REFERAT ISTORIE: ESENTA IDEOLOGIE LEGIONARE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
Ion Mota. PREZENT LA ICOANA! Iubitii mei frati romani,Nationalismul Romanilor este o suprema intelepciune castigata prin experienta de veacuri a vietii noastre romanesti, scump platita cu suferintele noastre proprii, veac de veac, intelepciune coborata pana in subconstient, infiltrata pana in instinct. El isvoraste din experienta, din cunoasterea inductiva prin care am verificat, an de an, secole de-a-randul, existenta acestei realitati ireductibile a frangerii omenirii in natiuni etnice concurente si rivale, gata de a abuza oricand de un vecin care e slab fie prin insusirile rasei, fie prin situatiunile grele in care a fost pus de imprejurarile istorice. Nationalismul nostru este o datina, o alcatuire sufleteasca traditionala (mai veche chiar decat existenta termenului de "nationalism"). El e ceva care e al nostru asa cum ale noastre sunt cojocul si opinca, fluerul si iia inflorita, doina si privirea blanda, dar vesnic prudenta, a plugarului si a ciobanului. Experienta aceasta a strainului dusman incepe cu navalirile barbare, e imbogatita cu luptele cu Turcii, Tatarii, Lesii, de prigonirile acelei "unio trium nationum" (sa fie deci criteriul national o aparitie a veacului al XIX-lea cum spun unii?), sau de prigoanele grecesti care au impins pe Roman la haiducie si la Tudor; aceasta experienta am platit-o apoi scump cu temnitele unguresti si cu tot sirul de suferinte ale Ardealului strivit nu atat de teoria nationalista a lui Apponyi si Tisza, cat de realitatea faptei de prigoana pornite din ura si pofta strainului. Iar azi aceasta experienta culmineaza cu desmostenirea Romanilor de catre veneticii straini, in propria lor tara libera, cu lupta din toate domeniile de viata dintre noi Romanii si Evreii care formeaza in sanul nostru o unitate distincta, solidara, activand organizat pentru a ne scoate din pozitiile si drepturile noastre.Nationalismul romanesc se dovedeste astfel a fi o atitudine inradacinata in tot trecutul nostru istoric, chiagul vietii noastre care strabate pana in cele mai tainice tresariri ale procesului nostru vital .Astazi, lumea in care stau inradacinate toate simtirile si dorurile noastre n-o mai gasim nicaieri. A risipit-o veacul acesta cu politica si vrajba lui, cu uitarea lui Dumnezeu si cu dragostea de straini si de tot ce este al altora, veac care calca in picioare felul nostru de viata, cu puterile, cu vredniciile si frumusetile lui.instrainarea aceasta impotriva careia luptam, de nenorocirea careia ne dam seama, ne-a patruns in buna parte chiar si pe noi "nationalistii": in duh, in credinta, in felul de a gandi, in moravuri, in limba si obiceiuri. Norocul e ca n-a pustiit totul si ne-a mai ramas atata vlaga incat, doborand piedicile si dusmaniile acestui veac de ratacire si de instrainare, sa ne putem intoarce la izvoare; si, intorsi acolo, sa reluam firul rupt al vietuirii in casa, in comunitatea si duhul romanesc, pentru ca astfel sa ridicam viata acestui neam la puterea si rodnicia, materiala si sufleteasca, de care este vrednic.Dat fiind principiul fundamental al moralei crestine - iubirea de-aproapelui - se pune acum intrebarea: ce ne sfatuieste si ne permite morala noastra sa facem fata de cel ce ne loveste si vrea sa ne doboare? Sunt doua cai urmate de Iisus: cea aratata prin vorbele "daca-ti da cineva o palma, intoarce-ti si celalalt obraz si lasa-l sa te mai loveasca o data". Prin aceasta Iisus propovaduia toleranta.A doua cale e aceea pe care a urmat-o Mantuitorul atunci cand a gonit cu biciul afara din biserica pe negustorii care se varasera pana si acolo, in ciuda tuturor legilor morale. Aceasta cale ne arata ca atunci cand se trece peste o limita, toleranta trebuie schimbata cu masuri energice de indreptare imediata.Ei bine, noi pana acum am tolerat cu resemnare crestineasca sa fim palmuiti, caci palmuiti ne-am lasat atunci cand veneticii paraziti si-au acaparat drepturi cetatenesti, ne-au jefuit sat cu sat, sadind coruptia si viciul intre tarani, cand ne-au monopolizat aproape toata presa, tot comertul, toate bancile, cand ei traiesc in belsug si rasfatari, in vreme ce noi "cersim din poarta-n poarta" .Nu mai putem rabda sa suferim in colturi, striviti in avantul nostru de catre imbulzeala acaparatorilor, cari se vor sti vari si in conducerea tarii , asa cum au stiut s-o faca pana acum pretutindeni.Progresul moral il constituie tot ceea ce este in armonie cu legile moralei .Avem datoria de a apara pe cei slabi si fara scut, pe aproapele nostru care nu ne are decat pe noi.Cauza noastra e asadar dreapta si sfanta. Sfinte ne vor fi si sacrificiile. Lupta trebuie s-o ducem inainte cu perseverenta apostolatului si cu vitejia sufletelor alese care stiu ca nu este nimic mai nobil decat a te uita pe tine si a te jertfi pentru aproapele napastuit.Asa a facut Cristos!Sa nu se creada - in urma faptului ca noi combatem ideile de umanitarism, de libertate, egalitate si fratie, in felul cum le interpreteaza si cauta sa le aplice Evreii (neonest, bazandu-se pe puterea fascinatorie care se leaga de ele si pe care, printr-o interpretare gresita, o faceau sa actioneze tocmai impotriva scopului pe care-l urmareste acceptiunea lor just interpretata, folosindu-le ca arma pentru cucerirea puterii mondiale ) ca noi am fi dusmanii acestor nobile idei in acceptiunea lor ideala.Toate aceste idei sunt derivate ale invataturilor lui Iisus. A le respinge, insemneaza a te lepada de Cristos. Noi le admitem si le primim, insa numai vazute prin prisma posibilitatii lor de realizare folositoare in imprejurarile de astazi .Trebuie dintai sa descoperim lumii intentiunile ascunse ale Evreilor, falsitatea operei lor sociale de suprafata , sa demonstram apoi multimii greseala in care a cazut, sa trezim din betia salbatica pe cei ametiti de posibilitatea unei potoliri imediate a egoismelor vesnic nesatisfacute, sa oprim din calea lor pe cei porniti sa ucida "pe cei de sus" si sa se puna ei in locul lor, sa oprim talpa de a distruge capul crezand apoi ca se poate pune ea in locul lui.O reactiune, o stavila, se impune deci impotriva raului starnit de interpretarea perfida a acestor idei.Nu e mica dificultatea operei noastre. Trebuie sa desvatam ce au invatat altii. Suntem pusi in contact cu mentalitati aproape inebunite de excitatia patimei injectate si se vor cere multe jertfe si multa staruinta pentru a birui definitiv.Aceasta reactiune nu se poate injgheba decat cu cadrele sanatoase nationale, adica o clasa conducatoare romaneasca. Nu ne putem supune mai bine invataturilor crestine, decat luptand pentru ridicarea morala a natiunii . Sa nu ne credem mai buni decat suntem.Sa ne cunoastem bine, caci numai astfel vor avea valoare reala calculele noastre. De-aceea, trebuie sa indreptam fara crutare arcul sagetilor binemeritate, si impotriva propriilor noastre defecte , cu credinta ca prin continue critici si indrumari persistente, zi cu zi, vom ajunge la adevarata si deplina renastere morala a lumii bolnave de astazi .Prin urmare, desi natura e chiar si in materie sociala atotvindecatoare (in multe cazuri macar) si cu toate ca nu e exclusa asadar posibilitatea ca natiunea noastra sa ajunga la restabilire prin procesele de reactiune organica pe care (ca cel despre care tocmai am vorbit) si-le germineaza ea singura, in mod reflex, - totusi, pentru a evita riscurile unei deslantuiri nezagazuite, avem datoria de a ne dedica cu toata pasiunea muncii uriase a rezolvirii inteligente si organizate a acestei probleme .