Nemesiu Razvan Ion Clasa a XI-a GREVOLUTIA DE LA 1848 IN MOLDOVA SI TARA ROMANEASCA Revolutia de la 1848 din Tarile Romane a fost in primul rand opera intelectualilor liberali,a pasoptistilor,care ajunsesera la maturitate in anii 1830 si 1840.Ei sunt aceia care au initiat-o,care i-au definit obiectivele,care i-au asigurat conducerea.Aceasta conducere le-a revenit in absenta celorlalti.Ea nu putea veni din partea clasei mijlocii de comercianti si fabricanti,redusa numericeste si lipsita de coeziune.Mai curand generatia de la 1848,angajata in schimbarea organizarii politice si economice si animata de o viziune optimista in privinta viitorului,este aceea care a dat coerenta teoretica aspiratiilor diverselor clase. Pasoptistii erau un grup deosebit de omogen.Ei apartineau clasei boieresti,cu toate ca,in general,nu rangurilor mai inalte sau celor mai vechi familii,si beneficiasera de posibilitati similare de a studia,ce constituiau prerogative ale clasei lor. Generatia de la 1848 se distingea de inaintasii ei prin cunoasterea directa a Europei Occidentale.Majoritatea fusesera in Franta pentru a-si desavarsi studiile,dar putini,precum Mihail Kogalniceanu,si-au luat titlurile de la universitati germane(D.Berindei,Cultura nationala romana moderna,Bucuresti,1986,pp.432-443).In orice caz,cel de-al doilea camin spiritual al lor a fost Parisul.Aici,in afara de frecventarea cursurilor,ei au intalnit figuri de frunte ale intelectualitatii si vietii politice franceze. In ciuda admiratiei lor pentru Apus,pasoptistii nu erau niste ganditori abstracti care incercau sa impuna poporului roman institutii fara legatura cu experienta istorica.Acestia,asemenea boierilor reformatori de dinaintea lor,se distingeau printr-o atitudine critica fata de institutiile si obiceiurile existente. In raport cu confratii lor moldoveni,cei din Tara Romaneasca erau mai agresivi si mai putin dispusi la compromis in cererile lor de reforma.Cauza pare sa fie legata de marea diferentiere sociala din Tara Romaneasca,unde boierii de rang inferior si membrii clasei mijlocii in curs de formare erau mai numerosi,mai uniti si devenisera mai activi din punct de vedere politic.Pe de alta parte,in Moldova,aristrocatia conservatoare continua sa domine viata politica si sociala. Sustinuti de un idealism romantic si-in primavara anului 1848-prinsi in curentul de entuziasm al unei noi lumi,ce parea ca este pe punctul de a se naste,pasoptistii si-au indreptat atentia spre o implinire rapida a unor mari obiective nationale si sociale.Au inteles clar decat predecesorii lor nevoia unei organizari efective.Ei au fost nevoiti sa-si urmareasca scopurile politice in secret sau sub acoperirea societatilor literare din cauza suspiciunilor domnilor pamanteni. Cea mai importanta dintre noile societati a fost Fratia,infiintata in Bucuresti ,in 1843,de Nicolae Balcescu,de Ion Ghica,profesor de geologie si geografie la Academia Mihaileana din Iasi,si de Christian Tell.Scopul acestei societati era de a pastra coeziunea intre propovaduitorii reformei politice si sociale si de a-i mentine oricand gata sa realizeze o schimbare a sistemului.Din nefericire Fratia nu s-a dezvoltat dar membrii acesteia,printre care Balcescu si Ghica,au infiintat o noua societate-Asociatia pentru Inaintarea Literaturii Romanesti-la Bucuresti,in 1845(C.Bodea,Luptele romanilor pentru unitate nationala,1834-1849,Bucuresti),ce dorea sa ii ajute pe scriitori sa-si dezvolte talentul ca mijloc de promovare a bunastarii publice. S-au mai format astfel de organizatii si la Paris ca Societatea pentru Invatatura poporului Roman din 1839(C.Bodea,Luptele romanilor) ce avea drept scop raspandirea unor informatii utile in Moldova si Tara Romaneasca,precum si Societatea studentilor romani de la Paris fondata in decembrie 1845 sub conducerea fratilor Dumitru si Ion Bratianu,a lui C.A Rosetti si a lui Alexandru Golescu(Ibidsi Anul 1848). CAUZELE revolutiei de la 1848 au fost date de catre nemultumirile fata de ordinea politica existenta.Marii boieri au intrat in conflict cu domnitorul Moldovei Mihai Sturdza avand obiectii fata de autoritarismul sau si fata de faptul ca nu se consulta cu ei.Clasa mijlocie si taranimea erau si ele nemultumite.Erau necajiti de birurile mari fata de stat,iar taranii doreau cu disperare sa li se reduca obligatiile fata de mosieri.Se mai dorea si scaderea impozitelor si a impozitelor suplimentare precum si inlaturarea prestarii obligatiilor in munca. Dornici de schimbare,intelectualii moldoveni si munteni au fost starniti sa porneasca la actiune de evenimentele ce au avut loc in Europa Apuseana in primavara anului 1848.Prima reactie deschisa la revolutia din februarie de la Paris a venit din partea studentilor romani prezenti acolo(anul 1848).Ei au salutat cu entuziasm rasturnarea lui Ludovic Filip si au trimis o delegatie pentru a felicita noul guvern republican. In locuinta lui Balcescu,ei au alcatuit,la 20 martie,o lista a reformelor ce trebuiau introduse concomitent in ambele Principate.Au hotarat sa se intoarca imediat acasa in vederea organizarii luptei pentru reforma.Muntenii s-au indreptat spre Bucuresti.Balcescu si Alexandru G.Golescu,un var a lui Alexandru C.Golescu, au calatorit impreuna prin Germania,unde au discutat cu printul Adam Czartoryski,conducatorul emigratiei poloneze,posibilitatea unei actiuni comune cu polonezii si revolutionarii din alte tari est-europene. La Iasi,cativa mari boieri,care se opuneau lui Sturdza, un numar de boieri liberali mai tineri si de reprezentanti ai clasei mijlocii,s-au intalnit la 8 aprilie la Hotel Petersburg,pentru a decide cursul actiunii. Un comitet,prezidat de catre poetul Vasile Alecsandri,a redactat Petitia-proclamatie adresata deopotriva masei mari a populatiei si domnitorului.Obiectivul general era acela de a instala un regim politic liberal moderat si de a stimula dezvoltarea economica(Ibid).Membrii comitetului au formulat ca principiu de baza a guvernarii stricta respectare a legii de catre oficialitati,ca si de catre cetateni,deci o trimitere evidenta la regimul autoritar,de coruptie si arbitrariu,al lui Sturdza.Apoi au schitat regulile pentru alegerea unei noi Adunari,mai reprezentative,cu puteri sporite,incluzand dreptul de a inainta propuneri domnitorului in toate chestiunile privind binele general si de a examina toate ordonantele guvernului privind administrarea treburilor politice si justitia,inainte ca acestea sa intre in vigoare. Sturdza a primit Petitia-proclamatie la 9 aprilie si a fost de acord cu 33 din cele 35 de puncte,respingandu-le doar pe acelea privind dizolvarea Adunarii Obstesti si formarea unei garzi nationale.Se pare ca ar fi obiectat,de asemenea,fata de desfiintarea cenzurii.Spre surpriza lui Sturdza,conducatorii miscarii de protest au ramas fermi pe pozitie. Liberalii moldoveni s-au regrupat la Cernauti,unde au format Comitetul Revolutionar Moldovean,si l-au insarcinat pe Mihail Kogalniceanu sa redacteze o noua declaratie de principii,Dorintele Partidei Nationale din Moldova,care a fost publicata in august. In luna martie,a intervenit o accelerare a activitatii politice si in Tara Romaneasca.La fel ca si in Moldova,circulau foi volante cerand un nou sistem politic si reforme fundamentale cu caracter economic si social. Boierii liberali fusesera si ei starniti la actiune.Caracteristica pentru gandirea lor a fost o petitie,redactata la sfarsitul lunii martie,in care isi exprimau deziluzia fata de modul in care fusese guvernata tara in deceniul precedent.Reformele pe care le cereau acopereau,chiar daca nu sistematic,aproape toate domeniile administratiei publice:schimbarea tuturor ministrilor aflati in functie,desfiintarea cenzurii si recunoasterea dreptului fundamental al libertatii de exprimare,reforma procedurii judiciare si desfiintarea tributului platit sultanului. La 20 aprilie,balcescu si Golescu au discutat planurile lor cu comitetul.Balcescu dorea ca revolutia sa inceapa imediat,la 23 aprilie,in prima zi de Pasti,considerand ca elementul surpriza va face ca balanta sa incline in favoarea lor.Dar majoritatea,evocand lipsa de pregatire,a hotarat sa amane actiunea.A doua zi,li s-au alaturat Ion si Dumitru Bratianu,sositi si ei de curand de la Paris,care aduceau promisiunea de sprijin din partea lui Lamartine.Dar discutiile au continuat pana in luna mai. Intre timp,guvernul rus urmarea cu o neliniste din ce in ce mai mare evenimentele desfasurate in Principate.La sfarsitul lunii martie,acesta ii informase pe Sturdza si pe Bibescu ca armatele sale vor fi trimise din nou peste Prut,in cazul oricarei tentative de schimbare a sistemului politic instituit de Regulamentele Organice.O astfel de amenintare l-a imbarbatat pe Sturdza sa reziste cererilor formulate de catre liberali si l-a redus pe moderatul Bibescu la inactiune.In aprilie,dupa imprastierea petitionarilor,la Iasi,tarul Nicolae a trimis in Principate un adjutant,pe generalul Aleksandr Duhamel,pentru a cerceta situatia.Duhamel s-a dus la Bucuresti,unde a sosit la 12 mai,gasind situatia de acolo si mai primejdioasa decat aceea de la Iasi.In consecinta,a recomandat trimiterea imediata a 20 000 de militari rusi pentru a asigura ordinea publica,dar Bibescu i-a respins oferta(B.Jelavich,The Russian Intervention in Wallachia and Transylvania). Guvernul otoman la randul sau a considerat alarmanta situatia din Tara romaneasca.L-a trimis in luna mai la Bucuresti pe Taalat Effendi,in calitate de comisar special,cu misiunea de a-i cere lui bibescu sa-i reprime pe revolutionari. Comitetul revolutionar a pus in aplicare planul sau pentru o insurectie generala la inceputul lunii iunie.Membrii sai au plecat la Bucuresti in toate directiile pentru a-si alerta simpatizantii din judete in legatura cu planurile lor si pentru a-si coordona revoltele locale.Centrul activitatii lor a fost Islazul,o localitate de la Dunare,la vest de raul Olt,unde Christian Tell adunase o mica armata.Aici,in fata unei mari si entuziaste adunari,la 21 iunie,Ion Heliade Radulescu,din partea Comitetului revolutionar,a dat citire unei proclamatii,prezentand programul revolutiei(Sotropa,Proiectele). Proclamatia de la Islaz a fost un program caracteristic pentru intelectualii liberali europeni de la 1848,datorita accentului pus pe libertatile individuale,increderii in bunele institutii si prevederilor sale privind un rol sporit pentru cetatean in treburile politice.Dar nu au fost simple imprumuturi ale romanilor din experienta europeana apuseana.Proclamatia de la Islaz avea in vedere probleme specifice Tarii Romanesti si avansa solutii rezultand dintr-o traditie indelungata a gandirii sociale si politice autohtone inraurita de contactele pasoptistilor din Tara Romaneasca cu ceea ce acceptau a fi principii universal valabile. Radicalii isi exprimasera clar pozitia in Ce sunt meseriasii? Doreau abolirea clacii,libertate personala deplina pentru tarani,acordarea de loturi de pamant corespunzatoare,cu titlu permanent,compensatii acordate mosierilor de catre stat,nu platibile de catre tarani,pe baza preturilor curente ale amantului. Amanarea hotararii in privinta calcii a fost un semn al serioaselor divergente existente in sanul guvernului.(A.Stan,Le probleme agraire pendent la revolution de 1848 en Valachie,1971)Heliade Radulescu,influentat de boierii proprietari de pamant,a dat expresie opiniei majoritare ce sustinea ca o emancipare a taranilor si o impartire totala a pamanturilor ar fi daunatoare atat pentru revolutie,cat si pentru agricultura. Aceste divergente,care erau legate de probleme mai largi si au persistat de-a lungul scurtei existente a guvernului provizoriu,au facut imposibila o politica agrara consecventa.Masurile guvernului au fost,ca atare,adesea contradictorii.La 28 iunie,guvernul a dat o proclamatie catre tarani,declarand ca abolise claca si ca,in termen de trei luni,toti taranii vor fi proprietari de pamant,dar,in acelasi timp,le cerea sa stranga recolta de toamna a actualilor mosieri si arendasi. Guvernul provizoriu dorea cu toate acestea se duca la indeplinire cat mai rapid posibil promisiunile pe care le facuse taranilor la Islaz,pe Campia Libertatii.A considerat ca primul pas trebuie sa fie elaborarea unei legi fundamentale si,in consecinta,la 28 iunie,la doar doua zile dupa venirea la putere,a elaborat regulile pentru alegerea unei Adunari Constituante.prima sarcina a unei Adunari constituante ar fi fost sa elaboreze o Constitutie care sa intrupeze principiile revolutiei.Urmau sa fie reprezentate,dar nu in mod egal,trei categorii de interese:proprietarii,adica boierii;comerciantii,industriasii si intelectualii,sau clasa mijlocie si pasoptistii insisi;locuitorii satelor,taranii.Circa 7000 de mosieri urmau sa aiba 100 de locuri in Adunare;50 000 de negustori,meseriasi si intelectuali alte 100 de locuri,iar majoritatea covarsitoare a populatie,de aproximativ 1 850 000 de tarani,de asemenea 100 de locuri. La inceputul lui iulie,o interventie militara rusa in Tara Romaneasca parea iminenta.La 7 iulie,trupele rusesti au intrat in Moldova,cu scopul de a preintampina instalarea unui Guvern revolutionar la Iasi,asemanator celui de la Bucuresti.La 10 iulie,convins ca va avea loc o invazie ruseasca,guvernul din Tara Romaneasca a fugit in munti.Dar trupele rusesti au ramas pe loc,iar guvernul s-a reintors la Bucuresti doua zile mai tarziu.Tarul parea sa nu aiba nici o intentie de a inlatura guvernul provizoriu,cel putin pentru moment,intrucat ii lipsea sprijinul din partea altor puteri pentru o asemenea actiune drastica. Divergentele dintre tar si guvernul provizoriu erau fundamentale si,pana la urma,s-au dovedit irecociliabile.Mentinerea protectoratului Rusiei era contrara scopului declarat al guvernului de a reduce dependenta de puterile straine. De-a lungul verii,guvernul a intretinut relatii cu diferite tari ca un stat independen.Dorea cu ardoare sa ramana in contact cu puterile apusene,chiar daca nu ii acordasera recunoasterea,in scopul de a obtine ajutorul acestora pentru a-i infrana atat pe rusi,cat si pe otomani.Pentru a-si prezenta cazul direct conducatorilor occidentali,guvernul a trimis emisari speciali in Franta,Austria si la Parlamentul de la Frankfurt. Guvernul provizoriu a castigat prea putin din initiativele sale diplomatice.Aprivit mai intai spre Franta,dar guvernul republican,care nu mai era condus de Lamartine si era asaltat de probleme interne,a manifestat doar o simpatie de ochhi lumii si a facut ca va furniza arme si alt sprijin,promisiuni p[e care nu si le putea tine. Pe tot parcursul evenimentelor din primavara si inceputul verii,guvernul provizoriu avusese grija sa evite instrainarea sultanului.Intrucat nu avusese decat sperante modeste de a obtine un sprijin substantial din apus impotriva interventiei ruse,guvernul si-a intors privirea catre otomani,ca singura putere receptiva la un efort comun de a limita influenta Rusiei in regiune.Prin intermediul lui Ion Ghica,reprezentantul sau la Constantinopol,a incercat sa castige recunoasterea otomana,promitand ca va respecta toate obligatiile tarii Romanesti fata de sultan.Idea de a dejuca planurile planurile Rusiei in Principate a atins o coarda sensibila la Constantinopol,dar guvernul otoman se afla sub puternica presiune a Rusiei,care ii cere sa ia sub control problema Tarii Romanesti. Trimiterea trupelor dincolo de Prut,la 7 iulie,nu a lasat nici o indoiala in legatura cu intentiile sale.Cu toate ca tarul Nicolae n-a avut in vedere sa ia masuri similarte in Tara Romaneasca,o scrisoare circulara din 31 iulie,din partea ministrului de externe Nesselrode,a reafirmat hotararea guvernului de a-si indeplini obligatiile asumate prin tratate. La inceput,otomanii au parut dispusi sa negocieze cu guvernul provizoriu,dar in nici un caz de pe pozitii de egalitate.Sultanul a trimis un reprezentant special,pe Suleiman pasa,la Dunare,sprijinit de o armata cu un efectiv de 20 000 de oameni.La 31 iulie,acesta a trecut fluviul la Giurgiu,cu o parte a acelei forte,si numai dupa aceea a inceput discutiile cu delegatia munteana,compusa din boieri si notabilitati,un eufemism otoman pentru revolutionari,desi ar fi preferat sa discute doar cu boierii,pe care ii considera adevaratii reprezentanti ai tarii. Negocierile n-au avut un curs pozitiv pentru munteni,intrucat Suleiman pasa actiona de pe o pozitie de forta careia nu puteau sa-i faca fata.La 4 august,ei au propus sa inlocuiasac guvernul provizoriu printr-o locotenenta domneasc,un consiliu alcatuit din sase ministri,care urmau sa fie alesi dintre ei insisi;Suleiman a respins ideea pe temeiul ca era pur si simplu acelasi guvern revolutionar ascuns sub un nou nume.In cele din urma,el a aprobat o locotenenta domneasca,fara radicali,compusa doar din liberali moderati,precum Nicolae Golescu,ministru de interne,Heliade Radulescu,ministrul Instructiunii Publice,si Christian Tell,ministru de Razboi,dar a stipulat ca orice schimbare in legile si practicile existente impune aprobarea prealabila din partea sultanului. Autoritatile otomane nu considerau nicicum problemele rezolvate.Suleiman a cerut locotenentei domnesti sa trimita o delegatie la Constantinopol pentru a supune programul de reforme adoptat la Islaz aprobarii formale a sultanului.Dar delegatia,care a sosit la Constantinopol la 22 august,a avut parte de o primire neasteptat de rece. Cooperarea dintre rusi si otomani insemna sfarsitul sperantelor de supravietuire nutrite de pasoptisti prin asmutirea unei puteri impotriva celeilalte.In disperare de cauza,ei si-au intors din nou privirea catre Apus.La 3 septembrie,noul ministru de externe,Ion Voinescu a telegrafiat o nota urgenta lui Palmerston,explicandu-i de ce nici Rusia,nici Imperiul Otoman nu aveau dreptul legal de a ocupa Principatul. Fuad pasa a sosit la Galati cu o armata numeroasa la 8 septembrie.Cateva zile mai tarziu,a plecat la Giurgiu pentru a se alatura celorlalte trupe turcesti,iar la 25 septembrie a intrat in Bucuresti in fruntea unei forte de circa 20 000 de ostasi.Turcii au intalnit o rezistenta inversunata,condusa de brigada de pompieri a orasului si un batalion de infanterie,dar superioritatea numerica a fortelor otomane si-a spus cuvantul.Incetarea rezistentei organizate a fost urmata de furturi si jafuri din partea armatei de ocupatie.Cand calmul a fost restabilit intr-o oarecare masura,Fuad i-a adunat pe boierii de frunte si le-a citit un firman din partea sultanului,prin care locotenenta domneasca era dizolvata si prin care Constantin Cantacuzino,un boier care servise in guvernul domnitorului Alexandru Ghica,era numit caimacan sau administrator temporar. Din acest moment,rusii vor controla Tara Romaneasca,iar Fuad si alte oficialitati otomane au fost aduse la statutul de observatori.Conducatorii revolutiei s-au raspandit,multi alegand exilul,unii la Constantinopol si Brusa,altii in Apus,majoritatea facand din Paris baza lor.Pe parcursul intregii perioade ce a urmat pana la sfarsitul anului,autoritatile de ocupatie ruse au fost ocupate cu epurarea aparatului administrativ de revolutionari si de simpatizantii acestora.Ele au incercat,de asemenea,sa izoleze Tara Romaneasca de Transilvania,unde revolutia romana lua avant in toamna anului 1848(A.Stan,Revolutia romana de la 1848,Bucuresti,1987).Administratia militara insa a durat pana la semnarea la 1 mai 1849 a Conventiei de la Balta Liman cu guvernul roman.