REFERAT MEDICINA: GENETICA BACTERIANA

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
GENETICA BACTERIANAGenetica se ocupa de studiul ereditatii si variabilitatii speciilor : ereditarea este insusirea biologica generala a vietuitoarelor de a conserva proprietatile de structura si functie ce caracterizeaza specia si de a le transmite nemodificat din generatie in generatie; variabilitatea consta in diferentele ce apar intre membrii unei specii, intre descendenti si parental (parentali), usor puse in evidenta la bacterii.Cele mai multe din cunostintele privind bazele moleculare unitare ale geneticii au fost deduse din studii pe bacterii si virusuri; prin ele au fost cunoscute:-suportul material al caracterelor de specie, structura nucleului ;-miscarea nucleului si fenomenele ereditatii, care asigura conservarea caracterelor;-mecanismele variabilitatii, care conduc la modificarea caracterelor de specie ;-fenomenele de selectie naturala si artificiala etc.Studii de genetica bacteriana au facut posibila intelegerea unor importante fenomene de ordin medical ca :- mecanismele aparitiei de tulpini bacteriene rezistente si multirezistente la antibiotice si chimioterapice ;- mecanismele variatiei patogenitatii bacteriilor;- aparitia "tulpinilor periculoase de spital", ceea ce a permis deductii de ordin profilactic si terapeutic.A. ADN, SUPORTUL MATERIAL AL EREDITATIISuportul material al ereditatii, genoforul, depozitarul caracterelor de specie, este reprezentat de ADN-cromozomial; cercetarile care au dus la descoperirea acestui adevar au inceput in 1928, cu cele ale bacteriologului Griffith:1) in 1928, se cunostea ca Diplococcus pneumoniae virulent (izolat din sputa de la bolnav cu pneumonie) are capsula polizaharidica, formeaza pe geloza colonii smooth (S) si inoculat la soarece determina septicemie mortala; spre deosebire, pneumococii necapsulati nu produc imbolnavirea soarecelui, nu sint virulenti, formeaza pe geloza colonii rough (R); se stia, de asemenea, ca exista mai multe tipuri antigenice de pneumococi diferentiati prin structura polizaharidului capsular (I, II, III).Inoculind intraperitoneal la soarece pneumococ tip II, R (necapsulat), viu, impreuna cu suspensie de pneumococ tip I, S (capsulat), omorit, Grif-fith a constatat ca soarecele moare cu septicemie data de pneumococ tip I S; (in inoculari separate, nici una din suspensii nu da imbolnavire). Reiese ca, pneumococul virulent omorit a indus pneumococului viu avirulent capacitatea de a forma capsula si cu aceasta si patogenitatea, a indus o transformare, din nepatogen in patogen.Rezultate identice au fost obtinute si in vitro : cultivat in prezenta unor extracte de pneumococ S, pneumococul R devine S, virulent.2)Natura principiului transformator a fost descoperita de Avery, MacLeod si McCarty in 1944 : cultivind pneumococi R impreuna cu diferiteextracte purificate de pneumococi S, Avery si colaboratorii au descoperitca principiul transformator este ADN.Interpretarea acestor experiente a fost posibila cind si alte caractere ale pneumococului au putut fi transformate in acelasi mod si transformari similare au fost obtinute si la alte specii (Haemopkilus, Bacillus).3)A treia categorie de cercetari care au confirmat rolul ADN ca depozitar al caracterelor genetice au fost experiente cu bacteriofagi; ele au demonstrat ca patrunderea fagului in bacterie inseamna patrunderea ADN-fagic, nu si a capsidei proteice; ADN-fagic ajuns in bacterieimpune acesteia sinteza de fag complet. Aceasta confirmare s-a facutprin experiente de marcare diferentiata : marcarea DNA-fagic cu fosfor ,radioactiv are ca rezultat evidentierea radioactivitatii in bacterii, "fanto-mele" fagice (capside goale) raminind "reci" ; marcarea proteinei fagice,a capsidei, cu sulf radioactiv, lasa "reci" bacteriile, deoarece "fantomele" fagice devenite radioactive ramin extracelular.Aceste trei tipuri de experiente au demonstrat cu claritate rolul DNA ca purtator al informatiei genetice, al caracterelor de specie.B. EREDITATEA LA BACTERIIDescoperirea functionalitatii ADN a stabilit ca specificitatea biologica rezida in aranjamentele secventiale ale celor 4 baze azotate (A, G, T, C) care intra in structura polinucleotidului. O gena este reprezentata de o anumita secventa de mononucleotide, de un fragment de DNA; ea codifica, poarta, "informatia" de structura a unei anumite secvente polipeptidice si astfel a unei anumite enzime, care caracterizeaza functia sau asigura structura caracteristica speciei.Bacteriile sint supuse acelorasi legi ale ereditatii, unitare intregii lumi vii, cu aspecte particulare dictate de gradul lor de organizare. Astfel, in timpul diviziunilor succesive (daca nici un accident genetic nu are loc), toti descendentii unei bacterii sint identici intre ei si identici cu bacteria-matm,fenomen ce poarta numele de "descendenta verticala", cu formare de "clone", populatii de indivizi identici. Aceasta stabilitate intilnita numai la proca-riote (si virusuri), este asigurata de organizarea unicelulara de tip haploid - set unic de gene, cu inmultire asexuata, replicare identica a cromozomului unic.C. VARIABILITATEA GENETICA LA BACTERII(Mecanisme)La bacterii, in sinul speciilor, sint posibile numeroase variatii: unele determinate de variatii de mediu, care intereseaza, practic, o intreaga populatie,care dispar odata cu cauza determinanta si intereseaza numai expresia fenotipica a bacteriei, numite variatii fenotipice altele, care intereseaza genomul, devenind caractere ereditare, se transmit din generatie in generatie, independent de modificarile de mediu, numite variatii fenotipice.Azi se cunoaste ca orice perturbare in succesiunea secventelor perechilorde baze din lantul ADN duce la modificarea caracterului inscris in genarespectiva, la aparitia unei variatii genetice. Datorita antoreplicarii, oriceastfel de modificare se transmite din generatie in generatie, devine caracterereditar; orice caracter al unei bacterii poate fi supus variatiei. Se cunosctrei mecanisme prin care apar variatii genetice la bacterii: mutatia, recom-binarea cromozomiala si transferul de -plasmid1. MUTATIAAparitia variantelor in populatii bacteriene a fost considerata de unii cercetatori fenomen de adaptare la un factor inductor specific ; de exemplu, aparitia rezistentei la fag intr-o populatie sensibila s-ar datora adaptarii treptate in prezenta si datorita fagului respectiv. Experientele care urmeaza au demonstrat ca aceasta variatie are loc prin mutatie, independent de contactul cu fagul:Sotii Lederberg, 1952, pe baza tehnicii de cultivare a replicilor coloniilor crescute pe placa Petri, au demonstrat in plus ca varianta rezistenta la fag exista in populatia sensibila independent de contactul cu fagul, ca a aparut prin mutatie si nu prin adaptare la factorul specific, ca fagul este doar factorul selector .La bacterii, mutatia induce mai frecvent variatii genetice decit la organismele superioare. Aceasta se explica prin faptul ca (i) materialul genetic al fiecarui individ monocelular, bacterie, este mult mai accesibil influentelor din mediul ambiant decit acela al celulelor organismelor multicelulare si prin lipsa membranei proteice protectoare a nucleului la bacteriei (histonele).Mecanismele mutatiei. Mutatia are loc prin eroare,de copiere in _timpul autoreplicarii ADN cu alterarea structurii uneia sau mai multor gene. Aceste."erori sunt rare in conditii considerate"normale" de dezvoltare a bacteriilor, dar pot deveni frecvente sub influenta anumitor factori mutageni chimici, agenti competitivi ai pirimidinelor, acidul nitros etc,care pot duce la substituirea unei perechi de gene, sau- fizici, UV, radiatii X, radiatii ionizante temperaturi inalte a)Substituirea unei perechi de baze din helixul de DNA prin alta S-a demonstrat ca in prezenta mediului de cultura a bacteriilor a anumitor agenti competitivi ai precursorilor ADN(baze purinice, pirimidinice) pot induceerori de replicare : cind in mediu cantitatea de timina este limitata si, concomitent, este prezent 5-bromuracilul analog pirimidinelor, unii indivizi bacterieni il vor incorpora in locul timinei. in acest caz, la urmatoarea replicare, 5-bromuracilul va atrage pe catena opusa guanina in loc de adenina si astfel apare mutatia (modificare in secventa bazelor).(ii). Acidul nitros (HNO2) poate converti perechea A-T in G-C prin dezaminare : adenina ar fi convertita in hipoxantina care, in timpul autoreplicarii, va cere citozina in loc de timina; apare mutatie.b) Deletia este ruperea unui segment de DNA cu reinscrierea lui inversa, sau pierdere.Un astfel de segment poate fi purtatorul unei sau mai multor gene. Daca mutatia intereseaza o gena care codifica sinteza unei enzime foarte importanta pentru vitalitatea bacteriei, mutatia poate fi letala, ceea ce nu afecteaza din punct de vedere genetic tulpina (populatia bacteriana). Unele mutatii pot interesa in mica masura vitalitatea bacteriei, cum ar fi pierderea capacitatii de a sintetiza polizaharid capsular (variatia S-R), sau pierderea capacitatii de sinteza a unei enzime fermentative, a unui metabolit (apar mutante auxotrofe) etc. Astfel de mutanti se divid in acelasi ritm cu restul populatiei; proportia lor in populatie ramine aceeasi.Pentru a pune in evidenta existenta unor astfel de mutanti intr-o populatie (unul la sute de mii sau milioane de indivizi nemodificati), este necesarun factor de selectie : de exemplu, fagul litic permite punerea in evidenta a mutantului rezistent in populatia lizosensibila, prin supravietuirea pe mediul cu fag, dind colonii vizibile.Este bine demonstrat ca mutante pot apare in orice populatie bacteriana si ca mutatia poate interesa orice caracter al bacteriei,inclusiv caractere de interes medical ca sensibilitatea la chimioterapice si antibiotice. Virulenta si toxigenitate2. RECOMBINAREA CROMOZOMIALa (TRANSFERUL DE GENE;)a)Mecanisme de integrare a ADN strain in cromozom Recombinarea cromozomiala ca mecanism de aparitie a variatiei genetice consta in modificarea genomului unei tulpini-receptor prin acceptarea de ADN srain (de la o tulpina-donator). In bacteria-receptor patrunde doar o parte de ADN de la bacteria-donator. Indiferent care este mecanismul prin care ADN strain a ajuns la bacteria-receptor, integrarea in cromozom poate avea loc prin doua procese diferite :-rupere si reunire cu schimb reciproc de segmente de ADN : datoritaunui grad de omologie, ADN strain (exogenotul) se alatura ADN-uluibacteriei-receptor (endogenotul), putind avea loc rupere cu schimb reciprocde segmente , sau-copiere alternativa (crossing-over), recombinare care are loc in timpulprocesului de autoreplicare, noul cromozom formindu-se prin copiere alternativa, pe DNA propriu si pe DNA exogen .Variantele a caror genom a fost modificat prin recombinare cromozo-miala sint numite si recombinanti.b)Me canisme de patrundere a DNA strain inbacterie. Mecanismele de recombinare cromozomiala la bacterii difera siprin modalitatea prin care DNA-strain patrunde in bacterie ;_se cunosc trei mecanisme :(i) Transformarea genomului prin_patrunderea de DNA-liber. Solubil,in celula si integrare in cromozom este mecanismul ce poate avea loc ori de cite ori bacteria-receptor se gaseste in prezenta DNA liber, provenit de la alta sau de la alte bacterii-donator: in medii ecologice naturale cu flora bacteriana mixta cum este continutul intestinal, secretii de pe mucoase, in medii de cultura, in mediu extern.Primele experimentari care au demonstrat aceasta posibilitate au fost cele (deja descrise) ale lui Griffith (1928) si Avery (1944), cu diferite tipuri de pneumococi .ADN liber, reprezentind una sau un grup de gene, poate patrunde prin invelisuri, putind fi integrat in cromozom prin una din cele doua posibilitati de recombinare : rupere-reunire sau copiere alternativa.(ii) Conjugarea baeteriana cu transfer de ADN cromozomial. (Descope-rirea transformarii a pus pentru prima data in evidenta posibilitatea recombinarii printr-un mecanism total diferit de reproducerea sexuata, cuADN liber, bacteria donator fiind deja moarta.) Dar, intre bacjerii potavea_loc si reale conjugari, cu transfer de ADN-cromozomial de la undonator"mascul" la un receptor femelCaracterul de masculinitate este indus de o gena numita factor de fertilitate (fF), integrat in cromozom : bacteriile purtatoare de fF in cromozom sint numite F+ (celula donator), cele lipsite de fF sint numiteF- (celula receptor). Prin gena sau factorul de fertilitate, celula F+ detine informatia de conjugare-sinteza pe suprafata bacteriei a unui apendice proteic tubular, numitsi pil sexual sau F-pil ;de fixare cu virful pilului pe bacteria F-, realizind puntea interci- toplasmatica;-capacitatea de a se autotransfera cuo catena ,in celula F-inducindu-i si acesteia proprietatea de conjugare.-de a transfera, consecutiv,si alte gene legate direct de fF.Lungimea de lant ADN transferata depinde de durata cinjugarii,transferul este totdeauna partial.Bacterii cu fF integrat in cromozom initiaza cu fregventa mare conjugarea cu bacterii F-fiind numite Hfr.Transductia fagica este fenomenul prin care un mic fragment de cromozom este transferat de la o bacterie la alta prin intermediul faguluitemperat sau profag. Acest mecanism incepe prin schimb de material genetinc intre genomul bacteriei si ADN-ul fagic atasat la aceasta. In cazul maurarii fagului temperat,fagul lizeaza bacteria si se elibereaza, unii corpusculi fiind purtatori ai unui fragment de ADN bacterian. Cind astfel de lizogenizeaza o noua bacterie,ele injecteaza odata cu propriul ADN si ADN potrivit de la gazda anterioara, aducind noii gazde nou sau noi caractere . Uneori lizogenizarea duce la integrarea genei adusa de profag in cromozomul acteriei-receptor. Transductia, fagica a fost demonstrata ca mecanism de transfer,de la o bacterie la alta a rezistentei la diferite antibiotice, a capacitatii de sinteza a diferite antigene O si H la entero-bacterii . Conversia lizogenica (fagica) este un caz particular, insusi fagul temperat este acela care induce bacteriei un anumit caracter;fenomenul nu implica un transfer de ADN de la o alta bacterie. Conversia lizogenica a fost descoperita prin demonstrarea ca anumite proprietati sint prezente numai la bacterii lizogenizate: o tulpina de C. diphteriae sintetizeaza toxina numai daca este lizogenizata (purtatoare a unui anumit fag temperat) ; bacteria care accepta acest fag devine producatoare de toxina difterica si, invers ((un b. difteric care pierde acest fag pierde si facultatea de a produce toxina, devine nepatogen). Ulterior, s-a constatat ca si alte caractere pot fi induse prin lizogenizare cu fagi temperati: noi caractere antigenice la serotipuri Salmonella,Shigella,eritrotoxigeneza la streptococ. 3. TRANSFERUL DE PLASMIDE (ADN-extracromozomial)Plasmidele sint o alta categorie de factori genetici pusi in evidenta la bacterii "microcromozomi" : fragmente_de ADN (dublu spiralat) si circular, milt mai mici decit cromozomul, care detin una sau citeva gene (deter- minanti genetici) nelegate de cromozom, se replica independent de acesta, putind exista in mai multe replici. O bacterie poate contine concomitent plasmide_(care contin gene) de_tipuri diferite. Plasmidele nu au fixitatea cromozomului, ele pot fi cistigate sau pierdute cu usurinta de bacterii. Transferul de la o bacterie la alta are loc fie prin conjugjire_la bacteriile gram-negativ, fie prin intermediul fagilor temperati la bacterii grarm-pozitiv.Se cunosc pina in prezent plasmide purtatoare a caracterului de fertilitate, colicinogenie, a anumitor caractere de virulenta, enterotoxicitate, rezistenta la A. siL/i. pentru ca un plasmid sa se poata transfera de la o bacterie la alta prin conjugare, el trebuie sa posede, atasat, un factor de transfer sau factor-sex, sau factor de fertilitate citoplasmatic, similar factorului de fertilitate cromozomial. Factorul de rezistenta la antibiotice (fR). Foarte important din punct de_vedere medical, terapeutic, este _cunoasterea plasmidelor purtatoare a caracterelor de rezistenta la A.sich.- Factorul R se transfera cu usurinta de la o bacterie la alta,_fenomen cunoscut sub numele de R-infectie. Rezistenta prin fR este mult mai fregventa decit cea crormozomiala!Se cunosc in prezent(i)fR capabile de circulatie intre toti bacilii si_cocobacilii gram-ngativ transferat prin conjugaregare iducind 99% din rezistenta la A. si Ch. a acestor bacterii.(ii)fRcare circula numai intre tulpini Staph.aureus,transferat de fagitemperati(iii)fR care circula intre tulpinide N.gonorrhoeae Descoperirea fR a permis intelegerea rapidei cistigari a multirezistentei la A si Ch si elaborarea metodicii stiintifice a antibioterapiei ; acest fenomen duce la: -aparitia cu mare fregventa a tulpinelor rezistente la A.si Ch.multirezistente; -apantia tulpinilor multirezistente in timpul monoterapiei, terapie cu un singur A. -modificarea spectrului de sensibilitate la A.a tulpinii infectante in cursul terapiei.Structura fR transferabil: molecula de ADN ansa inchisa, cu numar variabil de determinanti de rezistenta (r), echivalentii genelor de rezistenta, si un factor de transfer (RTF) . Fiecare determinant detine informatia de rezistenta fata de un anumit A. sau grupa chimica de antibiotice;este notat cu initiala antibioticului si "r" :La bacteriile gram-negativ, fR poate detine determinanti de rezistenta pentru practic toate A. si Ch. cunoscute : macrolide (Mr), tetracicline (Tr), streptomicina (Sr), sulfamide (Su1), peniciline (Pr), ampicilina (Ar), cloramienicol (Cr), grupul kana-neo-paromomicina-aminosidina (A/Nr), grupul nitrofurantoin-furazolidon (N/Fr), cefalosporine (Cephr), acid nalidixic (ANr), gentamicina (Gr), polimixine (Por) etc. Numarul determinantilor de "r" prezenti concomitent pe un acelasi plasmid poate varia de la unul (monorezistent) la 6-8 (multirezistenta) ; avind in vedere rezistenta incrucisata, un unic fR poate induce rezistenta fata de 10-15 antibiotice. La stafilococ, un plasmid are in general un unic marker de R, dar o bacterie poate purta mai multe plasmide cu markeri diferiti de R.Transferul iR la baeili gram-negativ: RTF are functia unui factor de fertilitate initiind conjugarea prin formare de pil-sexual; fR se poate transfera apoi, fie in intregime, inclusiv RTF care este ultimul fragment al ADN care se transfera, fie partial; numarul de gene transferate depinde de durata conjugarii. Asa se explica marea variatie a spectrului de rezistenta dobindita de la tulpina la tulpina si chiar in sinul aceleiasi tulpini (de la bacterii rezistente la un A., pina la rezistente la practic toate antibioticele existente). Transferul fR la b. gram-negativ are loc intre tulpini de aceeasi specie, de acelasi gen, de genuri diferite, intre toate genurile familiei Enterobacteriaceae (Salmonetta, Shigella, Escherichia, Proteus etc.) si intre acestea si specii Pseudomonas, Pasteurella, Vibrio apartinind altor familii,Nu s-a pus in evidenta circulatia fR intre bacterii gram-negativ si gram-pozitiv.Transferul fR stafilococic este mediat de fagi temperati.Atit pentru b. gram-negativ, ca si pentru stafilococ, la scurt timp dupa introducerea in practica a unui nou A. sau Ch. se constata selectarea de noi determinanti plasmidici de rezistenta.S-a demonstrat ca R-infectia are loc cu usurinta oriunde exista flora mixta in mediu lichid : in intestin, pe mucoase, in urina, in produse patologice dupa recoltare, in eprubeta, in mediul extern.,Pierderea fR. in anumite conditii are loc pierderea spontana a fR. in produse patologice recoltate pentru diagnostic microbiologic si anti-biograma, pierderea fR este favorizata de invechire, pasaje repetate, cultivare pe medii si la temperaturi neadecvate, de anumiti factori chimici (fucsina, derivati acridinici, glucoza etc).Antibiograma si fR. Aspectele descrise privind cistigarea si pierderea f R, impun o anumita orientare in practica antibiogramei la bolnav pentru ca antibiograma sa oglindeasca situatia reala a sensibilitatii la A. si Ch. a tulpinii de testat, este obligatorie : (i) insamintarea produsului patologic in prima ora sau imediat dupa recoltare; (ii) practicarea antibiogramei pe cultura primara ori de cite ori este posibil (densitate suficienta a bacteriei infectante, produs necontaminat sau putin contaminat).D. SELECTIA VARIANTELOR SI TRANSFORMAREA IN TULPINISelectia jgprezinta mecanismul natural prin care o varianta (mutant^ recombinant cromozomial sau purtator de_p_lasmid) poate deveni populatie bactefiana dominanta Pea are loc in prezenta si sub_p_rfisinr>pa fa^tornlnj specific de selectie; exemple:(i) fagul virulent specific Uzeaza, populatia sensibila si selecteaza varianta rezistenta care se inmulteste in continuare dind populatie rezistenta;(ii) penicilina elimina populatia de bacterii sensibile si selecteaza varianta rezistenta care se inmulteste si da o populatie (tulpina) rezistenta. Din punctul de vedere a patologiei infectioase,trei sunt categoriile de variante a caror selectare, in_conditii naturale de infectie pun importante, probleme medicale, epidemiologice si terapeutice : (1) selectia variantelor, cu patogeriitate crescuta, (2) selectia variantelor rezistentesau multirezistente la antibiotice si (3) selectarea de "tulpini periculoase de spitalcu. patoge-nitate crescuta si totodata multirezistente):1. SELECTIA VARIANTELOR CU PATOGENITATE CRESCUTA SI TRANSFORMAREA IN TULPINIDintr-o populatie nevirulenta de pneumococ, necapsulat, in care exista indivizi capsulogeni, inoculata la soarecele alb (specie natural foarte sensibila la infectia pneumococica), se selecteaza varianta virulenta : populatia nevirulenta este fagocitata, mutantul capsulogen rezistent fagocitozei se inmulteste si reface o populatie virulenta care va omori soarecele. Din hemocultura facuta la necropsie este izolat numai pneumococul virulent capsulogen.Spre deosebire de soarece, omul are o mare rezistenta naturala la infectie pneumococica, dar care poate fi deprimata de infectii virale, alcool, raceala etc.; acestea paralizeaza mecanismele de aparare si pneumococii de pe mucoasa ajung si se inmultesc in alveole; chiar in astfel de conditii, pneumococii nevirulenti sint fagocitati; daca exista variante capsulate, acestea se suprainmultesc si dau boala, pneumonie ; daca organismul este insa imunizat, anticorpii elimina si variantele virulente.in concluzie, selectarea tulpinilor patogene plecind de la varianta cu pato- genitate crescuta are loc in organismul infectat, mecanismele de aparare ale organismului reprezentind factorii de selectie.2.SELECtIA BACTERIILOR MONO- SI MULTI REZISTENTE LA ANTIBIOTICEa)Monorezistenta. Prin fenomene de mutatie si recombinaricromozomiale pot apare variante rezistente la un A. Factorul de selectie este antibioticul respectiv, care in cursul terapiei omoara populatia sensibila, selectind mutantul rezistent. b) Selectarea de tulpini multirezistente prin monoterapie este posibila numai pentru bacteriile purtatoare de f R plasmidici cu multi determinanti de rezistenta; o terapie cu ampicilina (de exemplu) intr-o infectie data de o populatie bacteriana care contine indivizi purtatori de f R (cu multi determinanti de rezistenta inclusiv pentruampicilina), are ca rezultat omorarea populatiei sensibile si selectarea varian-tei cu rezistenta la multe antibiotice (multirezistenta) case devine populatie (tulpina). Acest fenomen al selectiei de tulpini multirezistente prin monotorapiea fost subliniat pentru prima data de cercetatori japonezi (Akiba, 1957-1959) la bacilii dizenteriei, observatie care a dus la descoperirea f R plasmidic.Este demonstrat ca o viroza respiratorie compromite functia ciliara si a macrofagelor alveolare si produce hipersecretie favorabila inmultirii bacteriilor ajunse la acest nivel.3. SELECTIA DE "TULPINI PERICULOASE DE SPITAL"Tulpinele periculoase de spital sint acelea care au patogenitatea maximacaracteristica speciei,fiind totodata multirezistenta la antibiotice; ele apartin speciilor purtatoare de fR, Pseudomonas, Proteus, Klebsiella, Escherichia, Staphylococcus aureus.(i) Selectia de tulpini tot mai patogene poate avea loc in spitale, deoarece acolo se interneaza bolnavi, organisme adesea cu aparare antiinfectioasa deficitara, vulnerabili; are loc mai ales in spitalele in care este permisa intercontaminarea", pasajul tulpinilor de la bolnav la bolnav.(ii) Selectia tulpinilor multirezistente are loc cu cea mai mare frecventa tot in spitale, pentru ca cele mai multe tratamente antiinfectioase se fac in spitale.Ca urmare, in spital exista posibilitatea ca o tulpina selectata ca patogenitate sa devina purtatoare de fR. O astfel de tulpina este "periculoasa" deoarece (i) poate da imbolnaviri grave (ii) si exista putine posibilitati de"terapie_"daca pasajul de la bolnav la bolnav are loc (intercontaminare), pot apare "explozii epidemice intraspitalicesti".Exista ipoteza ca plasmide de virulenta s-ar putea recombina cu_fR pentru a da filasmid de virulenta si multirexistenta, bacteriile purtatoare putind fi selectate doar prin monoterapie; ceea ce este o perspectiva foarte pesimista, dar teoretic posibila?