REFERAT ISTORIE: CONFLICTUL TRANSNISTREAN

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu ramonassIII
In Republica Moldova se vorbeste mult despre natura conflictului transnistrean - conflict generat de probleme interetnice sau conflict generat de probleme politice? Detonatorul a fost unul etnic, poate nu atit etnic, cit lingvistic, or trebuie sa recunoastem faptul ca majoritatea relativa a populatiei din raioanele transnistrene ale Moldovei este de expresie rusa. Chisinaului ii place sa puna in evidenta componenta etnica a raioanelor transnistrene (cca. 40% moldoveni, cca. 30% ucraineni, cca. 25% rusi). Aceasta divizare e partial corecta, mai ales ca pune in evidenta relativa majoritate etnica a moldovenilor. Dar daca ne amintim de problemele din 1988-89, cind conflictul a luat nastere, vom sesiza o mica nuanta - noi optam atunci nu atit pentru identitate etnica, cit lingvistica, nu atit pentru independenta nationala, cit pentru renasterea culturii nationale. Idei referitoare la unirea cu Romania, la independenta fata de URSS sau lozinci anticomuniste nu prea se semnalau. De aici, nici factorul etnic, nici cel politic nu au putut sta la originea conflictului. Problema transnistreana are mai curind la origine un conflict intercultural, ce a capatat dupa noiembrie 1989 un tot mai pronuntat caracter de conflict geopolitic. Diferenta dintre un conflict interetnic si unul intercultural este tot atit de mare ca si cea dintre un conflict politic si unul geopolitic. Conflictele interculturale sint generate nu de apartenenta la un grup etnic, ci la niste valori culturale comune, specifice unei anumite regiuni. In cazul Transnistriei problema era legata de "revansismul lingvistic" romanesc din Republica Moldova. In timp ce in Basarabia se cerea revenirea la alfabetul latin si adevarul despre limba si identitatea moldovenilor basarabeni, cei din stinga Nistrului nu prea agreau astfel de revendicari. Pentru moldovenii transnistreni, supusi timp de doua secole aculturatiei rusesti, apoi sovietice, romana era un fel de "patois", o limba a casei, fara valoare culturala si fara practica oficiala. Chiar daca nu a existat o opunere in masa a moldovenilor transnistreni fata de introducerea grafiei latine si inlocuirea glotonimului "limba moldoveneasca" cu cel de "limba romana", ar fi o ipocrizie sa nu recunoastem ca neutralitatea lor purta un caracter pozitiv fata de rezervele Tiraspolului. Exceptind problema limbii, mai exista si problema usoarei diferente de psihologie a moldovenilor transnistreni fata de moldovenii basarabeni, problema modului lor de perceptie a simbolurilor noi - tricolorul, imnul "Desteapta-te, romane" etc., generate de un trecut istoric nu chiar atit de indepartat. In timp ce basarabenii au fost in 1941-44 inrolati in armata romana ce trecea Nistrul si au luptat pentru cauza "unitatii romanesti" sub tricolorul regal, moldovenii transnistreni au considerat acest act drept o ocupatie, precum ulterior, in anii 40-50, basarabenii aveau sa-i priveasca ca "venetici" si "ocupanti" pe administratorii transnistreni. Apoi, exista si o cultura a frontierelor, o psihologie a perceptiei limitelor spatiale. Timp de sute de ani Nistrul a fost o frontiera naturala dintre Moldova si Rasarit. Ceea ce a modelat istoria in constiinta sociala de o parte si de alta a frontierei nu e atit de usor sa fie schimbat in citeva decenii: Nistrul a ramas si in perioada sovietica un "memento" geografic al istoriei, al celor doua "Moldove rasaritene" - consecutiv "eliberate" si "eliberatoare" -, al Basarabiei si al Transnistriei. Dupa 1990 conflictul transnistrean si-a pierdut caracterul de conflict intercultural in favoarea unuia pur geopolitic. Acest caracter avea sa se accentueze si mai mult dupa obtinerea independentei Republicii Moldova in 1991. Spuneam mai sus ca ar exista o diferenta intre un conflict politic si unul geopolitic. Se vede din chiar denumirea de "geopolitic" ca in joc ar fi pus un considerent spatial, nu doar unul de regim politic, ca in cazul conflictelor politice. Ar fi prea magulitor pentru noi sa spunem ca disputa Chisinau-Tiraspol este un fel de "razboi rece" in miniatura. Conflictul transnistrean reprezinta un conflict doar geopolitic, si ideologia sau regimul politic in cazul de fata nu au nici o importanta. De altfel, nici chiar observatorii occidentali nu se prea grabesc cu astfel de calificative. Vorbind despre valoarea geopolitica si geostrategica a conflictului, unii analisti politici de la Chisinau ii atribuie totusi o dimensiune exagerata, atit in cazul cind se spune ca Transnistria ar fi un "cutit rusesc infipt in spatele Ucrainei", cit si atunci cind se spune ca Transnistria ar reprezenta o baza a Rusiei pentru "directia" balcanica. Daca e sa vorbim de Balcani si de "portile" sale, sa nu uitam ca vechiul si metaforicul calificativ al Basarabiei de "poarta a Balcanilor" era valabil pentru Rusia in configuratia sa geografica de la vremea respectiva. Daca vom compara harta Rusiei si Basarabiei in 1812 si respectiv in 1992, vom vedea ca ceva s-a modificat. Astazi Rusia intra in Balcani mai curind prin Ucraina, or sudul Basarabiei nu mai este in componenta Republicii Moldova. Daca Basarabia chiar ar fi o poarta a Balcanilor pentru Rusia, atunci Republicii Moldova nu i-a ramas din aceasta poarta decit un par, poarta propriu-zisa cu Dunarea, hotarul cu Dobrogea si accesul la Marea Neagra fiind insusite de ucraineni. Cu atit mai aberante sint tentatiile unora de a extinde ideea de "Republica Moldova - poarta a Balcanilor" si pentru alte tari; or, evident ca nemtii, turcii, americanii sau italienii "intra" in Balcani "pe alte porti". Ideea cu "Transnistria - un cutit rusesc in spatele Ucrainei" e si mai inconsistenta. Transnistria ar putea avea o valoare geostrategica pentru rusi, in cazul unor disensiuni cu Ucraina, doar daca Republica Moldova si Romania ar fi de partea Rusiei. Altfel cum ar putea accede rusii spre Transnistria care este o enclava continentala asezata intre Ucraina si Moldova, avind si configuratia unei benzi late de cca. 20 km? Transnistria nu este nici Gibraltarul si nici Konigsbergul, care sint si ele reduse ca suprafata, dar deschise spre mare; or, in geostrategie enclavele au valoare strategica doar atunci cind comunicarea cu ele poate fi efectuata in caz de criza militara. De regula, Fortele Militare Maritime sint cele care fac jonctiunea intre mai multe enclave dispersate. Transnistria are, evident, o valoare geopolitica, altfel n-as fi insistat de la bun inceput asupra originii geopolitice a conflictului. Dar valoarea geopolitica a Transnistriei este una ce prevede nu controlul Balcanilor si nici amenintarea Ucrainei, ci doar controlul Republicii Moldova. In mod paradoxal, Republica Moldova isi datoreaza existenta in mare parte problemei transnistrene si asta nu doar din cauza ca legal statalitatea moldoveneasca contemporana isi are originea in Transnistria anului 1924, ci si din cauza ca daca acest conflict nu ar fi existat, atunci povestea independentei Republicii Moldova, cu starea dominanta in elita politica chisinauiana din decembrie 1991, s-ar fi terminat o data cu coborirea drapelului sovietic de pe Kremlin si prin reunirea Basarabiei cu Romania. Conflictul transnistrean este cel ce a mentinut Republica Moldova ca stat independent, a inspirat unele puncte din noua Constitutie si a obligat Chisinaul sa adere la CSI. As spune ca pentru Chisinau regiunea respectiva este chiar un factor de geopolitica dominanta, dar anume aceasta "valoare geopolitica" a Transnistriei trece neobservata, cautindu-se misterioase impletiri de interese spatiale cu impact daca nu global, cel putin regional. Faptul ca Transnistria, spre deosebire de Bosnia, Kosovo, problema cipriota sau chiar Karabah, a generat un interes foarte superficial al Occidentului vorbeste si el despre adevarata valoare geopolitica a Transnistriei. Americanii si europenii manifesta sporadic sclipiri de interes, dar acesta e generat nu de conflictul in sine, ci de stocurile de armament si de caile pe care armamentul respectiv ajunge in mod surprinzator prin cele mai nedorite colturi ale Terrei. In pofida faptului ca Transnistria este un factor geopolitic determinant pentru Republica Moldova, se poate afirma ca si dupa 7 ani de independenta, Chisinaul n-a reusit sa-si structureze macar o conduita consecventa in aceasta problema. De altminteri, ambiguitatea comportarii Chisinaului in conflictul transnistrean porneste chiar din momentul accesului la independenta in august 1991. Anume atunci s-a si produs primul fapt regretabil si foarte ciudat, fapt ce a constat in retragerea structurilor de forta moldovenesti din raioanele transnistrene. Conflictul putea fi solutionat in acele momente, intrucit tocmai atunci Gorbaciov a cerut sa fie luate cele mai dure masuri impotriva tuturor celor ce au sustinut puciul comunist de la Kremlin. Era firesc ca Republica Moldova, fiind subiect al federatiei sovietice, sa indeplineasca acest ordin al Moscovei, dar in mod bizar Chisinaul tocmai aici si-a demonstrat disidenta. Comportamentul bizar al Chisinaului din acele zile ne face sa credem ca conflictul nici nu s-a dorit solutionat, astfel guvernantii moldoveni capatind o garantie pentru evitarea unirii cu Romania. Ulterior Rusia s-a opus inchiderii conflictului tot din aceleasi considerente. Si Ucraina este foarte interesata in mentinerea unei situatii tensionate in Republica Moldova, deoarece in acest fel Chisinaul si-a deviat atentia de la problema a celor 500 mii de romani ucraineni si a contestatei frontiere moldo-ucrainene. Si astazi, prin traditie, consideram ca cheile solutionarii acestui conflict ar fi la Moscova. Altii spun ca ele ar fi in egala masura la Moscova si Chisinau, dar se ignora adesea anume rolul Ucrainei, care este vecina noastra rasariteana. Si pacat, pentru ca majoritatea variantelor posibile de solutionare a conflictului transnistrean trebuie sa ia in consideratie mai ales Ucraina, tara ce a fost un veritabil spate de front pentru separatisti in timpul conflictului armat din 1992. In ce constau aceste variante? Prima ar fi blocarea "RMN", in cazul cind tratativele intra in impas si Chisinaul nu-si mai poate permite politica concesiilor, ce nu s-a soldat cu nici un rezultat. In acest caz evident ca ar urma sa discutam cu Kievul si nu cu Moscova. Datorita asezarii si configuratiei geografice a Transnistriei sau, geopolitic vorbind, tinind cont de topopolitica si morfopolitica tinutului - o blocada a regiunii e foarte usor de organizat. Ideea ca Transnistria ar recurge la decuparea energiei electrice si a gazului e mult exagerata in ce priveste consecintele unei asemenea stratageme din partea Tiraspolului. Republica Moldova se poate usor conecta la retelele europene de electricitate si la conductele de gaz natural din Romania. Aceasta cu atit mai mult, cu cit importul energiei electrice din Romania pare sa fie mai putin costisitor decit agentii energetici importati din Rasarit.