REFERAT LIMBA ROMANA: 11 ELEGII DE NICHITA STANESCU

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
O poveste de dragoste si de moarte (eseu)Iscodit adesea de critici si de jurnalisti pentru a afla ce fapte si intamplari au declansat "expulzarea din memorie" a paradoxalelor elegii, Nichita Stanescu s-a dovedit extrem de zgarcit in dezvaluiri, amplificand misterul. De altfel, Alex. Stefanescu remarca: "in poezia lui Nichita Stanescu exista foarte putina biografie. Daca nu am avea documente propriu-zise la dispozitie, cu greu ne-am face o idee despre viata poetului cercetandu-i versurile" (Alex. Stefanescu, Introducere.., Editura Minerva, Bucuresti, 1986, p. 22).Explicatia e simpla si o gasim intr-un interviu publicat in revista Tribuna, in 1978: "Ca sa fiu sincer, nu iubesc intimitismul in literatura, considerand ca nefacand parte din zona esteticului. De buna seama ca orice poezie, orice nuvela, orice roman sau piesa de teatru se starneste si se scrie, se inspira dintr-o seama intreaga de pricini intime, numai ca ele nu au dreptul sa transpara ca atare, pentru ca literatura este o comunicare generala. Chiar daca este produsa de individ si receptata de individ, ea trebuie sa se ridice la nivelul speciei" (Nichita Stanescu, Starea poeziei, in Tribuna, 22, nr. 11, 16 martie, 1978, p. 8, interviu, cf. Fiziologia poeziei, 1990, p. 569).In ciuda acestei declaratii ferme, nu vom abandona stradania de a reconstitui imprejurarile in care au fost redactate poemele."11 Elegii este singura mea carte traita. Daca ar fi sa o mai scriu inca o data, este singura carte pe care as refuza categoric sa o mai scriu. A costat prea scump. Astazi ma uit la 11 Elegii cum se uita doctorul Barnard la pacientul Blaiberg. Ma tot uit: mai tine-n ea inima de atunci? Cand o va respinge?" (Nichita Stanescu in dialog cu Adrian Paunescu, in vol. Sub semnul intrebarii, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1979, p. 520-528).Alta data, in Antimetafizica, Nichita a reluat ideea ca la baza cartii a stat un eveniment dramatic: "Aceasta carte, in ciuda tristetii fundamentale care a starnit-o si a austeritatii ei aproape totale, mi-a adus cel mai mare noroc literar, incat, uneori, ma gandesc surazand amar: uite, domnule, ce noroc poate sa-ti aduca un nenoroc bine exprimat!" (Nichita Stanescu, in Antimetafizica, 1985, p. 102-103).