Alaturi de Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici este un clasic al literaturii romanesti, completand fericit peisajul literar din a doua jumatate a sec. al XIX.-lea. Este defapt primul mare scriitor al Transilvaniei; este un creator complex, exceptional nuvelist, romancier, dramaturg, publicist si memorialist.

Contributia lui Slavici la dezvoltarea prozei romanesti:
Prin creatia lui Slavici proza romaneasca dobandeste o consolidare a dimensiunii realiste si o remarcabila deschidere spre psihologic.

1. Consolidarea dimensiunii realiste
Prin nuvelele si romanele sale Slavici a demonstrat necesitatea prezentarii realitatii asa cum este ea. Slavici respinge înfrumusetarea, prezentarea idilica a satului romanesc.
Departe de imaginea samanatorista, satul lui Slavici este un spatiu tensionat din cauza inegalitatii sociale, un spatiu al rivalitatilor pentru avere. Cu Slavici se consolideaza reflectarea realista, obiectiva a realitatii rurale, ceea ce va constitui punctul de plecare al realismului obiectiv, impus de Liviu Rebreanu.
Agarbiceanu, referindu-se la contributia lui Slavici, la progresul realizat de acesta în reflectarea satului si a taranului, preciza: proza literara ardeleana îsi are începutul în nuvelele lui Slavici.