REFERAT ISTORIE: NIKOLAI ALEXEEVICH NEKRASOV

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
Nikolai Alexeevici Nekrasov este cel mai de seama poet al democratiei revolutionare ruse. De peste un secol, opera lui reprezinta pentru oamenii progresisti din Rusia stindardul literaturii cetatenesti cu un inalt continut de idei.In zilele noastre, discutiile insufletite in jurul problemelor continutului ideologic al artei fac sa creasca interesul pentru creatia lui Nekrasov, strabatuta din plin de temele luptei pentru fericirea poporului si ale "legaturii de nezdruncinat" dintre poet si mase.Lupta pentru interesele poporului, pregatita pe deplin de idealurile progresiste, democratice, ale epocii lui, constituie continutul social-politic al operei lui Nekrasov.Intreaga forta a geniului sau, poetul a consacrat-o glorificarii poporului si zugravirii vietii pe care o ducea poporul. Nekrasov a crezut fara rezerva in uriasele forte ale poporului, capabil sa creeze o Rusie "bogata" si ".puternica". El chema cu inflacarare la rascoala impotriva autocratiei ;Dusman robiei ne-mpacat, Poporului, drept frate, Bea cupa sflnta, avintat, In ea e libertate. )In conditiile istorice din timpul sau, Nekrasov a considerat ca sarcina scriitorului este "sa lupte cinstit" si "masca de neghiob si de netrebnic sa o smulga". Versurile lui Nekrasov au educat si insufletit multe generatii de luptatori revolutionari. N. G. Cernisevski scria: .....gloria lui va fi nepieritoare... Pe el, cel mai genial si cel mai nobil dintre toti poetii rusi, Rusia il va iubi de-a pururi").Nikolai Alexeevici Nekrasov s-a nascut in Ucraina, in localitatea Nemirov, districtul Vinita, gubernia Kamenet-Podolsk, la 28 noiembrie (stil vechi) 1821. Tatal sau, Alexei Sergheevici Nekrasov, a fost ofiter, proprietarul unei mosii nu prea mari, linga Iaroslavl. Mama poetului, Elena Andreevna Za-krevskaia, era fiica de mosier. Cind viitorul poet era in virsta de trei ani, tatal sau a parasit serviciul activ si s-a stabilit impreuna cu familia la mosia parinteasca, din satul Gresnevo, linga Iaroslavl. Aici si-a petrecut Nekrasov copilaria si adolescenta.In sat, Nekrasov a vazut sfisietoarele tablouri ale robiei feudale, taranii napastuiti de mosieri si viata grea, de robie, a edecarilor de pe Volga. Dupa cum isi amintea mai tirziu Nekrasov insusi, protestul impotriva inrobirii poporului a incoltit pentru prima data in sufletul lui, la tara:Pe-atuncea cite planuiam, Cu-ai mei tovarasi de pruncie, Ce juraminte nu faceam ! )Nekrasov a invatat la liceul din Iaroslavl, dar cind a ajuns in clasa a cincea, tatal sau, care nu dorea sa faca cheltuieli pentru intretinerea si studiile baiatului, il lua la dinsul, la mosie. Peste doi ani, in 1838, cind Nekrasov a implinit saptesprezece ani, tatal sau L-a trimis la Petersburg, in vederea intrarii sale in "Regimentul nobiliar", (scoala militara), unde fiii de nobili invatau pe contul statului.Nekrasov a inceput sa scrie versuri de timpuriu. El venise la Petersburg cu un caiet de poezii, in care isi punea mari sperante. Interesul pentru literatura i-L insuflase mama lui, o fire plina de blin-dete, visatoare si culta. pliija de a-si continua in chip rodnic activitatea in ultimii ani ai vietii. "Sovremennik" - ii scria Bie-linski lui Botkin - este toata nadejdea mea: fara ci, as fi pierit nu la figurat, ci in sensul literal al cuvintului. ,Timp de treizeci de ani N. A. Nekrasov a condus doua dintre cele mai bune reviste ruse din secolul al XlX-lea - "Sovremennik" (1847-1866) si "Ote-cestvennie zapiski" (1868-1877). El a condus revistele cu cea mai mare raspundere. In ciuda prigoanei pe care o exercita cenzura, Nekrasov a stiut sa pastreze' tendinta progresista a revistelor. Numeroase amintiri ale contemporanilor arata cit de istovitoare a fost pentru Nekrasov aceasta lupta impotriva cenzurii.Deosebit de grei au fost anii 1848-1855, cind guvernul tarist se temea din ce in ce mai mult de eventualitatea unei rascoale populare. "Bezna unei nopti care dureaza de sapte ani s-a napustit peste Rusia" - scria Gherten in revista "Polear-naia zvezda", caracterizind aceasta perioada. Refe-rindu-se la evenimentele revolutionare din Apus, Nekrasov spunea:Dar pe atunci, iuresu-a pornitIn aprigul Paris - iar elLa noi raspunse-ntr-un alt fel )Saltikov fusese exilat la Viatka, Turgheniev arestat si exilat la tara, iar Ostrovski pus sub supraveghere.Prigonirea guvernamentala a ajuns la apogeu prin reprimarea cercului lui Petrasevski. Agitatia si framintarile din aceasta perioada intunecata sint redate de Nekrasov in poemul "Vremea de curind":Am procesul Petrasevski-n minte, Ca un trasnet greu ne-a uluit, Chiar batrinii, luind cu teama-aminte, Despre el vorbeau doar pe soptit.Pentru tineri, fu o sperietoare,Multi, de-atuncea au incaruntit,Ca-n decembrie ), toti simteau teroarea,Citi terorii-au supravietuit...Pentru a edita revista si pentru a-i mentine cu orice pret tendinta ei democratica, Nekrasov a trebuit sa jertfeasca totul - si fortele sale, si timpul sau, si sanatatea, incetind chiar sa se mai ocupe de poezie. In scrisorile lui Nekrasov, se poate vedea mihnirea ca nu are timp sa scrie versuri. Pe linga toate acestea autorizatia pentru publicarea poeziilor se obtinea extrem de greu, in afara de faptul ca ele erau mutilate de catre cenzura. In 1847 - intr-o scrisoare catre Nikitenko - observa in treacat: "...poezia pe care o anexez nu poate fi tiparita in forma ei actuala si, pe legea mea, i-am zagazuit pe jumatate energia si veninul".Refuzind sa renunte la tendinta democratica a poeziei sale, Nekrasov a preferat sa nu mai scrie deloc versuri. Astfel, in 1849, el a scris numai o singura poezie. Intre 1848-1851, Nekrasov scrie in colaborare cu A. I. Panaeva, care semna sub pseudonimul "N. Stanitki", marile romane "Trei tari ale lumii" - in opt parti - si "Lacul mort" - in cincisprezece parti.Nekrasov nu atribuia nici o insemnatate prozei sale, totusi, lucrarile sale beletristice erau indeajuns de cunoscute. Astfel, romanul "Trei tari ale lumii" a fost reeditat de trei ori: in 1849, in 1851 si in 1872.Dupa parerea lui N. G. Cernisevski, Nekrasov era un democrat convins inca in jurul lui 1845. Intr-a-devar, in unele poezii ca "Pe drum", "Acasa", "Vi-natoarea cu ciini", Nekrasov infatiseaza o imagine justa a mediului rural iobagist, punind fata in fata taranii saraci - flaminzi si lipsiti de drepturi - cu mosierii, care dispuneau de averi si de o putere nelimitata.Intre 1840 si 1855 in poezia lui Neknasov ocupa un loc precumpanitor aspectele orasului cu contrastele lui sociale.Nekrasov a descris, pe de o parte, situatia nenorocita a celor ce munceau la oras, iar pe de alta parte, i-a zugravit pe camatari si pe functionarii birocrati. In perioada 1840-1860, poeziile lui, "Oda contemporana", "Cintec de leagan", "Secretul", "Omul moral", "Filantropul" si altele, dobindesc o larga popularitate. In aceste poezii, Nekrasov demasca esenta antipopulara a burgheziei si a aparatului functionaresc al absolutismului.inca inaintea lui Saltikov-Scedrin, poetul s-a manifestat ca satiric, dezvaluind caracterul inuman al relatiilor, dominante in societatea exploatatoare din timpul sau.Despre rolul satirei Nekrasov scria:Mai strasnic si mai indraznet loveste ea Cind stie sa ocheasca vinovatii...Tendinta satirica se manifesta in intreaga activitate poetica a lui Nekrasov, incepind cu vodevilul "Camatarul din Petersburg" (1844) si terminind cu poemele "Contemporanii" (1875) si "Cui i-e bine-n Rusia" (1863-1877).