REFERAT LIMBA ROMANA: MIHAIL IUREVICI LERMONTOV

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
Intorcindu-se din campania in strainatate, armatele rusesti intrau in Moscova pirjolita de foc. In sunetele fanfarelor filfiiau drapelele innegrite de fumul bataliilor. Poporul victorios se insirase imprejurul locurilor pustiite de foc, de-a lungul zidurilor de piatra ale caselor arse, din care nu ramasesera intregi decit sobele, inaltindu-se pe locurile incendiilor. Nesfirsite multimi de oameni invadau pietele pline de materialele noilor constructii si impodobite ici-colo de fatadele caselor recladite.Puternicul cuceritor pe care o lume intreaga il socotise invincibil, era doborit... Europa fusese elifie-rata si numele poporului rus era slavit pretutindeni, asa cum nu fusese niciodata pina atunci. rile abrupte ale riurilor molcome de stepa, curatele drumuri de tara, ici-colo mestecenii care se inalta albi pe cimpul galben si, departe-departe, ca niste talazuri azurii, dealurile.Cintecele rusesti, jocurile populare si horele, ne-sfirsitele povesti despre Ivan cel Groaznic, despre Stepan Razin, despre Emelian Pugaciov, sint cele dintii amintiri ale poetului. Multi dintre batrinii din sat il tineau bine minte pe Pugaciov, al carui drum trecuse prin Penza, iar cazacii lui ajunsera si la Tarhani.In jurul casei se intindeau aleile unei vechi gradini, un lac cu apele adormite si napadite de ierburi, iar in fata conacului, doua rinduri de izbe,innegrite de fum, si o biserica alba : satul jIn noaptea de 14 spre 15 octombrie 1814, in timpIn acest sat, locuiau iobagii Arsenievei. Multi dintre ei abia se intorsesera din campania in strainatate, iar altii aveau inca vie in minte ziua de la Boro-dino, dar biciul vechilului le mingiia ca si mai inainte spinarile. Acelasi lucru se petrecea si pe mosiile din vecinatate. inca din anii copilariei, Ler-montov este martorul acestor tablouri de constrin-gere si nedreptate, tablourile amarei si injositoarei robii taranesti si ale samavolniciei vfara margini.In copilarie, Lermontov a fost deseori bolnav. Sub supravegherea bunicii sale, el a fost de trei ori in Caucaz, unde a facut obisnuita cura de ape minerale. Plecau cu trasura strabatind intreaga Rusie. Calatoria dura cite trei saptamini, pina cind, in sfirsit, la capatul tarii, in fata copilului se ridicau ce Moscova ii intimpina sarbatoreste pe invingatori, intr-o casuta de linga "Krasnie vorota", in familia capitanului in rezerva Iuri Lermontov, s-a nascut un fiu - Mihail.Copilaria baiatului nu a fost vesela. El avea sa-si aminteasca vag miinile duioase si glasul stins al mamet care ii fredona cintece triste. Mama a murit inainte ca baiatul sa fi implinit trei ani.In salonul casei boieresti din Tarhani - unde poetul si-a petrecut copilaria, la mosia bunicii sale Elisaveta Alexeevna Arsenieva din apropierea orasului Penza - atirna un portret al mamei, o femeie tinara," cu ochii negri.Lermontov il vedea rareori pe tatal sau ; bunica nu-si iubea ginerele si isi rezervase dreptul de a se ocupa singura de educatia nepotului. In felul acesta a crescut Lermontov, orfan de amindoi parintii, desi tatal sau traia, si rasfatat de bunica sa care il adora.Primele impresii ale poetului si, de aceea, cele mai trainice, sint legate de privelistile simple si incinta muntii Caucazului, cerul inalt spre care se avintau vulturii, asprul tinut al razboiului. inca din copilarie, Caucazul s-a intiparit in constiinta lui Lermontov ca o tara a libertatii si onoarei, ca patria unor nobile si inaltatoare pasiuni. De aceea poetul si numea Caucazul a doua sa patrie, iar primele sale toare din gubernia Penza : padurile de stejar, gjaktssOersuri le a dedicat Caucazului, ca unui prietpn :O, Caucaz, tu tar peste pamint, Ti-nchin azi versul meu cu ne-nfricare ! Cinsteste-l, ca pe-un fiu, cu-al tau cuvint Si-umbreste-l cu-a ta culme-n nea sub zare ).S-a incheiat copilaria. impreuna cu bunica sa, Lermontov se muta la Moscova si intra la Lisa-nu-mitul pension universitar. Era un adolescent de 14 ani, foarte inzestrat, serios si bine pregatit cu ajutorul profesorilor pe care ii avusese acasa.In pension, predau cei mai buni profesori ai Universitatii din Moscova, legati de revistele literare progresiste din acel timp. Literatura ocupa locul principal in preocuparile elevilor.Cu putin timp inainte 3e venirea lui Lermontov, absolvisera pensionul numerosi participanti la rascoala decembristilor din 1825. La intrarea lui Lermontov - in 1828 - in pension mai domnea inca spiritul "liberei-cugetari"... Pe ascuns circulau din mina in mina versurile decembristului Rileev, care fusese executat, poeziile interzise ale lui Puskin si Polejaev, precum si comedia lui Griboedov ,.Prea multa minte strica". Din ziua cind sub Kron-werk-ul ) fortaretei Petropavlovsk au fost executati conducatorii rascoalei din 14 decembrie 1825, nu trecusera decit doi ani. Multi ani mai tirziu, poetul Ogariov, din generatia lui Lermontov, scria:Eram copii pe-atunci. Cu-ardoare, In pas ritmat, de luptatori, Mergea un grup energic, tare, Zvirlind saminta roditoare Pe-al mintii tinere, ogor. Prin colturi se soptea ; caiete Din miini in miini treceau in mers, Iar noi, copii sfiosi, in cete Sopteam in intilniri secrete Al libertatii magic vers. Rascoala... Moartea vine iara Si pe cinci insi i-au spinzurat... Simtim cum inimi se-nfioara, Dar gindul viu tresalta, zboara, Si drumul vietii ni-e trasat... )Lermontov si-a facut studiile sub tragica impresie a infringerii rascoalei decembristilor. inca in primele sale versuri, au rasunat temele poeziei decembriste. Ca si poetii decembristi, el blestema "josnica tiranie", slavind "insingeratul steag al libertatii", cin-tind Caucazul, stravechiul Novgorod - "sfintul leagan al vitejiei ruse".Scria numai pentru el. Poeziile lui nu vedeau lu mina tiparului. Ele ramineau in caietele poetului. Vorbind despre soarta oamenilor siliti sa taca si care - retinindu-si lacrimile - invatau sa se inchida in ei insisi, sa-si ascunda indoielile, protestele, meditatiile, Gherten spunea despre Lermontov: "El apartine pe de-a intregul generatiei noastre". )Dupa terminarea pensionului, Lermontov trece ta Universitatea din Moscova, unde invata in acelasi timp cu Bielinski, Gherten si Ogariov. In aparenta orice miscare era inabusita. De fapt insa, cercurile studentimii progresiste continuau sa aspire la schimbarea regimului politic din Rusia, la imbunatatirea soartei iobagilor. Nemultumirea fatisa a studentilor se exprima numai prin zgomotoasele lor manifestatii impotriva profesorilor reactionari.In cercul de prieteni ai lui Lermontov se aflau Za-krevski, cei doi Sensin si Polivanov. Doi dintre acestia erau studenti. Pe Lermontov il considerau genial, apreciind profunzimea ideilor si inflacararea versurilor sale.