REFERAT LIMBA ROMANA: UN ALT FEL DE PICARO

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Razvan24
Traditia romanului picaresc isi are originile in literatura spaniola a secolului al 16-lea avand ca posibile influente genul maqama din literatura araba. Un exemplu de roman timpuriu al acestui gen poate fi opera lui Mateo Aleman "Guzman de Alfarache". Acest tip de roman pare sa se fi bucurat de o anumita notorietate in epoca, deoarece acest tip de roman se perpetueaza si in alte literaturi cum ar fi cea germana sau franceza (Grimmelshausen "Simplicius Simplicissimus " si Lesage "Gil Blas".) Eroul tipic al acestor romane este un individ care provine dintr-o stare sociala joasa si care trece prin aventuri extraordinare. Codru Dragusanu insa provine dintr-o familie a carei genealogie o construieste in paralel cu distinctiile primite ("Arhistabunul Toma desi nu tocmai arhistrateg....castiga drept insemn nobiliar scut decorat cu coif militar si diadema regala, iar emblema: brat si mana armata cu pana de scris "). Aceste distinctii ii confera o genealogie nobila pe care Don Estevan o intelege si datorita carora "il trateaza de egal". Aceasta genealogie confera o prima diferenta fata de eroul obisnuit al romanului picaresc care avea o origine nenobila. Prin genealogie el se diferentiaza de romanul picaresc clasic si chiar de stilul acestuia in sensul ca epistolele sale relateaza "in locul unor aventuri senzationale" doar "aventura descoperirii lumii reale ". Relatarea calatorului transilvan este una erudita, ea asemanandu-se in diverse pasaje cu stilul lui Alexandru Odobescu. ("Templul Temidei, strabunii nostrii , romanii era forul sau targul public. De aci ramase pentru instante pana la noi numele generic de for . Deoarece, era in for se vede ca inca de atunci dreptatea era venala... " ). Acest lucru il remarca si Nicolae Manolescu care afirma ca autorul are "o vadita inclinatie spre filologie si ca stie sa traga oarecare folos literar din asta ". Acest tip de eruditie filologica confera pasajelor lui Dragusanu un umor rafinat obtinut prin folosirea in contexte neasteptate a unor termeni precum "samsari"-atunci cand vorbeste despre avocati-. Stilul sau nu este insa definit prin aceasta eruditie cat mai degraba prin fina observatie psihologica, conotata mereu la plural, tendinta lui Codru Dragusanu fiind de a identifica structuri umane si sociale. Spre exemplu atunci cand vorbeste despre limba francezilor el afirma ca "si barbatii dar mai ales femeile franceze sunt foarte mestere in arta conversatiei, dar nici nu poate fi in lume limba mai limbuta ca aceea franceza. Despre lucrurile cele mai copilaresti poti sa te exprimi cu dulceata, cu exactitate si importanta ca si cum ai trata despre soarta natiunilor. "imbinarea registrelor stilistice confera pasajului o usurinta de lectura deoarece el alterneaza un registru familiar in care apar termeni regionali "limbut" cu expresii standard ale unor discursuri sobre "despre soarta natiunilor". Efectul obtinut este cel de naturalete de usurinta in manevrarea limbii, lucru care compenseaza "intr-o anumita masura lipsa simtului artistic " Ceea ce da cu adevarat valoare textului lui Dragusanu este descrierea, procedeu extrem de folosit de peregrinul transilvan. Procedeul descrierii este in primul rand aplicat asupra elementului uman surprins in diferite ipostaze in functie de nationalitatea pe care o are. Tudor Vianu sustine ca elementul pe care il cauta Dragusanu este "sinteza naturii si a civilizatiei ". Aceasta sinteza inseamna cautarea elementelor comune ale indivizilor izolati pentru "a obtine aspectul general al popoarelor" (Tudor Vianu). Procedeul descrierii functioneaza la autorul transilvan sub forma unei localizari precise si a unei reflectari picturale care aminteste de descrierile lui Alexandru Odobescu din "Doamna Chiajna". Figurile de stil nu sunt indraznete, iar descrierea e insotita de notatia personala. in acest sens este relevanta descrierea palatului Versailles "Palatul cu gradina si aparatul pentru jocul apelor au costat doua sute nouazeci de milioane de taleri. Nu poate fi palat mai mare ca acesta. in mijloc cu vederea pe perspectiva cea mare a gradinii , lunga de o leghe si impodobita de statui si alte monumente de marmura alba, e o galerie lunga de doua sute treizeci, lata de trezeci si cinci si inalta de patruzeci de urme. " Importanta cifrelor e covarsitoare la Codru Dragusanu, deoarece el incearca sa imbine tehnica descrierii cu o obiectivitate jurnalistica pentru o mai mare veridicitate a textului. Acest tip de descriere este caracterizat de Nicolae Manolescu ca fiind "tehnic ", si el constituie "specialitatea lui".