REFERAT MEDICINA: METODA EFECTUARII SECTIUNILOR FINE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
Metoda efectuarii sectiunilor fine 1. Recoltarea - se poate face de la animale de experienta, de la pacienti in viata si de la cadavre. Ea trebuie efectuata cu maxima operativitate, pentru a preintampina autoliza celulelor din fragmentul de tesut. Fragmentul recoltat va fi apoi fasonat cu ajutorul unor instrumente taioase bine ascutite (lame de ras noi), avand grija sa nu se striveasca preparatul. Piesa obtinuta, trebuie sa aiba o forma regulata (paralelipiped de ex.), iar grosimea ei nu trebuie sa depaseasca 5 mm, aceasta facilitand patrunderea mai rapida a fixatorului si prevenind aparitia alterarilor post-mortem. Recoltarea se poate face prin biopsie, punctie biopsica, aspiratie endoscopica, punctia cavitatilor, raclarea mucoaselor. 2. Fixarea - are drept scop oprirea proceselor alterative post-mortem la nivel celular si tisular prin blocajul reactiilor enzimatice; favorizeaza prelucrarea histologica ulterioara (includere, colorare) prin imobilizarea constituentilor celulari intr-o stare cat mai apropiata de starea vitala - aceasta depinde in primul rand de proteine, principalii constituenti ai materiei vii, ccea ce inseamna ca un bun fixator histologic trebuie sa fie un bun fixator al proteinelor; mecanismul intim al fixarii proteinelor implica fenomene de coagulare si insolubilizare a acestora; fixarea asigura si sterilizarea piesei prin distrugerea microorganismelor potential prezente in tesut; fixarea trebuie sa se realizeze in cel mult 30 min de la recoltarea piesei; fixarea se poate realiza prin metode fizice (caldura si desicarea pt frotiuri de sange, criodesicarea pt fragmente de tesut) sau chimice (fixatori chimici); fixatorii pot fi simpli (formolul 10% - durata fixarii 1-3 zile) sau compusi (Orth - bicromat de potasiu + sulfat de sodiu + formol, Bouin - acid picric + formol + acid acetic glacial, Carnoy - alcool + cloroform + acid acetic glacial); pentru o buna fixare, raportul volumetric intre piesa si fixator trebuie sa fie cuprins intre 1/40 - 1/50. 3. Includerea la parafina - este cea mai utilizata dintre toate tehnicile de includere (celoidina, unele mase plastice); parafina reprezinta un amestec de hidrocarburi alifatice prezentand o serie de caracteristici fizice care permit folosirea ei ca agent de includere; ea nu este miscibila nici cu apa si nici cu alcoolul, fiind solubila insa in hidrocarburi aromatice de tipul benzenului, xilenului si toluenului; comporta mai multe etape: - deshidratarea: alcoolul etilic, in concentratii crescande, extrage apa din tesuturi (bai cu alcool de 50, 70, 90 si 96); dureaza cca. 2-3 ore. - clarificarea: eliminarea din piese a alcoolului etilic, nemiscibil cu parafina (bai succesive de benzen, toluen, xilen; piesele se mentin in fiecare baie un timp variabil, de la 30 min la 1-6 ore, in functie de marime) - parafinarea: se realizeaza prin introducerea pieselor in bai de parafina pentru a se impregna cu aceasta (1,5-2 ore, 3 bai). Baile cu parafina lichida se mentin la etuva la o temperatura de 54-56C, punctul de topire al acesteia fiind de 50-54C. Parafina histologica se aditiveaza cu 5-10% ceara de albine care imbunatateste consistenta blocului si va permite o buna sectionare. - includerea pieselor in blocuri: dupa iesirea din ultima baie de parafina, piesa se aseaza intr-o forma rectangulara, delimitata cu ajutorul barelor Leuckart, si peste ea se toarna parafina noua, neutilizata. Prin racirea acesteia la temperatura laboratorului se obtine un bloc care include fragmentul de tesut (piesa). 4. Sectionarea: se realizeaza cu un dispozitiv mecanic de mare precizie, actionat manual sau automatizat, dotat cu un cutit care culiseaza pe verticala, numit microtom; sectionarea se realizeaza la 3-5 m grosime. Sectiunile obtinute se etaleaza (cate 3-4) pe lama portobiect folosind o baie de apa la 38-40C si se lipesc de aceasta cu ajutorul albuminei Mayer (un amestec in parti egale de albus de ou si glicerina neutra, la care se adauga cateva cristale de timol). Lamele astfel pregatite se introduc la termostat (37C) timp de pana la 24 ore, pentru uscare. 5. Colorarea - coloratia HE (hemalaun-eozina) este cea mai raspandita coloratie de rutina in majoritatea laboratoarelor de citologie normala si patologica; metoda foloseste succesiv un colorant nuclear bazic (hemateina + alaun de potasiu) si un colorant citoplasmic acid (eozina). Hemateina este de fapt forma oxidata a hematoxilinei, un compus natural de origine vegetala, extras din Haematoxylon campechianum - a carei utilizare pentru colorarea tesuturilor vegetale sau animale era cunoscuta de indigenii Americii Centrale, inca inainte de cucerirea spaniola. Prin aplicarea acestei coloratii (HE), nucleii vor aparea colorati in albastru-violet (continutul nuclear este bazofil: datorita radicalilor fosfat din componenta acizilor nucleici, va avea afinitate pt colorantul bazic - hemalaunul), iar citoplasma in roz (citoplasma este acidofila, gruparile amino de la nivelul proteinelor vor avea afinitate pt colorantul acid - eozina) 6. Montarea - presupune adaugarea lamelei pe lama portobiect si fixarea ei cu ajutorul balsamului de Canada (rasina a coniferului Abies balsamea + xilol); pt consolidare, se lasa lama in repaus 1- 2 zile. Preparatul permanent obtinut este gata de examinat la microscop.