinerei intelectualitati ruse din jurul anului 1840. In perioada pe care Gherten a numit-o de "delimitare generala" a intelectualitatii ruse, el si-a gasit locul alaturi de marele democrat Bielinski.