DESPRE FATALISMUL MIORITIC (eseu)Ne vom opri in continuare asupra unei teme - fatalismul mioritic - care se constituie intr-un capitol decisiv al istoriei exegetice, insumand totodata raspunsurile semnificative la una dintre intrebarile fundamentale: de ce pastorul isi accepta soarta cu atata seninatate?; de ce, in aceste conditii, Miorita s-a bucurat de "adeziunea" fara precedent a romanilor practic din toate colturile tarii?"Cercetatorii de pana acum s-au lasat fascinati in primul rand de comportamentul ciobanului amenintat cu uciderea; ei au cautat raspunsuri la intrebarea daca felul in care reactioneaza pastorul in fata mortii iminente reprezinta o dovada de optimism sau pesimism? Daca poporul roman e un spirit resemnat sau unul luptator?" (I. Talos, Miorita si vechile rituri funerare la romani, in Anuarul de folclor, Cluj-Napoca, 1983, p. 15).Aceasta istorie a interpretarilor, cu evidente conotatii filosofice, e marcata de cateva puseuri acuzatoare urmate de fiecare data de replici justificative. Dupa al doilea Razboi Mondial, aceste excese isi pierd din intensitate, remarcandu-se, in schimb, o ampla ofensiva a conceptiei nonfataliste - G. Calinescu, C. Brailoiu, A. Fochi si M. Eliade fiind repere solide ale acestui curent.Seria polemica e inaugurata inca in 1854 de catre francezul Jules Michelet, un apropiat al pasoptistilor si unionistilor romani refugiati la Paris care, se stie, a realizat prima traducere intr-o limba straina a Mioritei. Acesta remarca si acuza, totodata, o prea usoara resemnare a ciobanului in fata mortii. Dar ceea ce avea sa contrarieze sunt concluziile lui J. Michelet: "Mai este insa in ea, din nefericire, o trasatura nationala: resemnarea prea usoara. Omul nu se lupta cu moartea; nu se incrunta catre ea; el o primeste, se insoara cu aceasta "craiasa", a lumii mireasa si mistuie, fara sa murmure, aceasta casatorie. Abia desprins din natura, pare ca se simte mangaiat de faptul ca se reintoarce iarasi in sanul ei" (Jules Michelet, Legendes democratiques du Nord, Editura Garnier Freres Libraires, Paris, 1854, citat de Ion Breazu, Note despre Miorita, in Patria, XIV, nr. 243, 23 noiembrie 1932, p. 1-2, Cluj).Francezul avea toate circumstantele de partea sa. La o lectura abrupta si la o analiza simplista, din exterior, mesajul pare cu adevarat acesta. Cu certitudine ca multi alti reprezentanti ai altor culturi si civilizatii ar da, fara rea-credinta, poate cu o usoara consternare, acelasi verdict. Deci putem vorbi de o franchete prea putin amendabila.
REFERAT LIMBA ROMANA: DESPRE FATALISMUL MIORITIC
label
Referate
calendar_month
2008-10-07, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:56
history_edu
Anonim