REFERAT ISTORIE: VIATA SPIRITUALA IN PROVINCIA DACIA

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
Viata spirituala in provincia DaciaCucerita si incadrata in Imperiul Roman intr-o epoca tarzie si intr-o perioada in care forta de expansiune, civilizatoare, si puterea de asimilare a acestuia ajunsese la dezvoltarea maxima, in Dacia are loc o transformare rapida si profunda atat in ceea ce priveste cultura materiala, cat si in ceea ce priveste domeniul vietii spirituale. Un aspect interesant al vietii spirituale in provincia Dacia il constituie manifestarile religioase, subiect destul de vast care presupune atat o documentare de ordin bibliografic cat si o cunoastere a izvoarelor istorice. Astfel, ultima lucrare de sinteza, depasita insa de la publicarea ei, apartine americanului L. Weber Jones. Principalele lucrari de sinteza asupra istoriei Daciei romane nu depasesc stadiul unei prezentari generale, dar au fost intocmite si sinteze partiale, adevarate micromonografii referitoare la divinitatile panteonului greco-roman din Dacia, la cultele orientale sau la cele traco-dacice. in ceea ce priveste izvoarele istorice, cele epigrafice sunt cele mai la indemana, din aceasta categorie facand parte 1200 de monumente. Mai numeroase sunt insa monumentele figurate, locul principal fiind detinut de piesele sculpturale, in cele mai multe cazuri votive, numarul acestora ridicandu-se aproape la o treime din numarul total al inscriptiilor de tot felul. Tot din aceasta categorie fac parte si numeroase piese de bronz, teracote si piese de gliptica - geme si camee. Un rol important in constituirea religiei Daciei romane l-a avut varietatea etnica a colonistilor, militarilor si sclavilor, adusi in provincie din intregul Imperiu Roman, precum si curentele religioase, dominante in Imperiu, in acea perioada. in Dacia romana colonistii au venit nu doar din Italia si din provinciile vecine, cele doua Moesii sau Pannonia, ci si din Thracia, Dalmatia sau Grecia, precum si din provinciile apusene si chiar din Africa si Britannia, ceea ce reflecta afirmatia lui Eutropius privind colonizarea Daciei cu elemente venite ex toto Orbe Romano. Se distinge astfel o clasificare a cultelor dupa criteriul etno-geografic, in functie de origine, deosebindu-se divinitati greco-romane, divinitati orientale (iraniene, microasiatice, siriene, palmyriene), egiptene, nord-africane si traco-moesice. Cele mai raspandite divinitati sunt cele din panteonul clasic greco-roman, care cuprinde atat vechi divinitati romane - di indigetes, cat si novensides, de origine italica sau greaca, lor adaugandu-li-se divinitati abstracte, personificari. Divinitatile principale ale panteonului clasic greco-roman, dii consentes, formau sfatul zeilor: Jupiter, Apollo, Mercurius, Mars, Vulcanus, Neptunus si Juno, Minerva, Diana, Vesta, Venus, Ceres. Jupiter, zeul suprem al mitologiei greco-romane detine primul loc si in Dacia, fie in ipostaza lui Jupiter Optimus Maximus, fie in cea de stator, conservator, depulsor, fulgurator etc., intalnit in 250 de inscriptii, carora li se adauga, statui si reliefuri din piatra, precum si statuete din bronz. Caracterul oficial al cultului sau rezulta din inscriptii inchinate lui in majoritate de militari si magistrati, imperiali si municipali, crezandu-se ca Jupiter se supunea deciziilor magistratului si ca acesta actiona in functie de interesele religioase comunitare. Juno, perechea divina a lui Jupiter, precum si Minerva, al treilea membru al triadei capitoline, aveau mai putine dedicatii individuale, dar Minerva era adesea reprezentata in statuete de bronz si in gliptica. O inscriptie din Apulum face aluzie la calitatea Minervei de participanta la consiliul lui Jupiter - Jovis consiliorum particeps, iar alte cateva epigrafe amintesc intregul grup dii consentes. Triada capitolina in intregul ei este atestata epigrafic la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum si Napoca. Diana, prin cele aproape 60 de inscriptii care i-au fost inchinate si cele 50 de reprezentari figurative, ocupa un loc important in religia Daciei. Daca majoritatea inscriptiilor o numesc de obicei Augusta sau Regina, o epigrafa din Apulum ii acorda un epitet deosebit -mellifica. Apollo, venerat in peste 25 de inscriptii , pe un altar din Potaissa este numit Deus Fortis Phoebus Particus, iar o inscriptie din Apulum il numeste Salutaris. Mars si Venus, divinitati agreate in domeniul militar, sunt rar intalnite in inscriptii. Zeul razboiului, intr-o epigrafa din Drobeta, este numit gradivus; cultul zeitei Venus, care apare in doar cinci inscriptii, prezinta mai ales aspecte particulare. Mercurius este atestat in aproape 40 de inscriptii monumente si reprezentari figurative fiind prezent in ipostaza de gubernator. Ultimele patru divinitati dintre dii consentes - Ceres, Vesta, Vulcanus si Neptunus sunt mai putin importante in panteonul Daciei. Atat Ceres, cat si Vulcanus sunt adorati ca Augusta, respectiv Augustus. Un loc important detin alte doua divinitati, admise mai tarziu in Olimp: Hercules cu o ilustrare extrem de bogata a mitului sau, personificare a fortei fizice, dar si asupra fortelor raului Dionysos-Liber, zeul vinului si al nemuririi, care formeaza o triada cu Ceres si Libera. Hercules este adorat mai cu seama in lumea muritorilor si la Baile Herculane ca invictus, Augustus, conservator, salutifer, cultul sau fiind atestat prin peste 50 de dedicatii epigrafice, la care se adauga peste 90 de imagini. De asemenea, e intalnit in Dacia cu epitetul deus. Un loc important in religia Daciei ocupa si Silvanus, zeu italic, care apare in inscriptii cu epitetele domesticus sau silvester. Lui Silvanus i s-au inchinat peste 120 de monumente; reliefurile de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, il infatiseaza in compania Silvanelor. Zeitatilor medicinei, Aesculapius si Hygia, li s-au dedicat altare votive drept multumire pentru vindecare, mai ales in asklepeioanele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa si Apulum dar si i locurile cu ape termale cu efect curativ; in reprezentari apare si zeul convalescentei: Telephorus. Saturnus ocupa un loc secundar in panteonul provinciei, fiind atestat prin doua sau trei inscriptii. La Potaissa i s-a ridicat un altar combinat cu o statuie, aici aparand cu epitetele rex si pater deorum. Panteonul clasic e completat apoi cu divinitati ca Dis Pater si Prosepina, cu doua dedicatii si multe imagini in relief; Hekate considerata divinitate a noptii si farmecelor cu puteri oculte i cer si in lumea infernului, fiind reprodusa cu trei capete si trei randuri de brate inarmate cu pumnale bice si facle; Dioscurii, divinii frati-gemeni, protectori ai navigatorilor se intalnesc, asociati, pe frontonul unui basorelief dedicat Cavalerului trac; Priapus, protectorul fertilitatii gradinilor si ogoarelor este adorat in aceasta perioada si ca Pantheus; nimfele Nymphae, carora li se dedica inscriptii si apar in reprezentari colective, dar si individualizate - Leda, Flora si Pomona; in stransa legatura cu cultul zeitei Venus apar numeroasele reprezentari ale lui Amor-Eros, care apare la Sucidava pe doua pietre, gravate. Din sfera personificarilor, se intalnesc in provincie personificarea bogatiei, norocului si destinului - Fortuna si Nemesis; a pamantului si apelor - Terra Mater, Fontes, Di aquarum; a provinciei - Dacia, Terra Daciae; a spiritelor, a conceptelor abstracte si valorilor morale. Fortuna e atestata de peste 30 de inscriptii, care ii acorda epitetul redux , Nemesis, cu temple la Ulpia Traiana Sarmizegetusa,Sucidava si Casei, e venerata prin 50 de monumente. Terra Mater apare in cateva inscriptii din Dacia intercarpatica. Spiritele personificate cuprind Geniile - fiinte spirituale ale fiecarui individ, loc, lucru, persoana juridica ;divinitatile protectoare ale caminului - Penates si Laces, precum si intruchiparea spiritelor celor morti - Dei Manes. Propaganda religioasa oficiala, raspandeste si in Dacia personificarile unor concepte abstracte si ale valorilor morale. Intalnirea religiei greco-romane cu alte sisteme religioase, in special cu cele orientale, e sesizata si in Dacia, numeroasele dedicatii catre divinitatile orientale nu schimba insa orientarea majora spre religia romana clasica, panteonul provinciei oferind astfel un tipic exemplu: al rezistentei si puterii de afirmare a religiei romane intr-o epoca de maxima penetratie in Imperiu a celor mai diferite culte straine. Astfel, din punct de vedere geografic, distingem culte microasiatice, egiptene si siriene. Cultele microasiatice sunt reprezentate in primul rand de Cybele si Attis, Putine monumente s-au ridicat in Dacia pentru frigianul Sabazius, Cimistenus din Bithynia si pentru zeul sarpe Glykon. Divinitatile egiptene se raspandisera in lumea mediteraneana inca din epoca elenistica. Locul principal este detinut de Isis si Serapis, acesta din urma inchipuit ca un Zeus - Jupiter barbos, asigura fertilitatea solului si vindecarea bolilor. Un loc aparte il ocupa divinitatile din Syria, o serie de baalini locali sirieni sincretizati cu Jupiter: Jupiter Heliopolitanus, Jupiter Balmarcodes, Jupiter Dolichenus,Turmasgadis, Dea Syria, Baltis si Azizus. Enigmatic ramane Deus Aeternus, cunoscut prin numeroase inscriptii in Dacia Superioara - divinitate abstracta, ce incurca o sinteza intre monoteismul iudaic si divinitatea suprema a panteonului roman, o placa votiva din capitala provinciei asociindu-l cu Iuno si angeli. Cel mai popular zeu oriental a fost Mithras, iranian la origine, dar al carui cult se raspandise deja, mai ales in cercurile militare ale Imperiului; in provincia traiana este atestat de aproape 280 de monumente epigrafice si figurative. Multiplele legaturi ale dacilor cu provinciile occidentale ale Imperiului se reflecta si in domeniul religios, fiind amintite o serie de divinitati, cu substrat etnic celtic si germanic: cuplurile Apollo Grannus si Sirona, atestat la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Mercurius si Rosmerta, atestat printr-o dedicatie la Ulpia Traiana Sarmizegetusa si la Gherla si Ilisua prin statuete; Sucellus si Nantosuelta- imagini in relief, cu elemente de sincretism care apropie acest cuplu de Dis pater si Proserpina; Li se adauga divinitati colective precum Badones Reginae, Quadriviae, Matronae, numite in inscriptiile votive Dominae, Gesahenae si Austriahenae. Se intalnes in Dacia si Cernunnos, zeul cu coarne de cerb, Epona, zeul razboiului, precum si Hercules Magusanus. Din teritoriile carpato-balcanice, in Dacia sunt atestate o serie de divinitati, in primul rand zeii sincretistici "Cavalerii Danubieni" reprezentati prin 60 de reliefuri si tablite de plumb. De asemenea numeroase monumente, peste 40 de imagini, i s-au dedicat "Cavalerului Trac". Rar este atestata zeita Dardanica, la Romula sau zeul fulgerelor la traci, Zbelthiurdus. Daca divinitatile orientale atrageau credinciosii prin fastul procesiunilor, prin ceremonii misterioase de initiere, si prin caracterul saterologic, era firesc, ca pe acest fundal cosmopolit, sa se dezvolte o serie de practici oculte, putin relevate de descoperirile arheologice, care incearca sa impuna divinitatii vointa credinciosului. Magia cifrelor, in special a cifrelor trei si sapte, este reflectata de cateva descoperiri la Apulum, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Orlea si Sucidava, cu depuneri rituale de opaite, ulcioare sau monede in numar de trei sau sapte. Pe langa practicarea acestor culte, au existat in Dacia, si adepti izolati ai crestinismului, cum atesta unele obiecte paleo-crestine si gemele din secolele al II-lea si al III-lea, de tipul Abrasax ,- divinitate anguipeda cu trup omenesc si cap de cocos, inarmata cu bici si scut, amulete care poarta numele zeului suprem al gnosticilor basilidieni, descoperite la Romula, Tomis, Porolissum si Orlea. Un panteon atat de variat care impresioneaza, cel putin, la o prima vedere, prin numarul mare de divinitati atestate epigrafic si figurativ, se explica prin diversitatea etnica a populatiei din provincie. "Mozaicul" divinitatilor din Dacia este un epitet aplicabil "religiei provinciei", ca ansamblu de credinte, ci nu "religiei individului" care contine doar cateva divinitati diferite, selectate in functie de originea etnica a credinciosului, de ocupatie si stare sociala. O trasatura importanta a vietii religioase in Dacia o constituie sincretismul-fenomen caracteristic primelor trei secole ale Imperiului roman-contopirea intr-o singura zeitate a unor divinitati ca atribute apropiate. Astfel, din contopirea lui Jupiter lui Zbelsurdos a rezultat Jupiter Zbelsurdos, din Jupiter si Baal din Doliche, a rezultat Jupiter Dolichenus, iar dinJupiter si Marele zeu din Heliopolis a rezultat Jupiter Helliopolitanus. Acelasi sincretism pare sa fi avut loc si pentru divinitati dacice, cunoscute prin interpretatio romano: Diana Augusta si Diana Mellifica, Liber si Libera, Hercules invictus, Silvanus. De asemenea in cadrul fenomenului de sincretism se situeaza si cultul cavalerilor danubieni, de sorginte traco-dacica, rezultat al contopirii mai multor divinitati, a caror infatisare apare pe monumente sculpturale din piatra, arama si plumb. Participarea, in alcatuirea grupului principal, a unor culte cu origini diferite, este urmarea "universalizarii" credintelor. Factorii determinanti in formarea religiei provinciei Dacia, sunt considerati a fi: elementul uman, ca urmare a colonizarii masive si sistematice, explicandu-se astfel " mozaicul" de culte; pozitia Daciei in cadrul imperiului, la raspantia influentelor culturale sosite din spatii vaste; cadrul natural si economia; "moda" si curentele religioase; politica religioasa imperiala, care se remarca in Dacia prin venerarea unor divinitati dragi casei imperiale la un moment dat, prin multime abstractiunilor personificate. Se poate constata, la locuitorii provinciei Dacia ca homo religiosus, trei categorii de actiuni si atitudini, functie de locul sau in societate: avea cercul intim de divinitati personale, pe care le considera protectoare; din spirit civic participa la manifestarile oficiale, publice ale cultelor romane; privind cu respect sau cu toleranta la zeii vecinului care puteau sa fie altii decat ai sai. Toleranta a guvernat ansamblul vietii religioase, facilitand astfel convietuirea numeroaselor culte si tendinte diverse intr-o spiritualitate bogata.