REFERAT LIMBA ROMANA: SPIRIT FILOZOFIC SI MODA POETICA DIN APUS

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
In plina epoca fanariota, incepe, mai ales de la 1770 inainte, o alta perioada de contact cu Apusul. Acest contact cu Apusul, care inviorase literatura romaneasca inainte de epoca fanariota, este, deci, reluat; reluat insa cu alte regiuni ale Apusului, in alt spirit, capabil de a produce si alte rezultate. Data aproximativa de1770 este intr-adevar impotriva cronologiei obisnuite, dincolo de jumatatea secolului al XVIII-lea, insa, in viata societatilor, crono logia este aproximativa. Prin urmare cam pe la 1770-1780 se schimbau aproape toate infatisarile externe ale societatii romanesti, si aceasta are o influenta hotaratoare si asupra literaturii. Iata motivul acestei schimbari.Secolul al XVIII-lea este ocupat, pentru noi, in cea mai mare parte, de razboaie impotriva turcilor pe care le poarta austriecii si rusii. Insasi prezenta acestor armate crestine pe pamantul tarii putea sa aduca schimbari, dar trebuie facuta o deosebire intre caracterul armatelor crestine de la inceputul secolului, armate austriece si rusesti, si intre caracterul acelorasi armate pe urma.Pe la 1710-40 ele apartin vechiului regim, care nu suferise inca nici o prefacere; e inca regalitatea conceputa in stil Ludovic al XIV-lea, armate de mercenari, cu ofiteri crescuti in traditiile de odinioara. In a doua jumatate a secolului, nuanta "civila" a celor care veneau impreuna cu dansele este alta.Filosofia apuseana, a lui Voltaire, Rousseau si a enciclopedistilor patrunsese pretutindeni. Xenopol credea mult in rolul ofiterilor rusi si vorbea mai mult de dansii. Dar foarte multi dintre acesti ofiteri erau educati in vechiul sistem moscovit, nu aveau nici un fel de ideologie a lor si nu erau in stare sa exercite nici un fel de influenta asupra noastra. Ganditi-va la un Suvorov, care a jucat un rol atat de mare in razboiul de la 1789, sau la Potiomkin care se visa rege al Daciei intregi; nu poate fi vorba de intelectualismul aceluia care credea totusi ca poate sa domneasca peste Moldova,Muntenia si Ardeal, punand toate trei regiunile la picioarele fostei sale iubite, imparateasa Rusiei. Astfel de generali, chiar cand primesc mode din Apus, nu pot fi socotiti ca initiatori ai nostri in ale culturii. Rolul pe care Xenopol socotea ca l-ar fi avut ei trebuie scazut.Dar, chiar daca generalii si administratorii erau asa, sistemul in Rusia Ecaterinei a II-a nu mai era cel de odinioara: si cele mai umile tari din vremea aceasta ne arata o anume dispozitie de spirit a "suveranilor filosofi" din Europa occidentala si orientala, deopo triva. Chiar inainte de 1770, un Constantin Mavrocordat nu era mai incantat decat atunci cand, din Paris, i se recunosteau tendin tele "filosofice", cand auzea pe cutare abate de la Paris vorbind de opera lui legislativa. Al doilea Mavrocordat, cu cele mai bune intentii, a eliberat, teoretic, juridic, dar nicidecum economic, caci aceasta nu era in mijloacele sale, pe tarani, el a interzis ca taranii sa fie considerati ca neliberi, ca "vecini", cum ziceau moldovenii, ca serbi, "rumani", cum se zicea in Munteania: nu mai existau pentru el decat locuitori rurali, care aveau aceleasi drepturi la libertati ca si boierii. Cand greci traind in Germania dedica vreo carte domnului din scaun, acesta plateste. Sub raportul cultural, fanariotii pretuiau aceste lucruri ca foarte mari izbanzi fata de acea opinie publica occidentala care ea dadea certificatele de cultura si idealitate. Orisice stapanitor, fie ca este crestin, fie si sultanul din Turcia - ca acel Selim al III-lea care a incercat sa schimbe total imparatia turceasca, dar a fost omorat, planurile lui fiind reluate apoi de un Mahmud - era legat de aceasta judecata "filosofica" a Apusului. Prin anii 1750, anume turci, judecand putintel cum judecau oamenii din Paris, dorisera un fel de participare a poporului la conducerile statului.Prin urmare, cand constiinta apuseana patrunde in regiunile rasaritene, o ocupatie militara capata si ea alt sens decat inainte; oamenii administreaza dupa alt model, in alt spirit. Si nu se poate domn care sa vina de la Constantinopol, unde vechea influenta italiana era inlocuita din ce in ce mai mult cu influenta franceza - un Ioan Calimah putuse foarte bine sa fie mare dragoman stiind numai greceste si italieneste, pe cand dupa 1770 nu se poate fara a cunoaste limba franceza - si sa nu aduca aceleasi preocupatii, aceleasi tendinte. Cunoscatorul de limba franceza citea fireste cartile franceze, jurnalele si revistele franceze pe care le cumparau si domnii nostri, care aveau abonamente la revistele din Apus si comunicau, daca nu insesi foile, extrase din ele, la Constantino pol, fiind chiar pusi intr-adins ca prin abonamentele acestea si prin delegati ai lor, bine platiti, care stateau de obicei la Viena si la Varsovia, italieni sau francezi, sa informeze imparatia.Razboiul cel dintai pe care Ecaterina il poarta singura - al doilea va fi impreuna cu austriecii - impotriva turcilor, de la 1769 pana la 1774, cu consecinte care s-au vadit pe urma, este absolut hotarator pentru noi. De atunci incepe, in toate domeniile, o viata cu desavarsire noua. Cred ca va veni timpul cand se va putea scrie serios istoria dezvoltarii spiritului public la noi si ea va trata dupa merit pe cei doi mari domni si reformatori care vin dupa 1774, dupa pacea ruso-turca de la Cuciuc-Cainargi, si care, daca nu au fost niste indemnatori in materie literara si nu s-au incun jurat de o curte de literatori care era greu de improvizat, dar prin actiunea lor in domeniul politicii reprezinta acelasi lucru pe care-l va reprezenta literatura care se produce indata. Acesti doi domni sunt Alexandru Ipsilanti la munteni, Grigore Alexandru Ghica in Moldova.Ipsilanti, care nu domnise inainte, era dintr-o familie din Asia Mica. Ghica, nu numai ca domnise, dar incepuse in Moldova o opera reformatoare, stand in Muntenia numai cateva luni de zile pana l-au prins rusii; dus la Petersburg, el se gasise acolo in plina prefacere filosofica. Strainii care i-au cunoscut au numai cuvinte pline de lauda pentru dansii. Un scriitor italian, dintre reformatori, Panzini, vorbeste despre Alexandru Ipsilanti si despre curtea lui asa cum inca din vremea lui Constantin Mavrocordat strainii care treceau prin Muntenia sau Moldova gaseau pentru familia Mavro cordat laude de tot felul. Francezul Flachat, care a fost la noi sub Constantin Voda, mai mult timp, om foarte curios, care se interesa de lucrurile de la Constantinopol si a adus de acolo mesteri turci, rasariteni pentru genuri de industrie necunoscute in Occident, lauda pe gazduitorul lui in Bucuresti atat de mult - si fara de interes - spunand despre dansul ca e un Petru cel Mare care n-a avut insa o imparatie la indemana. Ei bine, ceea ce se spusese inainte pentru Constantin Mavrocordat este reluat acuma, cu mai multa convingere, de toata lumea care a cunoscut pe Alexandru Ipsilanti.Grigore Ghica, menit si el a ispravi omorat de turci, insa in capitala lui moldoveneasca, la 1777, desi nu pentru pierderea Bucovinei, ci din cauza intrigilor tesute de boieri impotriva lui, reprezinta un tip cu desavarsire superior de domn roman. Dar nu numai domnii se schimba atunci, ci intreaga societate romaneasca. Aceasta societate se indreapta din nou catre Apus, intr-un fel de pornire instinctiva careia nimic nu-i poate rezista.Astfel si interesantul gest, ispravit rau, al chiar copiilor lui Alexandru Ipsilanti, elevii ragusanului Raicevich, autorul vestitei carti Osservazioni storiche, naturali e politiche intorno la Valachia e Moldavia (1788). Intr-o buna dimineata se descopere ca beiza delele nu mai sunt la curte: fugisera, intovarasiti de nu stiu cine din serviciul curtii, si se dusesera in Ardeal, iar din Ardeal in Viena.Cand unul din ei, viitorul domn Constantin Ipsilanti, a fost intrebat despre rostul fugii - voda trimisese imediat in urma lor - el a raspuns ca doreste sa cunoasca Apusul si tarile de libertate. Ce planuri nu se faceau atunci! Un refugiat, de origine sviterian, care fusese ofiter in armata austriaca, Francisc-Iosif Sulzer, care a scris o larga si patimasa Geschichte des Transalpinischen Daziens, fusese chemat chiar de domnul muntean legiuitor pentru a infiinta aici la noi o Facultate de drept.