Dupa victoria de la Rio Salado contra maurilor (1340), in Peninsula Iberica actiunea de reconquista se opreste. Regatul Granadei va mai ramane inca timp de un secol si jumatate sub controlul musulmanilor; in timp ce in nord regatele Castiliei, Aragonului si Navarrei, ajunse sub control francez, nu au putut juca un rol politic activ. Procesul de unificare a Spaniei va avea loc la sfarsitul secolului al XV-lea, chiar daca autonomiile regiunilor mediteraneene (Catalonia, Valencia) se vor opune in mod eficient - pana in sec. XVII - centralismului monarhic.
In Castilia (de care depindea si Catalonia) si in Aragon - regatele cele mai puternice din Peninsula - continua o stare de anarhie cauzata de revoltele nobililor si ale taranilor. In timp ce regii Castiliei cauta sa faca fara acestei situatii politice interne, regatul Aragonului isi indreapta atentia si interesele spre exterior: Sicilia, Sardinia, regatul Neapolelui, si alte regiuni, ducate, principate sau seniorii din zona mediteraneana devin posesiuni sau intra sub influenta directa a coroanei aragoneze. Momentul crucial este marcat in istoria Spaniei de anul 1469, cand Isabela, regina Castiliei, se casatoreste cu Ferdinand, principe ereditar, apoi (in 1479) rege al Aragonului.
