label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
In constelatia prozatorilor de azi, dl Bratescu-Voinesti straluceste cam izolat, atat prin situatia sa, prin felul vietii sale, cat si prin natura operei. El mai ocupa un loc deosebit si prin faptul ca este scriitorul care face tranzitia intre generatia lui Vlahuta si acea a lui Sadoveanu.Din acest punct de vedere, putem spune ca el este incepatorul literaturii noastre celei mai noi si, fiind un scriitor de talent si un adevarat nuvelist, putem adauga ca de la el incepe nuvela romana, ca gen caruia sa i se fi consacrat un scriitor si care sa indeplineasca toate conditiile genului.Dl I. Al. Bratescu-Voinesti, care a inceput sa scrie acum vreo cincisprezece ani, a avut nenorocul sa scrie in Convor biri literare, ceea ce l-a facut inaccesibil publicului. Apoi a avut nenorocul sa scrie intr-o vreme cand literatura nationala nu prea avea cititori, pentru ca se pierduse incre derea in ea, pe atunci pe cand se facea trista constatare ca nu avem o miscare literara, fapt caruia dl Gherea i-a dat o explicatie in articolul sau Asupra miscarii literare si stiintifice1. Dl Bratescu-Voinesti a mai avut si o delicateteextrema, care l-a facut, s-ar zice, sa se eschiveze din fata publicului. Dar intre putinii care l-au descoperit in Convor biri, d-sa a avut multi admiratori.Cu aparitia volumului sau Nuvele si schite, situatia s-a schimbat si dl Bratescu-Voinesti a inceput sa patrunda in constiinta publicului.Dar "volumul" mai are si o alta insemnatate pentru soarta unei opere literare. Opera literara e o suma de momente ale spiritului unui scriitor, o manifestare mul tipla si variata a impresiei pe care lumea o face asupra unei sensibilitati. Numai cand ai inainte, ca intr-o mare fresca, toate imaginile prin care scriitorul si-a exprimat si istorisit sensibilitatea sa, iti poti face o idee completa de aceasta sensibilitate, poti avea o imagine perfecta a sufletului scriitorului. Nu numai o bucata, o nuvela sau un roman pierde, citita in rastimpuri, de pilda intr-o re vista, ci si opera intreaga a unui scriitor, citita in bucati, la intervale mari de timp, sa zicem in cincisprezece ani, nu va face aceeasi impresie ca citita deodata in "volum".Aici bucatile se ajuta si se lumineaza reciproc, este o acu mulare de efect: bucatile, in lupta pentru trai, se asociaza.Bucatile unei opere sunt notele din simultaneitatea carora reiese acea armonie care reda un suflet de artist.Iar acuma, cu aparitia volumului In lumea dreptatii, atat de bogat si atat de armonios, dl Bratescu-Voinesti a intrat in categoria scriitorilor celor mai cunoscuti si mai apreciati. D-sa e poate cel mai pretuit, vreau sa zic cel mai putin contestat dintre scriitorii nostri, ceea ce se datoreste si talentului sau, si egalitatii acestui talent - caci acest scriitor are in grad inalt spiritul de autocritica- si, desigur, si acelei distinctii, acelui "splendid isola tion", care-l face sa nu incurce pe nimenea. In literaturanoastra dl Bratescu-Voinesti e un fel de Pana Trasnea:"urmas al unui mare neam de boieri romani, pomenit din mosi-stramosi si scris in pisaniile a vreo trei biserici din oras..., cunoscut drept un om destept, umblat prin straina tate, tare cinstit, tare tihnit, dibaci la mana pentru lucruri migaloase si iarasi tare iubitor de flori si toate frumusetile firii..."Da, acest iubitor de frumusetile firii este foarte dibaci la mana si zugraveste cu o finete de neintrecut viata, o anumita viata, pe care ne vom incerca sa o definim in acest studiu."Adaptarea la mediu - zice Andrei Rizescu lui Anto nescu, directorul gimnaziului, cand acesta il sfatuieste sa se acomodeze imprejurarilor -, adaptarea la mediu e o conditie de existenta la care se supun orbeste plantele si animalele inferioare. Cu cat o fiinta e mai sus pe scara vietuitoarelor, cu atat cauta sa se dezrobeasca de sub greu tatea acestei nevoi. Omul seaca baltile; omul spinteca munti si scobeste tuneluri; omul primeste sa fie schingiuit si zice: "e pur si muove!", omul pune mana pe bici si goneste zarafii din templu. Omul transforma mediul..." (In lumea dreptatii)Si, in adevar, daca celelalte vietuitoare, care traiesc numai in mediul natural, se pun ele in concordanta cu mediul, omul, pe langa adaptarea lui la mediul natural, are putinta de a pune mediul acesta in concordanta cu sine insusi, "secand balti si scobind tuneluri"; iar cand e vorba de mediul social, pe langa adaptare, mai are, iarasi, putinta de a face el schimbari in acest mediu, primind safie schingiuit si zicand: "e pur si muove" si "gonind cu biciul zarafii din templu".Si, dupa cum in lumea naturala fiinta zoologica se mla diaza cu atat mai putin mediului cu cat e mai tare, tot asa, in lumea sociala, omul, cu cat e mai puternic, cu atat se mladiaza mai putin, cu atat are posibilitatea de a face, el, schimbari in acest mediu.Si, fiindca omul s-a emancipat mult de mediul natural, problema adaptarii lui si, deci, a fericirii lui se pune mai ales pe terenul social.Dar daca in lumea naturala orice insusire favorabila succesului este o insusire buna, in lumea sociala nu e tot asa: nu orice insusire sufleteasca buna este o insusire soci ala buna, favorabila adaptarii. Exista insusiri care din punct de vedere moral sunt calitati si din punctul de vedere al adaptarii sunt defecte.Daca ne-am inchipui o societate ideala, intemeiata in alcatuirea ei pe dreptate, atunci orice calitate morala ar fi si una pentru adaptare. Cu cat o societate se indeparteaza de tipul ideal, cu atat calitatile morale devin defecte pen tru adaptare. Se poate concepe o societate in care delica tetea de sentiment, cinstea etc. sa fie defecte de adaptare.Unde lucrurile stau astfel, este clar ca acei care, prin nastere si educatie, vor fi mai vulgari se vor adapta mai usor. Cu cat insusirile morale innascute vor fi de un ordin mai inalt, cu atat adaptarea va deveni mai problematica.Iar acei care, prin nastere sau educatie, au insusirile sufle testi bune, absolut contrare celor cerute de mediu, daca sunt mai mult senzitivi decat volitionali (iertati-mi aces te expresii barbare), vor fi distrusi, caci nici nu se vor putea adapta, nici nu vor avea energia sa lucreze, ca lupta tori, spre schimbarea mediului in conformitate cu persona litatea lor.Opera dlui Bratescu-Voinesti este istoria inadaptabili tatii categoriei a treia in mediul format de cele doua cate gorii dintai. Tipuri de categoria celor care iau biciul si alunga zarafii din templu lipsesc in opera dlui Bratescu Voinesti. Este drept ca i-ar fi fost greu sa gaseasca modele.Dar fiindca imprejurarile vietii clasifica pe oameni (cla sificati de natura in categorii psihologice) in categorii sociale, e interesant sa vedem din ce clase se recruteaza mai ales inadaptabilii dlui Bratescu-Voinesti. Si daca vom gasi ca inadaptabilitatea unora fata cu adaptabilitatea al tora se datoreste si claselor sociale respective asa cum au fost conditionate de istoria tarii romanesti - atunci ope ra dlui Bratescu, pe langa un document cu caracter gene ral, va capata si importanta unui document privitor la o societate specifica, la tara noastra.