REFERAT ISTORIE: APARITIA SI DEZVOLTAREA PARLAMENTULUI IN TARILE ROMANE PANA LA 1918

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
"Parlamentul este-asa cum il definea Apostol Stan- o creatie moderna care se impune in viata politica a statului in epoca de trecere de la feudalism la capitalism, ca urmare a unor necesitati de schimbare a structurilor institutional-politice bazate pe conducerea efectiva a treburilor publice de catre puterea executiva prin dregatorii ei."(1) Parlamentul deriva din adunarea de stari care este o institutie specifica oranduirii feudale prin care puterea centrala consulta in situatii extraordinare membrii claselor si stratelor sociale dominante, devenind astfel o institutie indispensabila in opera de guvernare a statului. Constituirea lui este concretizarea principiului separarii puterilor in stat, pentru ca o societate nu mai poate fi guvernata de un grup de oameni din jurul unui suveran in chip absolut. In gandirea revolutiilor burgheze, parlamentul apare ca un mecanism in care sa se reflecte interesele tuturor claselor sociale emancipate de privilegii feudale. Se infaptuieste astfel principiul suveranitatii poporului prin care o dispozitie trebuia mai intai sanctionata de un for central chemat sa adopte intreaga legislatie, ca sa poata fi adoptata. Parlamentul intruchipa, astfel, vointa poporului in conducerea si organizarea societatii. t9e21eyIn Franta adunarile de stari, compuse din nobilime, cler, burghezia dar li se vor alatura si elemente ale paturilor nevoiase ale oraselor, erau convocate in sec. IV-lea de regalitate, in secolele urmatoare ele mentinandu-si rolul fiscal de stabilire a impozitelor.(2)Contrar monarhiei franceze, luminismul lansa teoria separarii puterilor in stat si aceea a controlului poporului asupra vietii politice, fiindca oamenii erau egali din punct de vedere natural si toate starile trebuiau sa fie egal protejate de lege, deschizandu-se astfel calea spre sistemul reprezentativ parlamentar.(3) Revolutia franceza din 1789-1794 demonstreaza ca natiunea trebuie sa fie asociata la guvernare, fiind un pas spre sistemul parlamentar.(4)In Anglia prerogativele coroanei erau reduse datorita guvernarii cu concursul parlamentului ce era o traditie inca din evul mediu. Elementele burgheziei orasenesti constituiau Camera Comunelor. Sistemul reprezentativ parlamentar se stabileste treptat prin reforma electorala din 1832.(5)Preluand ideile social-politice ale colonistilor din Anglia si Franta constitutia americana din 1787 organiza conducerea Statelor Unite pe baza principiului separarii puterilor in stat.In tarile cental-est europene ideile moderne de guvernare au venit in urma unor necesitati proprii de dezvoltare social-economica. Nobilimea si boierimea liberala au avut un rol deosebit in lupta pentru transformare societatii in spiritul parlamentar.Ideile moderne de guvernare a statului se afirma in societatea romaneasca spre finele sec. XVIII odata cu ascensiunea elementelor burgheze si a transformarii a unei parti a boierimii intr-o forta sociala care tindea sa aiba un rol politic. Pentru noul sistem de guvernare se pornea de la adunarile de stari din evul mediu. Procesul s-a accelerat prin patrunderea si difuzarea ideilor revolutiei franceze in anumite proiecte cu scopul de a lichida absolutismul puterii centrale si crearea unei institutii politice bazate pe separarea puterilor in stat prin introducere a unui corp legislativ in care sfera de reprezentare sa fie extinsa la toate nivelurile boierimii.(6)"Adunarea norodului", de care vorbea Tudor Vladimirescu in revolutia de la 1821, era investita cu dreptul de a actiona in numele intregii tari si era ca un for de adoptare a legislatiei tarii. Legile tarii trebuiau sa concorde cu interesele poporului. Consultarea vointei tuturor locuitorilor dobandea un caracter plebiscitar.(7)Adunare exprima vointa poporului de libertate fata de Poarta. In proclamatia eteristilor de la Targoviste de la 1821 apare preocuparea de a face din popor depozitarul puterii legislative in stat dar si instrumentul prin care erau confirmate in cele mai inalte demnitati politice si ecleziastice diferite persoane, dar si necesitatea ca in noua lor organizare institutionala puterile statului sa fie separate.(8) Corpul legiuitor urma sa fie constituit din reprezentanti ai tuturor starilor sociale. Revolutia de la 1821 aduce nou pe planul luptei pentru reorganizarea si modernizarea institutiilor politice dreptul de reprezentare a intregului popor in forul legislativ al tarii si restrangerea demnitatilor si legislatiilor care nu erau dupa vointa poporului. "Constitutia" elaborata la Iasi la 13 septembrie1822 intitulata "Cererile cele mai insemnatoare ce se fac din partea obstii Moldoviei" tindea sa introduca un sistem modern .de guvernare prin separarea puterilor in stat, puterea executiva fiind incredintata sefului statului, cea legislativa apartinea Sfatului Obstesc si domnitorului.(9) Sfatul Obstesc trebuia alcatuit pe baza de alegeri, fiecare tinut trimitandu-si reprezentantul in Sfat la Iasi. Atributiile Sfatului Obstesc aveau o competenta nelimitata in elaborarea si amendarea legislatiei, vegherea asupra dezvoltarii economice, a agriculturii, comertului, sprijinea stabilimentele publice si lucrarile de interes general. Puterea Sfatului Obstesc era mai mare decat a domnitorului in materie legislativa. Se introducea principiul electiunii sefului statului de catre Adunarea Obsteasca.(10) In incercarile reformatoare se inscrie si proiectul lui Dimitre Sturdza de " obladuire republicana" prin care atribuia puterea executiva Divanului Cel Mare care avea si initiativa legislativa prin cei 3 membrii reprezentanti ai Divanului Juridic. Deputatii tinuturilor alcatuiau Divanul de Jos ce trebuia sa solutioneze problemele fiscale.(11)Prin Conventia de al Akerman, dintre Poarta si Rusia, se recunoaste alegerea sefului statului de boierii din divanul fiecarui Principat, constituiti intr-un corp politic cu puteri speciale. S-au adoptat doua regulamente organice ale Moldovei si Tarii Romanesti identice prin principiile si institutiile introduse. Adunarile Obstesti reprezentau forul legislativ al Moldovei si Munteniei.(12) Hotararile Adunarii obstesti urmau sa fie trimise domnitorului sub forma de "anaforale" si deveneau legi numai dupa ce erau sanctionate de domnitor. Forul legislativ se numea Obisnuita Obsteasca Adunare. Lucrarile ei durau doua luni si era convocata de domnitor.(13) Se observa preocuparea boierimii de a se constitui intr-un corp legiuitor prin intermediul careia sa exercite intreaga putere de stat. Adunarea generala era convocata o data pe an ca sa prezinte rezultatul activitatii lor. In baza tratatului de la Akerman, in iulie 1829 se reunea la Bucuresti un comitet de reforma compus dintr-o sectie munteana si una moldoveana, insarcinate cu pregatirea ameliorarilor organice.(14) La 28 februarie 1829 Mihail Sturdza propunea o adunare obsteasca care sa redacteze legiuirea organica si sa aleaga seful statului.(15). Prevederile mentionate erau un compromis intre spiritul liberal si cel conservator, intre ideile moderne de separare a puterilor statului si de guvernare cu concursul unui for legislativ de perpetuare a privilegiilor politice. Adunarile obstesti ale celor doua principate romane apar astfel ca o concretizare a proiectelor reformatoare ale boierimii, formulate in primele decenii ale secolului trecut, mai ales dupa revolutia de la1821. Adunarile obstesti erau prin compozitia lor un parlament boieresc. Dupa incheierea fiecarei legislaturi, seful puterii executive chema corpul electoral pentru a alege compozitia noilor adunari.Consulatul general al Rusiei si puterea executiva erau interesate de constituirea unui corp legislativ docil, de aceea reusita in campania electorala depindea de ei.(16) Adunarile obstesti erau convocate de obicei la sfarsitul fiecarui an si o sesiune parlamentara tinea doua- trei luni. Sesiunile parlamentare erau deschise de mesajul puterii executive in care erau schitate obiectivele activitatii parlamentare.(17) Se alegeau comisii pentru redactarea proiectelor legislative ce erau apoi supuse sanctiunii celorlalti deputati. In sesiune de asemenea se prezentau rapoartele principalelor ministere. In Muntenia se Incearca tragerea la raspundere a deputatilor fata de forul legislativ. Dominate fiind de marea boierime aceste corpuri legislative actioneaza dupa cum dicteaza interesele unei minoritati privilegiate. Adunarile obstesti sunt primele institutii parlamentare de tip modern. In componenta acestor corpuri legiuitoare si-au facut simtita prezenta, pe langa marii boieri, reprezentantii boierimii mici si a burgheziei in ascensiune. Figurile cele mai proeminente ale acestei epoci au fost: Ion Campineanu, fruntas al Partidei Nationale, Ioan si Grigore Cuza, Vasile Alecsandri, Costachi Conachi, Barbu Catargiu, Constantin Brailoiu, N. Golescu, C.A Rosetti, Petrachi Mavrogheni.Revolutia romana de la 1848, in materii de institutii politice pornea de la principiul suveranitatii poporului ce era considerat un drept natural.(18) Se incerca o punere in practica a principiului de guvernare directa a poporului. Petitia-proclamatie de la Iasi din 28 martie 1848 urmarea concretizarea principiului separarii puterilor statului, autonomizarea Adunarii obstesti si scoaterea ei de sub tutela lui Mihail Sturdza. La Brasov, emigrantii moldoveni in colaborare cu romanii transilvaneni au elaborat la 12 mai 1848 "Printipiile noastre pentru reformarea patriei" in care se lasa de inteles indirect, ca exista nazuinta de a constitui o adunare legislativa care sa exprime interesele intregului popor.(19)In "Proiectul de Constitutie pentru Moldova" redactat de M. Kogalniceanu se prevede ca Adunarea obsteasca urma sa detina puterea legislativa, se extinde dreptul de vot la toti romanii ce aveau cel putin 21 de ani si care trebuiau sa indeplineasca cateva conditii legate de avere si de slujba.(20) Conform proiectului lui Kogalniceanu reprezentantii Moldovei erau inviolabili pentru opiniile exprimate in adunare. Sedintele adunarii erau publice, doar in cazuri exceptionale puteau fi secrete. Adunarea obsteasca alegea seful statului, mitropolitul, episcopul, vota darile, alcatuia bugetul, incuviinta imprumuturile publice, apara averea statului, stimula dezvoltarea agriculturii si industriei, intemeia o banca nationala si de scont, hotara tarifele vamale, decreta construirea de mijloace de comunicatie, reglementa unitatea greutatilor si instructiilor, intemeia depozite, reforma coduri civile, comercial si penal.(21). La 15 ani adunarea obsteasca se transforma in constituanta pentru a modifica constitutia in "spiritul epocii"(22) Kogalniceanu considera ca reprezentarea nu se mai putea face decat prin colegii electorale.In "Proclamatia de al Islaz" se proclama necesitatea constituirii unui corp legislativ in care sa fie reprezentate toate starile sociale.(23) In acelasi program se prevedea si responsabilitatea ministrilor si a tuturor functionarilor publici. Corpul legiuitor trebuia sa exercite un control permanent asupra activitatii guvernamentale si a administratiei. In Adunarea constituanta avea dreptul sa voteze orice roman, indiferent de religie si nationalitate. Pentru ca Adunarea Constituanta trebuia sa puna bazele unui nou regim, guvernul tinea ca deputatii sa aiba o pregatire politico-legislativa. Unii lideri politici, in special N. Balcescu, erau nemultumiti ca taranii erau cetateni cu drepturi politice incomplete, argumentandu-se ca adunarea constituanta va fi puternica doar daca se va baza "in totimea poporului"(24). Adunarea constituanta pe langa dreptul de a elabora legile organice ale statului trebuia sa guverneze tara pana cand va fi ales un nou domn. Votul trebuia sa fie secret si direct, un alegator putand participa doar la o singura adunare. In 14 iulie se anunta deschiderea constituantei la 25 august 1848.(25) S-au organizat reuniuni populare prin care locuitorii luau cunostinta ca trebui sa isi trimita reprezentanti in Adunarea nationala. Guvernul cerea comisarilor de propaganda sa aiba o anumita grija in alegerea deputatilor pentru a avea loc inselatorii.(26) Activitatea de propaganda era coordonata de un Comitet central electoral, ales la Bucuresti. Datorita presiunilor externe, Locotenenta domneasca suspenda campania electorala, ceea ce a contribuit la imposibilitatea constituirii unui for politic reprezentativ. Revolutia de la 1848 a reprezentat un moment decisiv in lupta poporului roman pentru afirmarea idealurilor democratice cu privire la organizarea institutiilor politice, inclusiv a forului legislativ. Gandit ca un instrument fundamental de guvernare politica, corpul legiuitor este o emanatie a intereselor burgheziei legata de mesele populare. In Tara Romaneasca s-a incercat chiar transpunerea in practica a ideilor liberale si democrate din programele revolutionare. Acest fapt a avut o mare insemnatate pe planul dezvoltarii constiintei politice si nationale a poporului si a raspandirii ideilor moderne, democratice care trebuiau sa se aseze la temelia edificiului politic al statului modern. Bizuindu-se pe principiul suveranitatii poporului proclamat ti in celelalte tari europene, romanii luptau pentru abolirea vechilor structuri politice feudale, mai ales a adunarii de stari, de aceea in adunarea de la Blaj din 3-5 mai romanii din Transilvania cereau ca sa fie reprezentati in dieta tarii si ca natiunea romana sa aiba reprezentanti in "toate ramurile administrative, judecatoresti si militare"(27) desfiintandu-se astfel vechiul mod de reprezentare medieval. Adunarea dorind ca viitorul Transilvaniei sa fie hotarat de un organism nou "atunci cand natiunea romana va fi organizata si constituita cu vot deliberativ si decisiv in camera legislativa".(28). "tot la Blaj in petitia nationala se insera ideea convocarii unei adunari constituante menita a elabora o constitutie si codice noua de legi civile, penale, comerciale" cu rol rezervat maselor populare de a participa la viata politica, inclusiv in organismele reprezentative.(29) Acesta era un pas spre un for legislativ in sistemul politic. La Blaj si la Nasaud se propunea " sa se deschida o adunare nationala generala "(30) acest for legislativ trebuia sa includa si sasi, secui, romani, si trebuia sa recunoasca Comitetul national roman de la Sibiu si a decide soarta tarii. Din cauza impotrivirilor externe, a maghiarilor care promovau o politica unionist, si a curtii de al Viena, deziderate romanilor nu au putu fi aplicate. Puterile suzerana si protectoare, prin conventia de la Balta Liman din 19 aprilie-1 mai 1849, aboleau adunarile obstesti deoarece vedeau in ele o forta de ce limita puterea domniei, dar si favorizau liberalismul ce contribuia la modernizarea vietii politice romanesti si la trezirea intereselor pentru treburile publice ale unor mari categorii sociale. Chiar daca erau restranse electoral, adunarile obstesti infatisau un parlament modern, in care spiritul liberal se facea tot mai simtit in constiinta politica romaneasca. "Locul corpurilor legiuitoare regulamentare era atribuit de Conventia de la Balta Liman consiliilor sau divanurilor ad-hoc, formate din boierii cei mai notabili si mai demni de incredere si membrii ai inaltului cler."(31) Divanul obstesc al Moldovei este inaugurat sub presedentia lui Costache Sturdza la 22 februarie 1850.O data cu organizarea adunarilor ad-hoc se deschide noua faza in viata parlamentara din principatele romane. Conform Conventiei de Paris de la 18-30 martie 1856, se convoaca Moldova si Muntenia cate o adunare ad -;hoc, alcatuita din reprezentantii tuturor categoriilor sociale. Adunarile ad-hoc erau convocate printr-un firman turcesc semnat la 1- 13 ianuarie 1857 de ambasadorii marilor puteri la Constantinopol.(32) Cele doua adunari consultative erau formate din cinci colegii: cler, boierime, micii proprietari, taranimea clacasa, burghezia. Reprezentantii lor erau obligati sa-si desfasoare activitatea pe stari apoi reunindu-se in plen si dezbatand doleantele generale ale tarii. Prin Congresul de la Paris s-a decis ca cele doua adunari ad-hoc sa fie convocate de un firman turcesc. Fruntasii unionisti criticau structura celor doua adunari consultative, prin limitarea aplicarii clauzelor liberale. Liberalii erau, apoi nemultumiti de impartirea natiunii in categorii electorale distincte si de limitarea la 30 de ani la elector. Starea a treia nu beneficia in adunarile ad-hoc decat de 22 deputati in Muntenia si 20 in Moldova, aceasta starnind nemultumirea liberalilor cu privire la majoritatea boiereasca din adunarile ad-hoc. Romanii sunt nevoiti sa isi intensifice activitatea unionista chiar in conditiile restrictive impuse de firmanul electoral. Se pune accentul pe exprimarea libera a claselor societatii, promulgarea firmanului electoral avand loc la 28 februarie 1857(33)Au loc reuniuni cetatenesti cu caracter politic, apoi acestea aveau loc in colegii electorale. La Iasi, la 1 martie 1857, se constituie un Comitet electoral central al Unirii(34) ce propaga unirea, neutralitatea teritoriului principatelor, autonomia, ereditatea sefului statului, desfiintarea jurisdictiei consulare, putere legiuitoare care sa exprime interesele natiunii, dreptul principatelor de a stabili relatii comerciale cu celelalte stata si garantia colectiva a marilor puteri.Un comitet central electoral s-a constituit si la Bucuresti. La 15 martie 1857,includea si reprezentanti a marilor proprietati. Comitetul central electoral din Bucuresti avea ca presedinte pe C.A. Kretzulescu si elemente liberal moderate ce colaborau cu reprezentanti ai boierimii conservatoare, luptand pentru triumful unionismului. La 10 martie 1857, la Iasi un grup de alegatori moldoveni solicitau, pe langa celelalte doleante, si constituirea unei Adunari legiuitoare extraordinare cu misiunea de a elabora o lege electorala si a Constitutiei tarii(35). In Moldova Comitetul nu era autorizat de autoritati. Primele alegeri pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei s-au desfasurat intr-o atmosfera de teroare. Datorita Frantei care a cerut anularea alegerilor falsificate in Moldova se organizeaza noi alegeri. In Muntenia campania electorala era dominata de lupta dintre liberali si conservatori, care aveau ca si scop comun realizarea Unirii. La jumatatea lunii septembrie 1857 se desfasoara in Muntenia alegerile pentru Adunarea ad-hoc, incheindu-se cu un rezultat pozitiv pentru miscarea unionista.Activitatea Adunarii ad-hoc a Moldovei era inaugurata la Iasi la 22 septembrie 1857 (36). Printr-o ceremonie se deschidea si Adunarea ad-hoc munteana la 30 septembrie 1857 (37), la care asistau si comisarii Angliei, Austriei, Frantei, Rusiei, Turciei, Prusiei, Sardiniei. In primele sedinte de lucru s-au votat regulamentele de functionare si presedintii celor cinci stari sociale ce constituiau adunarea. Prin exprimarea vointei de unitate, Adunarile ad-hoc isi incheiau misiunea. C. Hurmuzaki combatea pe unii fruntasi unionisti care afirmau ca adunarea nu avea functie de for legislativ.La 6 noiembrie 1857 un grup de deputati moldoveni, Kogalniceanu, D. Cozadini, V. Malinescu se pronuntau asupra atributiilor puterilor publice, puterea legislativa "neatarnata" va fi detinuta de o singura adunare obsteasca in care sa fie reprezentata toate interesele natiunii(38) La 20 noiembrie M. Kogalniceanu respingea din viitoarea legislatura a Romaniei institutia Senatului. Corpul legislativ sa fie alcatuit " dupa vechiul obicei pe baze destul de largi si potrivite cu gradul de cultura". Se mai propunea recunoasterea pentru seful statului a dreptului de a aproba sau respinge legile adoptate de corpul legislativ, si de a rosti dizolvarea adunarii si de a ordona noi alegeri. Ministrii insisi erau raspunzatori in fata corpul legiuitor. Era exclus Senatul ca institutie politica, admitandu-se doar o singura adunare legiuitoare, era consolidata puterea executiva prin dreptul atribuit sefului statului de a aproba sau respinge legile.(39) Dreptul acesta era limitat, deoarece, in caz de disputa intre cei doi factori constitutionali urma a se proceda la o noua consultare electorala spre a incredinta problemele disputate unei alte adunari legislative. Adunarea ad-hoc de la Bucuresti sublinia si ea in Actul Dezvoltator votului din 9 octombrie 1857 doleanta ca puterea legiuitoare sa fie incredintata unei singure adunari reprezentative.(40) Intrucat constituiau o mare parte din populatie, taranii aveau dreptul netagaduit de a participa prin reprezentantii lor la adunarea legislativa viitoare care va elabora Constitutia. Se cerea in Actul Dezvoltator dorinta ca cele doua corpuri consultative sa se reuneasca in vederea redactarii unei legi electorale pentru desemnarea unei constituante.(41) Constituanta ar fi avut misiunea sa formuleze si sa adopte legile organice. Constitutia elaborata urma sa fie intarita de puterile garante, apoi va fi promulgata. Noul sef al statului va convoca apoi adunarea legislativa, cei doi factori constitutionali trecand efectiv la reformarea societatii romanesti. Hotarata sa se transforme in constituanta, adunarea ad- hoc munteana anunta prorogarea lucrarilor ei pana dupa 20 ianuarie 1858, asteptand decizia marilor puteri in legatura cu Unirea(42). Vointa de organizare interna a poporului reuniti intr-o adunare constituanta nu era impartasita de marile puteri. Adunarile ad-hoc intrucat indeplinisera functia de corp consultativ erau desfiintate printr-un firman turcesc de la finele lunii decembrie 1857.(43) In functie de interesele lor politice in sud estul Europei, marile puteri garante vor elabora statutul de organizare interna a principatelor romane.Puterile publice erau incredintate unui domn si unei adunari elective care actionau cu concursul unei comisii centrale comuna ambelor tari(44).Puterea legislativa era exercitata colectiv de domnitor, Adunarea electiva si comisia centrala. Legile de interes pentru fiecare principat erau concepute de seful statului si sanctionate de adunare. Cele de interes comun erau pregatite de Comisia centrala si votate apoi in fiecare din cele doua corpuri legislative. Una din functiile adunarii era de a alege seful statului. In caz de dizolvare a ei se infaptuiau noi alegeri, noua adunare trebuind sa se reuneasca in zece zile, apoi desemna seful statului in opt zile. De asemenea domnitorul pregatea bugetul si-l supunea adunarii. Legislatura adunarii elective era de sapte ani. Era convocata de domnitor. O sesiune ordinara era de trei luni, la nevoie se convoca o reuniune extraordinara. Mitropolitul si episcopii diocesani faceau parte de drept din adunarea electiva. Corpul legislativ discuta si vota proiectele de legi prezentate de seful puterii executive. Adunarea electiva discuta si bugetul, daca nu era votat la timp puterea executiva isi finanta activitatea dupa bugetul de anul precedent. Toate impozitele trebuiau sa fie consimtite de adunare. Comisia centrala avea saisprezece membri si exercita unele atributii legislative ale adunarilor elective. Era permanenta durata functiunii reprezentantilor in Comisia centrala, depindea de durata legislaturii adunarilor elective. pregatirea legilor de interes general, comune ambelor principate, prin intermediul domnitorilor, Comisiei centrale le spunea apoi deliberarilor celor doua corpuri legislative. Comisia centrala aprecia daca o anumita lege adoptata de una din adunari era de interes general sau provincial. Sistemul acesta politic realizase o separare a puterilor in stat si electorii sunt impartiti in doua categorii- primarii si directii. Era elector primar in judete oricine justifica un venit funciar de o suta de ducati cel putin. In orase un elector direct era acela care dovedea un capital funciar, industrial sau comercial de sase mii ducati cel putin. Dreptul de vot era conditionat de varsta de 25 de ani impliniti, precum si de cetatenia de moldovean sau muntean. Nu puteau fi electori indivizii care se bucurau de protectie straina, interzisii, falitii nereabilitati, precum si condamnatii cu pedepse corporale sau infamante.Scrutinul era secret, era declarat ales acela dintre candidatii care obtinuse majoritatea sufragiilor exprimate. In cazul in care nici unul dintre candidati nu avea majoritatea, se proceda la un al doilea tur de scrutin, fiind de aceasta data desemnat deputat acela dintre aspiranti care intrunea cel mai mare numar de sufragii. Deputatii alesi nu primeau titlul definitiv decat dupa verificarea legalitatii operatiilor electorale de catre adunarea electiva. Deputatii alesi in mai multe circumscriptii electorale erau datori sa prezinte presedintelui adunarii optiunea pentru una din ele. Nici un membru al Adunarii elective nu putea sa fie arestat sau urmarit in materie penala, in afara de cazul de delict flagrant, dar numai dupa ce corpul legislativ autoriza urmarirea.Marile puteri garante, chiar si cele favorabile Unirii nu doreau sa admita participarea larga la viata politica a elementelor populare.(45). Pentru ele doar mosierimea si partial burghezia reprezentau elementul de stabilitate care merita sa dobandeasca drepturile politice. In presa, spiritele conservatoare se angajau sa creeze un corp legislativ care sa promoveze principii concordante cu pretinsele necesitati de aparare a traditiilor nationale. Se declarau gata de actiona impotriva unui progres care ar provoca o ruptura cu trecutul, ar promova idei prea avansate si ar afecta proprietatea.(46)Lansati in campania electorala, profund nemultumiti de privilegiile politice acordate de Conventie unei minoritati instarite, chiar la inceputul lunii octombrie 1858, prin "Romanul" combateau viguros mosierimea retrograda.(47) Adresandu-se alegatorilor radicalii demonstrau necesitatea constituirii uni corp legislativ capabil sa infranga conservatorismul invechit. Campania electorala in Moldova, prin coeziunea manifestata de Partida Nationala si prin activitatea politica desfasurata nestingherit de aceasta fusese asigurata Adunarii elective o compozitie social politica in care reprezentantii gruparii aveau o pozitie dominanta(48) In Muntenia situatia era inversa. Aici conservatorii erau aceea care numericeste dominau Adunarea electiva, in timp ce elementele liberale erau in minoritate. Lucrarile Adunarii elective a Moldovei s-au deschis la 28 decembrie 1858 fiind alcatuita din deputati atat liberali cat si conservatori care nu aveau comun decat dorinta de a bloca accesul la domnie al reprezentantilor mosierimii retrograde, adoptarea unui candidat unanim acceptat a reprezentat una din problemele dificile. Alexandru Ioan Cuza a devenit astfel candidatul unic la domnie al Partidei nationale. La 5 ianuarie 1858, aceeasi Adunare electiva de la Iasi reafirma dorinta de a infaptui un stat national unitar in frunte cu un principe dintr-o dinastie domnitoare din Europa. Adunarea electiva munteana si-a inceput lucrarile pe 22 ianuarie 1859(49) Reprezentantii Partidei nationale aflati in minoritate, la curent cu unele ilegalitati electorale, urmaresc excluderea conservatorilor din Adunarea electiva. Conservatorii sunt constransi sa accepte propunerea de invalidare a unor deputati alesi prin frauda electorala. Se urmarea constrangerea deputatilor conservatori de a abandona proiectele individuale sau de grup si de ase identifica cu nazuintele nationale. Minoritatea liberala ar fi dorit ca Nicolae Golescu sa ocupe tronul Munteniei. Minoritatea liberala din Adunarea electiva munteana se reunea in incita hotelului Concordia, spre a delibera si a stabili planul de actiune si a gasi modalitatile de concretizare a lui. Pe 23 ianuarie aceeasi minoritate se angaja sa propuna drept candidat la tronul Munteniei pe Alexandru Ioan Cuza, care triumfase in Moldova. Deputatii liberali ridicau confruntarea electorala de la nivel provincial la cel national. A aseza in fruntea Munteniei pe alesul Moldovei constituia in fapt, a realiza Unirea respinsa de marile puteri. Deputatii minoritatii trebuiau s-o comunice reprezentantilor majoritatii conservatoare, sa-i determine sa adopte aceeasi pozitie. Pe 24 ianuarie toti deputatii s-au unit intr-o sedinta secreta. Aici s-a propus solutia minoritatii pentru candidatura lui Cuza. Vasile Boerescu a trebuit sa demonstreze ca o asemenea candidatura nu va crea nici o complicatie internationala, ca era deci legala si conforma cu principiile inserate in Conventie. Reuniti in sedinta deschisa, unanimitatea celor 64 de voturi hotara indoita alegere si realizarea Unirii personale dintre Moldova si Muntenia. Cuza fu apoi proclamat domn al statului national roman nu numai in fata deputatilor si a reprezentantilor puterilor garante, dar si in fata norodului.(50) Principiul unionist triumfa astfel intr-o reprezentanta divizata din punct de vedere al principiilor de guvernare politica. Epoca de dupa Unire se caracterizeaza prin prezenta unor grupari politice in cadrul celor doua mari curente ale vremii, liberal si conservator. In Muntenia in cadrul curentului liberal, radicali, principalii reprezentanti ai burgheziei constituiau gruparea politica cea mai avansata si cea mai inchegata din punct de vedere organizatoric. Aflati sub conducerea lui I: C Bratianu, C A. Rosetti, fratii Golesti si avand ca organ de presa ziarul "Romanul" ei se considerau deja un partid. Radicalii munteni erau partizani convinsi ai institutiilor parlamentare si liberale. Obiectivul principal pe plan institutional, politic, era instaurarea unui sistem reprezentativ asemanator celui belgian, capabil sa asigure maximul de ordine si libertate si in cadrul caruia fiecare factor sa se mentina intr-un strict echilibru in limitele prerogativelor stabilite. Contactul cu masele populare faceau din ei o importanta forta politica. Tot in cadrul curentului liberal exista in Muntenia si o formatiune de orientare moderata reprezentata de I. Ghica, Chr. Tell, G. Costaforu, V. Boerescu.