REFERAT LIMBA ROMANA: ORIZONTUL SPATIO-TEMPORAL AL OPEREI LUI SORIN TITEL

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
Orizontul spatio-temporal al operei lui Sorin Titel Scriitorul Sorin Titel a trait in perioada 1935- 1985. S-a nascut in satul Margina, a urmat liceul la Caransebes, incepe apoi la Bucuresti studii de religie si de filologie, pe care le termina dupa o intrerupere de multi ani. A debutat la inceputul anilor `60 o data cu Nicolae Velea si George Balaita, avand comuna cu ei tema varstei imature si e un caz fericit de crestere lenta si imbogatire a registrului epic si a formulelor de creatie. Evolutia sa cunoaste trei etape distincte, dar perioada maturitatii artistice- denota o schimbare a lecturilor si preferintelor. Ea coincide cu perioada bucuresteana: distantarea de Banat cere regasirea spatiului cunoscut, fie prin cartile citite despre Imperiul agonic (Musil si Broch, Doder si Rilke), fie mai ales prin scris. Ciclul sau cuprinde patru romane: tara indepartata- 1974, Pasarea si umbra- 1977, Clipa cea repede -1979, si Femeie, iata fiul tau- 1983.Fara elemente comune de intriga si tipologie, romanele configureaza acelasi spatiu al Banatului patriarhal de la inceputul secolului nostru, pana la anii de dupa al doilea razboi mondial, cu deschidere spre Viena imperiala sau Parisul anilor `70. Se recompune astfel o lume tragica si frumoasa tara indepartata a copilariei si a adolescentei , prin relatarile diferitelor personaje, prin pendularea intre real-amintire-vis. Se regasesc aceleasi locuri ( padurea de la Turcoane, Balta Calda), sau personaje(Andrei, doctorul Tisu), si mai ales aceleasi spatii ocrotitoare( bucataria, casa, gradina), avand in centru mica zeitate domestica: mama. Domina temele fundamentale: copilaria si adolescenta, suferinta si singuratatea, iubirea si trecerea timpului si, indeosebi, aproape o supra tema a ciclului moartea, dupa cum remarca criticul literar Eugen Simion : Nimeni, cred, dintre prozatorii mai noi, n-a sugerat ca prozatorul acesta banatean cu trupul robust, cu favoriti falstafieni si cu o mustata ce se revarsa lin peste obrajii rumeni, inspirand simpatie si multumire de viata, nimeni, zic, n-a scris mai bine despre melancolia lucrurilor ce pier. Sorin Titel descopera o lume si un stil de viata, una aproape exotica in peisajul prozei romanesti. Privit din acest punct de vedere scriitorul este cel dintai scriitor valid estetic al provinciei acesteia anonime, tocmai datorita cvasiabsentei unei literaturi care sa proiecteze asupra ei luminile unui interes in stare sa o scoata din instinct. Sorin Titel s-a hranit din banalul si din anonimitatea Banatului in asa fel incat astazi putem spune ca celei dintai creatii in proza a locului I-a fost menit sa transfigureze artistic mediocritatea unei lumi. Pe buna dreptate Elisabeta Rosca numea tetralogia lui Sorin Titel o Yoknapatawa banateana, in lucrarea Sorin Titel- ciclul banatean. Sorin Titel ca nici un alt prozator al perioadei postbelice, aduce o lume neobisnuita, insolita, pentru unii familiara, Banatul, cu toate ramasitele imperiului habsburgic, pastrand, in mod curios, aproape nealterata civilizatia traditionala romaneasca. Cand a parasit orasul de pe Bega si redactia revistei Orizont ca sa se stabileasca definitiv in Bucuresti ca si redactor al sectiei de proza a revistei Romania literara, el,era constient ca se incheie lunga perioada a cautarilor si ca tot ce scrisese nu-l exprima inca pe deplin. intr-un interviu marturiseste chiar ca altele sunt cartile pe care ar fi vrut sa le scrie. Cele patru carti ale maturitatii scrise in capitala compun un ciclu romanesc diferit de toate cele cunoscute pana atunci in literatura romana: Comanestenii- de Duiliu Zamfirescu, ciclul Hallipilor- de Hortensia Papadat-Bengescu, Cronica de familie de Petre Dimitriu. Dincolo de istoriile variate ce dau substanta epica fiecarui roman, toate la un loc creeaza un intreg ciclu, al tarii indepartate, numit asa dupa titlul primului roman. tara indepartata (1974)se pastreaza sub raportul cronologiei faptelor, foarte aproape de prezent, prin dramele celui de-al doilea razboi mondial si ale primilor ani postbelici:bombardamentele si refugiul, delatiunile si deportarile, seceta si pribegia moldovenilor spre vest, colectivizarea si interzicerea cantecelor nationale. Ele satureaza fundalul romanului, fara sa apara vreodata in prim-plan.Cronotropul inconfundabil al romanului este bucataria, aici mama si Eva Nada fierb supe, coc cozonaci si pun muraturi, aici se povesteste continuu. Din povestirile Evei Nada, din povestile spuse de mos Poldi si din interventiile mamei, se coaguleaza trei mari nuclee epice.Prima e tragedia frumoasei doamne Binder, sotia doctorului neamt al fabricii, care e convinsa de sloganurile lui Hitler ca Germania are nevoie de fii, de viitori barbati ca sa cucereasca lumea, astfel, ea ramane insarcinata, desi trecuse de patruzeci de ani.Cand cei doi copii, Diter si tuti, mor sub bombardament pe sinele de cale ferata, incepe nenorocirea: Frau Grete incepe sa-l urasca pe fiul din pantecele ei, il uraste pe Fuhler, ajungand, inevitabil, la ura de sine, ea se cufunda in nebunie si moare. A doua istorie aluneca din comedia realului in fabulos, prin peripetiile idiotilor lui Bantu: tatal ii casatoreste cu doua femei tinere, aduse de la oras, croitorese ori foste prostituate, gemenii fug in mijlocul iernii cu o sanie si sunt recuperati de tatal lor si de plutonier de la cele doua babe care-I gazduisera. Surdo-mutii pier intr-un incendiu provocat de ei insisi in biserica. Se deschid aici mai multe fire epice: ingroparea soldatelului spanzurat in cimitirul satului, hututatul gemenilor cu Dorca, sucelile si ticalosiile lui Bantu, metamorfoza plutonierului intr-un mic dictator. Al treilea nucleu epic concentreaza povestea de dragoste a unei invatatoare tinere si a inginerului Cristea.Toate momentele ei- intalnirea si plimbarea cu sareta, balul strugurilor, casatoria si scurtul an de fericire domestica- se deruleaza lent, cu un aer solemn. Moartea absurda a inginerului agronom intr-un accident capata inteles numai intr-o ordine abisala a romanului, un sacrificiu sugerat de numele sau, Cristea, si de amintirile unei copilarii adamice. Structura narativa caleidoscopica se conformeaza principiului simultaneitatii: vorbesc Eva Nada si mama despre fuga idiotilor si, fara vreun avertisment prealabil, dialogul se transforma in relatarea calatoriei lor fabuloase, se aud alte voci, a plutonierului si a lui Bantu, care vorbesc despre misterioasa disparitie a gemenilor, apoi se aud din nou voci feminine, a mamei si a Evei Nada, apoi a celor doua babe care I-au oprit in casa lor pe surdo-mutii lui Bantu. Pasarea si umbra ( 1977) castiga in coerenta datorita unei epici restranse la doua mari naratiuni :imbolnavirea si agonia lui Ion, biografia lui Tisu. Prima, tot o poveste despre iubire si stingere, este spusa mai intai de o Marie tanara si indurerata, la un an de la moartea barbatului, apoi de o Marie batrana, care rememoreaza faptele pentru nepotul ei, Andrei. A doua de tipul unui Buildungsroman, disimuleaza abil, in scenariul unei intregi existente, sirul de batalii cu moartea purtate de Tisu inca din copilarie si adolescenta, in vremea studentiei vieneze, dar si in anii unei senectutii singuratice. Fata de romanul anterior, s-a schimbat si timpul si lumea: suntem la inceput de secol al XX-lea, in Imperiul Austro-Ungar. Ion a facut armata la honvezi, la Seghedin, de unde s-a intors urmat de cele doua Iulisca, frumoasa unguroaica si mama ei. Tisu, la randul lui, ajunsese in inima imperiului agonic pentru ca studiase medicina la Viena, o Viena care se bucura de ultimele mari straluciri ale culturii: versurile lui Rilke, panzele lui Muncu, valsurile leganate si scenele de groaza ale filmului mut. Tehnica povestirii in povestire nu este abandonata.Povestea lui Ion se dilata pana inghite si alte istorii: soarta celor doua Iulisca, episodul batranelor domnisoare,Letitia si Lili, patania lui Johan- dresorul de purici, etc. Din tineretea lui Tisu pornesc sa se desire alte istorii: calatoria pe Rin, incercarile si iluminarea artistica traite de Honoriu Dorel Ratiu, pictura Ignasiei,poloneza, si marea expozitie de arta, episodul Floricai si cel al batranilor jucatori de carti. Aici principiul succesiunii inlocuieste principiul simultaneitatii din romanul anterior, iar aspiratia epica este mai ampla, desi universul titelian continua sa traiasca intre Margina, Lugoj, Faget, el se deschide spre Seghedin si Viena. Se aude vocea auctoriala care pune in discutie memoria martorilor si omniscienta autorului. Ca si in tara indepartata apare un goblen care are in centru figura cristica, o tehnica subtila de punere in abis ce deconspira ca si moartea violenta a inginerului Cristea, si lunga agonie a lui Ion sunt forme ale sacrificiului. Clipa cea repede (1979) beneficiaza de o formula narativa noua: un roman piramidal, construit, ca aproape toate scrierile lui Milan Kundera, in sapte parti- un prolog si sase capitole aflate intr-o corespondenta perfecta:I Prolog, VII D-l Director, II Ana , VI Gheran, III Gradina, V Casa. La mijlocul cartii, plasat ca o axa de simetrie, se afla al patrulea capitol Desideriu. Cartea are alta organizare epica, desi naratiunea continua sa alunece, ca si in romanele anterioare, din prezent in trecut; de la cei doi poli ai prezentului, ipostaziati prin d-ra Ana si d-l Director, se desprind mai multe fire epice care tes povestile inaintasilor (mama d-rei Ana, fratele acesteia,varutu) si ale intemeitorilor( Ghiuri,Luigi italianul, Jota si Rujita, Vichentie), aventurile celor trei popi, mari jucatori de carti si impatimiti ai ruletei. Epica se bifurca mereu in ramificatii tot mai fine, pastrate mereu pereche: istoria gradinii si a casei, a cuplurilor si a singuratatilor, a calatoriei in vis si in moarte. Femeie, iata fiul tau (1983)surprinde prin ingenioasa dispunere a personajelor intr-un cuantum spatio-temporal. E povestea a doua iubiri materne, a Sofiei si a mamei, dar si povestea destinelor nefericite ale fiilor: Marcu Craciunescu si Marcu pictorul, repetate aproape dupa un secol. Primul Marcu, iubit peste masura de Sofia si urat peste masura de cei trei frati mai mari, face armata la Seghedin si aici isi afla dublul, pe fratele bun in persoana ofiterului sarb Ivo Filipovac, a carui ordonanta ajunge. Al doilea Marcu, nepot indepartat al al primului, cu care si semana fizic, pare sa-i fi mostenit acestuia raul launtric. El parcurge untraseu si mai lung, si calatoreste in Franta, si de acolo de la Paris la Deauville,unde-si intalneste dublul: vagabondul Roger La Fontaine. De fiecare data, dublul eroului e de alt neam, comunicarea se face intr-o limba straina, iar prima vedere a Celuilalt se petrece in apele oglinzii. Ca in toate mitologiile, intalnirea cu Dublul e un semn nefast, o prevestire a mortii: a) primul Marcu e batut pana la desfigurare, confundat, datorita asemanarii, cu ofiterul , de catre fratele gelos al iubitei acestuia, si moare, mai tarziu in Galitia, pe frontul primului razboi mondial; b) Marcu pictorul si Roger La Fontaine se aflau in aceeasi masina condusa de ciudata Momo cand are loc accidentul. Francezul moare pe loc, iar pe Marcu il scoate din agonie si-l intoarce la viata, mama venita de la mari departari. Mai multe paralelisme, simetrii si contraste structureaza aceasta carte a mamelor si a fiilor: fiecare dintre cei doi fii traieste in copilarie o experienta esentiala intr-un lacas sfant si una de contopire cu universul, in mijlocul naturii. Fiecare din cele doua mame calatoreste prin locuri straine, manata fiind de semnele din vis, care vestesc primejdii de moarte pentru fiul preaiubit; nici una, nici alta, nu reusesc sa biruie nefericirea si singuratatea fara margini a fiilor. Cele patru romane alcatuiesc un tot continuu, le sunt comune datele spatio-temporale ale unei lumi imaginare, unice in literatura noastra, putine romane trec dintr-unul in altul, dar sub cate un nume nou ni se pare ca se ascunde un personaj cunoscut. Un numar limitat de situatii tip se reiau mereu, suferind transformari mai mici sau mai mari, fara sa avem vreo clipa senzatia saracirii capacitatii de fabulatie. Deopotriva, dintr-un fond comun si pe tipare comune, povestirile se revarsa ca dintr-un corn al abundentei niciodata secatuit. Totusi, privite indeaproape, in ciuda impresiei de unitate perfecta, romanele difera intre ele. Ciclul acesta nu ar fi fost posibil daca Sorin Titel nu ar fi obtinut acel echilibru greu de imaginat pana la el- si care este marea sa izbanda literara- intre sentimentul splendorii vietii ca suferinta, echilibru- sinteza, intre tragedie si feerie, exuberanta si melancolie, tasnind amandoua concomitent , continuu si din multiple surse: stilul, tehnica de narare, natura discursurilor, dar si inima intamplarilor insesi. Or, niciodata proportia contrariilor nu e perfecta, surplusul, nu excesul unuia, amenintand sa rupa fragilul echilibru, ca Simfoniile beethoveniene, romanele alterneaza regulat: o(aproape) pastorala si o (aproape) eroica. Aceeasi lume isi arata mai ales latura sarbatoreasca (tara indepartata si Clipa cea repede ), cand mai ales latura indoliata (Pasarea si umbra si Femeie, iata fiul tau ). Ar mai fi de adaugat ca sarbatoarea e si ea stare de paroxism a suferintei de a fi, cand prea multa suferinta devine placere, iar bucuria prea intensa- suferinta. Viata este miraculoasa fiindca sta sub semnul pieririi si straluceste continuu fiindca orice clipa este cea din urma. Sorin Titel aduce in literatura secretul acestei veselii inlacrimate. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA: 1.Sorin Titel- tara indepartata, Pasarea si umbra - Editura Eminescu, Bucuresti, 19892. Sorin Titel- Clipa cea repede- Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1979. 3. Sorin Titel- Femeie, iata fiul tau - Editura Cartea Romaneasca, 1983. 4. Livius Ciocarlie - Sarbatoarea si umbra - Editura Facla, Timisoara, 1983. 5. Vasile Popovici- Sorin Titel -sau feeria cotidianului -Editura Eminescu,Bucuresti, 1989. 6. Elisabeta Rosca -Sorin Titel- ciclul banatean - Editura Univers,Bucuresti, 2000. 7. Eugen Simion -Scriitori romani de azi ( vol.III), Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti.