REFERAT LIMBA ROMANA: STILUL BELETRISTIC IN MEMORIALISTICA LUI CONSTANTIN ARGETOIANUL

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Razvan24
Constantin Argetoianu (1871 Craiova - 6 februarie 1952, Sighet) a fost un om politic roman si prim-ministru al Romaniei intre 28 septembrie 1939 si 23 noiembrie 1939 din partea Partidului National Liberal. Dup studii universitare la Paris, intr in diplomatie. Din 1898 pan la declansarea primului rzboi mondial, Argetoianu a fost atasat, secretar, prim-secretar, consilier la legatiile romane din Constantinopol, Roma si Paris. A fost, de asemenea, si seful delegatiei romane la preliminariile de pace de la Buftea, din 1918, la sfarsitul primului Rzboi Mondial. A fost si un bogat om de afaceri, director si actionar la numeroase companii.A fost arestat de comunisti si inchis la inchisoarea Sighet, impreun cu importanti lideri ai PNL si alte personalitti marcante ale Romaniei interbelice. A murit fr judecat, la inchisoarea Sighet in anul 1952. (Dup alte surse in aprilie 1955).Memoriile sale sunt scrise intr-un stil aproape literar, iar marea sa arta este aceea de a face din acest tip de amintire mici povestioare bine delimitate ca intr-un sir intreg de proze scurte. Stilul sau nu este greoi deoarece limba este dominata de un simt foarte bun al sensurilor si nu este ingreunata de neologisme. Foarte rar acestea apar doar pentru a accentua o stare de fapt. Cand vorbeste de lucrarea sa impotriva exproprierii aparuta in 1913 spune ca " S-au multumit oamenii sa ma injure: autant en emporte le vent". inbinand foarte fericit relatarea la persoana I cu cea la persoana a-III-a Constantin Argetoianu reuseste sa isi atraga citirorii printr-un stil alert, in care fraza tipica memoriului in care se specifica ziua si data se combina cu descrieri literare, fie de interioare fie de peisaje. "in ziua de 12 iulie am sosit pe la orele 2 dupa-amiaza la Orhanie, ultima si tragica noastra etapa... Pe sosea, in afara de oras spre Sofia, se afla o scoala de fete foarte eleganta, cu paturi frumoase si curate si cu bai."Tehnica descrierii este in momentele in care vorbeste despre Bulgaria nu atat una memorialistica, cat mai degraba cea a unui calator in tari straine in sensul ca exista pasaje in care apar descrieri ale peisajului din Bulgaria pe care naratorul le descopera ca pe un spatiu nou si oarecum salbatic. "Ceea ce da satelor un aspect pustiu era, mai mult decat lipsa oamenilor, lipsa cainilor. Nimic mai sinistru decat acestor sate mizerabile si murdare in care nu te primea nici macar latratul cainilor, plecati si ei o data cu stapanii lor". Relatarea Razboiului Balcanic de la 1913 se transforma in unele locuri intr-un pretext pentru expunerea diferentelor de civilizatie sau pentru portretizarea unor personaje: fie oameni celebriii ai timpului, fie soldati. Relatarea lui Constantin Argetoianu e cea a unui observator lucid al unor evenimente la care a luat parte dar nu e moralizatoare ci doar plina de observatii dintr-un timp posterior celui in care s-a desfasurat actiunea. De exemplu figura generalului Mustata e zugravita in culori sumbre iar justificarea acestui portret e "cat ii platea pielea s-a putut vedea mai tarziu, in 1916 cand si-a speculat nevasta pentru a castiga favorurile lui Misu Ferechide". Acest tip de portret este de altfel caracteristic memoriilor lui Constantin Argetoianu, el aparand si in descrierea lui Ionel Bratianu care este vazut in trei etape ale vietii sale cea de a treia depasind din nou momentul relatarii. Interesant este faptul ca C. Argetoianu nu tine cont in descrierile sale de antipatiile politice sau personale ceea ce il apropie foarte mult de un literat el incercand sa dezvaluie si partile bune dar si defectele fiecaruia din oamenii importanti ai acelor timpuri. Spre exemplu, portretul lui Titu Maiorescu e construit pe aceasta structura. "Fizicul lui Maiorescu nu era atragator fara sa fie antipatic. Banalitatea siluetei lui se topea de indata ce incepea sa vorbeasca....imbracat fara ingrijire dar si fara neglijenta...,Maiorescu se confunda pe strada toti trecatorii. in casa insa, la biroul sau totul se schimba. Banala silueta de pe strada se estompa pe cand vorbea, si incetul cu incetul, cel ce sta in fata lui nu mai vedea decat o frunte, o frunte boltita si nesfarsita care cotropea tot crestetul plesuv al capului, si se aprindea din ce in ce in farmecul unui verb masurat si armonios, in vraja unor cuvinte cumpanite cu o neintrecuta arta si insotite cu gesturile cele mai sugestive". Figura de stil dominanta a acestui portret este antiteza intre fizicul banal al lui Maiorescu si talentul sau oratoric. Talentul literar al lui Argetoianu se manifesta deplin in acest portret prin imbinarea cuvintelor banale ca silueta sau frunte, cu adjective puternice precum plesuv sau boltit, dar si cu verbe folosite potrivit in context ca a se estompa. Argetoianu foloseste un procedeu clasic pentru portret prin aceasta antiteza dar noutatea vine din faptul ca portretul sau nu este unul strict jurnalistic. De exemplu descrierea hainelor lui Maiorescu are o intentionalitate clara, in sensul ca aceasta este facuta tocmai pentru a pune in relief inteligenta criticului. Portretele sale nu sunt statice, nu se opresc doar la un moment al memoriilor ci personajele revin si cu fiecare aparitie ele capata noi dimensiuni prin expunerea unor noi situatii de viata in care naratorul a interactionat cu ele. Daca in prima instanta Titu Maiorescu este privit doar prin interactiunea directa figura sa reapare in momentul descrierii motivelor demisiei sale. Astfel Maiorescu capata noi dimensiuni de data aceasta umane: "Motivele demisiei lui Maiorescu din sefie si retragerii din politica au fost multiple....Maiorescu socotea mai departe ca o demna incoronare a carierei sale sa plece cu prestigiul intact al sefului de guvern care marise tara si o asezase in fruntea statelor din sud-estul Europei. Pe langa aceste consideratiuni de ordin politic mai era inca una de ordin familial sau personal, cea mai determinanta din toate: sanatatea sotiei sale". Aici Maiorescu apare mai mult in calitatea de sot iubitor si nu de politician inteligent sau de orator ce nu avea nevoie de un fizic atragator pentru a se face placut. Calitatea lui Argetoianu este aceea de a sugera prin anumite cuvinte portretul celui pe care il descrie. El isi foloseste consideratiile personale (chiar despre Maiorescu spune ca era "innebunit de ideea de a ramane singur") si prin acestea trece anumite personaje din aura legendei intr-un statut uman. Evocarile sale nu sunt niciodata partinitoare, el incercand sa pastreze o echidistanta fata de contactele pe care le-a avut cu aceste persoaneAceasta echidistanta e cu atat mai importanta cu cat este vorba despre niste memorii in care un politician celebru isi povesteste viata. El insa imbina fericit tonul obiectiv al jurnalistilor cu stilul beletristic prin folosirea tropilor si printr-un extrem de dezvoltat simt al portretului. Literalitatea memoriilor lui Constantin Argetoianu vine din combinarea elementelor de fresca de epoca cu evocarea unor fapte sau unor persoane facuta din perspectiva proprie. Reprosul subiectivitatii este exclus din start deoarece portretele sale sunt bazate pe fapte sau interactiuni directe cu anumite personaje. Spre exemplu in cazul lui Alexandru Marghiloman portretul se constrieste dupa ce Argetoianu si Marghiloman realizeaza in 1913 programul partidului conservator. Marghiloman e prezentat intr-o maniera directa, fara epitete lucru care dinamizeaza portretul si in confera veridicitate: "Cu toate aparentele lui de om civilizat marghiloman era cel mai rutinat politician din cati am vazut. in Partidul Conservator era reprezentantul metodelor de pe vremea politicii de la Mazar Pasa. Viata lui interioara era nula. Sclivisit, tuns, ras imbracat si incaltat dupa formule vechi de 20 de ani ramasese la etica si la estetica din 1890, anul primelor sale succese mari succese". Enumeratia din portretul fizic al personajului da impresia unui Marghiloman cioplit dintr-o bucata si abandonat in trecut. O caracteristica interesanta a portretelor lui Argetoianu este aceasta prezentare permanenta atat pe plan fizic cat si psihic, pentru a sugera antiteza sau din contra complementaritatea dintre cele doua(cum se intampla in cazul lui Marghiloman). Aceasta tehnica nu este noua ea fiind folosita si de Grigore Ureche in portretul lui stefan cel Mare din "Letopisetul Tarii Moldovei" , dar surprinde prin vivacitatea pe care o da la o lunga perioada de timp unor personaje care intrasera oarecum in legenda.