REFERAT LIMBA ROMANA: IANCU URMATECU

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
Iancu Urmatecu-nepot de-al lui Dinu Paturica ( Ion Marin Sadoveanu - Sfarsit de veac in Bucuresti ) Scriitorul Ion Marin Sadoveanu, a trait in perioada 1893-1964, s-a nascut la Bucuresti ca fiu al unui medic, iar in 1915 isi ia licenta in drept. Ca romancier debuteaza in anul 1944 cu romanul Sfarsit de veac in Bucuresti, scris in 1935, si apoi publicat complet si revizuit in 1955, dupa afirmatiile sale in februarie 1955: Cartea aceasta n-a fost scrisa ca sa treaca timpul si nici din vreo intrecere sau ravna literara. Ea a fost impusa de realitate autorului ei si a pretuit pentru el cat o eliberare... intr-o noapte de decembrie viforos a anului 1935 s-a asternut prima pagina din ceea ce avea sa fie povestirea vietii plina de izbanda a lui Iancu Urmatecu...dupa mai multe tergiversari, din primavara pana in toamna anului 1943, el si-a capatat definitiva inchegare, asa ca a putut vedea lumina zilei in februarie 1944... . Biruind piedicile adversitatii sau ale simplitatii, cartea a aparut sprijinindu-se pe cateva prietenii si obiective aprecieri. Romanul este o pictura psihologica si sociala de caractere, de moravuri si de atmosfera, reactualizand cunoscutul conflict dintre arivistul dinamic, viril si fara scrupule si vechea boierime , a carei cadere sociala si biologica, este fatala si iremediabila. Descrierea minutioasa a Bucurestiului, vazut ca un amestec pitoresc de balcanism si occidentalism, se face prin structuri conflictuale si tipologice balzaciene. Romanul exceleaza mai ales prin prezenta lui Iancu Urmatecu, personaj de o deosebita complexitate, in care inteligenta si pasiunea, sentimentalismul, cinismul si lipsa de scrupule, coexista verosimil. Frapeaza cursul lent al naratiunii, sprijinita pe lungi descrieri rafinate si pe acute si precise analize sufletesti. La I.M.Sadoveanu, tipul arivistului, atat de frecvent aparut in romanul social, de la N.Filimon si pana la el, care a incercat sa-I dea o identitate literara, a fost reabilitat de el, fireste este vorba de o reabilitare artistica, provenita din acea tainica simpatie fata de erou si din stapanirea de sine a scriitorului, care a renuntat sa mai faca un proces etic si social al tipului intr-o cronica romantata , vecina cu rechizitoriul. Iancu Urmatecu- fost arhivar si devenit om de incredere si de afaceri al baronului Barbu, boier conservator, ursit sa se ruineze in etape, prin aboseala biologica si incapacitate de a-si descurca propria-i avere- are toate tarele morale ale arivistului. Egoist, violent, prost crescut, afemeiat, acaparator prin mijloace necinstite, fudul si incult, viclean si capabil sa-si inlature adversarii ce se pun in calea poftelor lui cu brutalitate, iubitor de chefuri nastrusnice , corupator de constiinte si cainos cu amantele. Urmatecu este un instinctiv, ajutat de o inteligenta practica, exceptionala. Cu dragoste nealterata de viata si de toate placerile ce I le poate smulge, este alcatuit din pasta oamenilor tari, nascuti sa biruiasca. Procesul ascensiunii lui se petrece in ordinea sociala, dar si in suflet, atat cat poate recepta un rudimentar. Urmatecu e dornic de confort, de o ambianta agreabila, de ascensiunea nu numai a lui, ci si a familiei lui. Coana Mita, sotia, si Amelica, fiica, sunt solidare cu toate aspiratiile lui sociale, alcatuind o celula indestructibila. Urmatecu are un sentiment inalterabil al familiei, iar satisfactiile lui extraconjugale sunt numai o forma a lacomiei lui de viata. isi cauta un ginere harnic, destept, in doctorul Matei Santu, baiat de la tara, crescut in aprige nevoi si stimat pentru insusirea lui de carturar. Urmatecu, aspira si in ordinea morala si intelectuala, pretuind manierele, sentimentele si cultura clasei sociale in care vrea sa intre, desi formatia lui este cristalizata si nu se mai poate depasi. Strange, minte, insala, pentru familie, pe care o vrea la nivelul la care el nu se poate ridica. Este un ambitios de mare clasa, dar isi ingradeste ambtia in interesul total al familiei.Vaza lui personala e dobandita cu ajutorul baronului Barbu, ca personaj central de mare amploare, este dezvaluit progresiv, el este pivotul intregii lumi care foieste in jurul lui. Iancu Urmatecu face parte din familia de arivisti a lui Dinu Paturica sau Tanase Scatiu, fara a fi insa apropiat de ei pe latura specific individuala. Eroii lui Nicolae Filimon si ai lui Duiliu Zamfirescu, erau mult mai redusi la proprietatile tipice ale parvenirii materiale, pe cand Urmatecu este indrumat de o vointa extaodinara , dublata de o inteligenta neobisnuita. Scheletul psihologic al lui, este imbracat intr-o suma de caracteristici si nuante care insufletesc si umanizeaza portretul sau literar. Ca o replica a lui Urmatecu, este baronul Barbu, total lipsit de vointa, comod, ingrozit de orice I-ar putea complica existenta, dezinteresandu-se chiar si de propria-I avere, si care faramitandu-se nu-l afecteaza cu nimic. El traieste intr-o inactivitate fantomala, inconjurat de animale si de obiecte ciudate, fiind nedespartit de cateaua Fantoche, purtata pana si in biroul ministerial si pe culoarele Camerei. Viata lui nefireasca nu e strabatuta decat de pasiunea lui pentru Domnita Natalia, pasiune constanta si cimentata numai de frecvente accese de gelozie , si de certuri repede aplanate de inteligenta sireata si cocheta a femeii rasfatate. Daca cineva ar dori sa faca comparatii intre Sfarsit de veac in Bucuresti si Ciocoii vechi si noi , ar gasi unele corespondente intre Iancu Urmatecu , baronul Barbu si Jurubita (tiitoarea lui Urmatecu si metresa de dupa aceea a lui Bubi Barbu, feciorul intors din strainatate al baronului), si intre Dinu Paturica, postelnicul Andronache Tuzluc si Kera Duduca. Destinele acestor personaje se aseamana intre ele. intr-un Bucuresti de sfarsit de secol XIX, cu livezi si maidane rar imprejmuite, se cheltuieste imensa energie acaparatoare a lui Iancu Urmatecu, fiul lui Gherarie, macelarul, si al unei moase, gasita moarta din betie intr-o magazie de carbuni. El e un personaj exceptional, functionar la trebonal , umbla prin mahala calare, pentru a tulbura sufletele femeiustilor, el isi descopera adevarata vocatie dupa ce intra ca om de incredere la baronul Barbu. isi inlatura repede concurenta batranului Dorodan, ruda mai noua a vatafului Gheorghe din Ciocoii vechi si noi; Urmatecu isi face avere pe seama boierului,isi face case in centrul Bucurestiului, ajunge proprietar de masie si om politic in ultimii ani .Averea baronului o administreaza magistral, pentru ca el are o abilitate iesita din comun, chiar banuindu-l de combinatii subterane, baronul nu se poate dispensa de mana lui de fier. Cand, dupa moartea boierului, Bubi renunta la serviciile lui Urmatecu, averea I se risipeste in cateva luni.Urmatecu are o viata sufleteasca foarte complexa, iubeste femeile, mesele imbelsugate, vinul, senzatiile violente, e un voluptos , de o vitalitate extraordinara. Fermecatoarele lui escapade sunt pe la carciumi marginase, cu lautari tigani, iar mesele date rudelor sarace din partea nevestei sale, sunt un prilej pentru el de a-I batjocori si de a-si arata orgoliul si puterea nemasurata. ii face o inmormantare fastuoasa prapaditului sau de cumnat. Ion Marin Sadoveanu, reia tema Ciocoilor vechi si noi , romanul sau e de fapt istoria inavutirii si ridicarii pe ruina familiei Barbu a lui Iancu Urmatecu, arhivar obscur la tribunal, iesit din lumea mahalalei bucurestene, netrecut prin scoli, dar inzestrat cu un viguros instinct arivist. El, Urmatecu, este personajul sosit dintr-o falanga de creatii tipologice memorabile, care a debutat cu Dinu Paturica, a continuat cu Tanase Scatiu, cu Lica Trubadurul, acel fluiera vant din romanele Hortensiei Papadat - Bengescu, cu Gore Pargu, din Craii de curtea veche a lui Mateiu Caragiale, sau cu Stanica Ratiu din Enigma Otiliei. I-am numit doar pe cei mai reprezentativi , care exprima in stare aproape pura ideea de parvenire legata si de acumularea materiala, pentru ca proza noastra realista cunoaste numeroase forme si mobiluri derivate de escaladare sociala. Iancu Urmatecu - este cel mai deplin si mai omeneste adanc caracterizat din galeria de eroi pe care o reprezinta. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA: 1.Serban Cioculesc- I.M.Sadoveanu -Sfarsit de veac in Bucuresti - in Cronica literara, nr.63, pag.2 2.Pompiliu Constantinescu-Romanul romanesc interbelic- Editura Minerva, Bucuresti, 1977, pp.264-267;3.Ov. S.Crohmalniceanu- Panorama deceniului literar romanesc 1940-1950 , Editura pentru literatura, Bucuresti, 1963, pp.269-272; 4.Dumitru Micu- Nicolae Manolescu - Literatura romana de azi, 1944-1964; Editura Tineretului; Bucuresti, 1965, pp.232-234; 5.Perpessicius- Marginalii critice si istorico-literare; Editura pentru literatura, Bucuresti, 1968, pp.74-75; 6.Alexandru Philippide- Cronica literara- I.M.Sadoveanu- Sfarsit de veac in Bucuresti- , Editura- Cultura nationala, Bucuresti, nr.1561, pp.1-2; 7.Marian Popa- Dictionar de literatura romana contemporana, Editia a II-a; Editura Albatros, Bucuresti,1977, pp.484-485. 8.Cornel Regman-Prefata la Sfarsit de veac in Bucuresti, editia VI-a, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1966, pp. VIII- X. 9.I.M.Sadoveanu- Sfarsit de veac in Bucuresti, Editura Minerva, Bucuresti, 1985. 10.Octav Sulutiu- Pe margini de carti, Revista fundatiilor regale, iulie-1944, nr.7, pp.171-183.