Referat NORMA JURIDICA CA NORMA SOCIALA

Norma juridica ca norma socialaAutor: NADINA ROSENTULER Este ndeobste cunoscuta sarcina de socializare pe care, att prin caracterul punitiv, ct si prin cel educativ, o presupune jurisprudenta. De aceea, este firesc ca, deopotriva cu caracterul juridic, sa se manifeste si caracterul social al unei norme.n termeni formali, socializarea este procesul prin care individul si interiorizeaza normele grupului n care traieste. Din momentul nasterii, copilul este supus unor norme care i modeleaza personalitatea. Fiecare cultura determina un set de influente care variaza foarte mult de la societate la societate. Pentru ca o societate sa functioneze eficient, membrii sai trebuie sa-si nsuseasca acelasi model cultural. Oamenii sunt controlati n special prin socializare, astfel nct acestia sa-si joace rolul conform modelului impus prin habitudini si preferinte. Fiecare persoana trebuie sa nvete sa ndeplineasca anumite roluri n societate n conformitate cu statutul pe care l are. Acest proces de socializare ncepe din copilarie, cnd se formeaza o anumita atitudine fata de rolurile si statusurile aferente. n procesul de socializare, fiecare individ se raporteaza la mediul social, la sistemul normativ al societatii si, n cursul dezvoltarii sale ontogenetice prin mai multe etape ale cunoasterii, interiorizarii si transformarii n motive a propriului comportament, a cerintelor practicii sociale, a regulilor de conduita, precum si a diferitelor valori sociale. Procesul de formare si de afirmare sociala a individului este caracterizat prin raportarea personalitatii sale la societate, la sistemul normativ si valoric al acesteia. nsusindu-si anumite reguli juridice, odata cu aspectul punitiv al acestora, omul si creeaza anumite constructe personale, nglobnd si regulile de conduita si existenta impuse de norma juridica. Astfel, chiar n absenta iminentei pedepsei, omul totusi actioneaza n conformitate cu regulile nsusite si adnc ntiparite n gndirea lui, constiinta lui si sistemul lui de valori.Aparitia fiintei rationale, a lui Homo sapiens, a pus aceasta fiinta ntr-un raport multiplu: raportul cu natura, raportul cu ceilalti (raportul social), raportul cu sinele (raportul omului cu sine nsusi), raportul cu propriile sale creatii materiale si spirituale, raportul cu propria istorie personala si sociala, raportul cu divinitatea si destinul. Pentru fiecare fiinta umana aceste rapoarte rezultate dintr-o privire analitica asupra vietii, constituie un singur pachet problematic, fiecare tip de raport avnd o pondere mai mare sau mai mica fata de ntregul pachet[1].Potrivit bilantului de pna acum al istoriei, calauzit de ratiune, omul a dovedit ca se poate situa deasupra ntelepciunii naturii tocmai pentru ca si-a faurit un statut uman. n perimetrul acestui statut au aparut, nsa, absurditatile comportamentului uman. Din acest motiv, pentru a mentine raporturile interumane n echilibru, omenirea a fost obligata sa adopte reglementari si norme de comportament carora sa li se subordoneze ea nsasi. Daca echilibrele din lumea naturala se realizeaza n mod spontan, fara intentii si fara scopuri, echilibrele din lumea umana se realizeaza pe baza unor reglementari ai caror autori sunt oamenii nsisi. Toate aceste reglementari poarta sigiliul umanului, att n bine, ct si n opusul binelui.Aceste reglementari compun sfera normei sociale, conaturale ratiunii umane. Este vorba de tot ceea ce tine de moralitate, culturalitate, ntr-un cuvnt de civilizatie umana. Societatea umana, cea de ieri si de astazi, este structurata esentialmente tocmai pe normele sociale unanim recunoscute de toti oamenii, avnd un caracter de universalitate.Dar pentru a aplica normele sociale, a fost nevoie, n decursul timpului, de realizarea unui instrument necesar reglementarii raporturilor dintre individ si societate. Norma juridica apare ca instrumentul de aplicare precisa, sub forma legilor, a tuturor dezideratelor umane: ordine, dreptate, securitate. Normele sociale nu se situeaza in afara timpului. Ele depind de parametrii care determina si configureaza colectivitatile umane din punct de vedere cultural, economic, al structurilor sociale, etnic, religios, demografic, al contactelor cu alte comunitati, al organizarii administrative, al puterii militare, al modului n care o comunitate sau alta priveste problemele libertatii, din punct de vedere al ponderii diferitelor generatii n structura comunitatii etc. In fapt, toate articulatiile, de orice gen, ale societatii sunt implicate n profilul ei juridic si toate aceste articulatii sunt mobile istoric, trec prin prefaceri mai mult sau mai putin lente, si modifica implicarile reciproce si, ca rezultat final, influenteaza continutul si dimensiunile problemelor etice ale comunitatii. O adevarata forta de presiune asupra persoanei este mediul si modelele sale ndreptate spre o buna formare morala dezirabila social sau spre una negativa, antisociala. Numarul acestor modele este extrem de mare si se revarsa ca un adevarat torent asupra fiintei umane. Norma juridica, paradoxal, este constrngatoare si, n acelasi timp, permisiva, ncercnd prin aceasta sa realizeze un echilibru ntre nevoile individului si cerintele sociale.Att problemele teoretice ale dreptului, ct si functionarea sa si gradul de satisfacere prin drept a ordinii sociale, pe de-o parte, si aspiratiei subiective de dreptate, pe de alta parte sunt acum n societatea umana de cea mai stricta actualitate. n Romnia comunista[2] au existat uneori dificultati n asimilarea normelor juridice ca norme sociale. O schema ideologica simplista, plecnd de la teoria relatiilor economice a lui Marx, decreta ca baza a societatii relatiile economice de productie, restul nefiind dect suprastructura. Daca trebuie legislatie, aceasta este necesara numai pentru a satisface economicul, dar nu ntregul economic, nu totalitatea acestor relatii, ci numai relatiile de productie, nu si relatiile de consum, nu si acele relatii economice care constau n productia de idei, n reproductia fortei de munca prin nvatamntul de toate gradele, n reproductia starii de sanatate, n productia de valori n toate ramurile culturii si n toate domeniile - de exemplu servicii, schimb de marfuri, etc. care determina standarde de viata si de civilizatie ale populatiei.De-a lungul timpului, obsesia primatului relatiilor economice - din care pe planuri derizorii se gaseau cele amintite mai sus - au avut efecte nocive asupra ideilor de drept si justitie. Astfel, oamenii politici si conducatorii administratiei priveau cu dispret ideea ca raporturile sociale sunt raporturi de drept. Sub tutela dreptului se gasesc nsa toate domeniile sociale si fireste, cele economice si cele politice. Legea este cea care decide care sunt limitele n care poate sa opereze orice factor de conducere.Absenta dreptului din cadrul unor raporturi umane n care el ar fi putut exista si influenta, prin regulile sale, conduitele umane, l-a determinat pe J. Carbonnier[3] sa se opreasca asupra acestui aspect si sa elaboreze ipoteza nondreptului . Nondreptul este un fenomen marcat de inexistenta dreptului n domenii n care s-ar fi impus prezenta sa. Deci, nondreptul nu se confrunta cu dreptul injust sau cu subdreptul, acesta din urma nteles ca produs al unor categorii sociale, sau al unor subculturi.J. Carbonnier introduce distinctia ntre nondreptul ca un dat social si nondreptul ca o alegere individuala.[4]n lucrarea lor Sociologie juridica, N. Popa, I. Mihailescu si M. Eremia atrag atentia asupra delimitarii ce trebuie facuta ntre fenomenele juridice si fenomenele sociale care nu sunt generate de vreo norma juridica:Perceptia juridica a realitatii impune, ca un prim pas, identificarea fenomenelor juridice, demarcatie ce permite sa stabilim nu doar domeniul de actiune al dreptului n societate, dar si corelatiile care se manifesta ntre drept si alte sfere normative ce actioneaza n societate. Dincolo de spatiul normativ juridic se constituie alte componente ale normativitatii sociale, iar pe de alta parte se deruleaza comportamente sociale ce nu intereseaza sfera normativa.Fata de aceste distinctii si n functie de criteriul juridicitatii, se poate realiza urmatoarea distinctie:a) fenomene juridice;b) alte fenomene care implica normativitatea sociala;c) fenomene si fapte sociale.Aceasta clasificare tine cont si de locul si rolul fenomenelor pentru organizarea de drept a societatii, de modul de impunere a comportamentelor n societate, de interesul pe care l reprezinta, de prezenta sanctiunii si tipul acestei sanctiuni, de finalitatea sociala sau de scopul evocat.Este important de relevat ca fenomenele juridice comporta permanente interferente cu celelalte fenomene sociale UBI SOCIETAS IBI IUS ca, fara valorificarea acestor interferente, dreptul nu s-ar putea realiza deplin.[5] ntre cele doua norme norma juridica si norma sociala nu exista raporturi de supraordinare sau subordonare, ci, mai degraba, putem vorbi de echivalenta a acestora, ambele fiind pattern-uri ale gndirii umane. Normele juridice guverneaza ntreaga viata sociala, n felul acesta fiind ordonata ntreaga viata a polis-ului. Ele sunt prezente la toate nivelurile societatii, determinnd un anumit tip de conduita zoon politikon, asa cum bine ilustra un mare filosof antic, Aristotel. Fara aceasta norma juridica, omul n-ar mai exista ca fiinta sociala si, implicit, ca fiinta rationala superioara. Societatea civila nu este corect nteleasa de acel care si-o nchipuie ca o societate n care legea, norma, autoritatea institutionala sunt abrogate. Dimpotriva, societatea civila nu are sens dect prin complementaritate cu societatea institutionalizata si guvernata de suprematia legii. n plus, nsa, societatea civila este o necesitate si devine o realitate atunci cnd institutionalizarea si legiferarea nu depasesc limite prin care libertatea sociala si personala sunt lezate n mod abuziv, cnd interesul privat nu este recunoscut ca fiind complementar cu acel colectiv. Organizarea societatii prin intermediul dreptului se sprijina pe valorile consacrate de societate, dintre care dreptul recunoaste unele ca fiind valori juridice. Dreptul evoca metamorfoza valorilor sociale n valori juridice, dar consacra totodata si sistemul valorilor ce provin numai din sfera dreptului.[6]Perfectionarea continua a sistemului juridic se concretizeaza, asadar, prin elaborarea unor norme moderne cu un pronuntat caracter social, care sa tina seama de permanentele transformari la care este supusa societatea si viata sociala. Multe societati tind mai mult sau mai putin spre un stat de drept, adica spre statul n care norma juridica este corect ntemeiata, este suficienta fara a fi redundanta, este inteligent interpretata, statul n care justitia este o reala putere fara a se constitui ntr-o aristocratie orgolioasa si pedanta n care constiinta publica devine solidar ostila delincventei. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA Banciu, Dan Controlul social si sanctiuni sociale, Editura Victor, Bucuresti, 1999Badescu, Ilie Istoria sociologiei, Editura Porto-Franco, Galati, 1994Boudon, Raymond; Besnard, Philippe; Cherkaoui, Mohamed; Lcuyer, Bernard-Pierre (coordonatori) Dictionar de sociologie, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 1996, colectia LAROUSSECiuca, Valerius-M. Lectii de sociologia dreptului, Editura Polirom, Iasi, 1998, colectia CollegiumPodgorecki, A. Law and Society, Editura Routledge and Kegan Paul, Londra, 1971Popa, Nicolae; Mihailescu, Ioan; Eremia, Mihail Sociologie juridica, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2000Voinea, Maria Sociologie generala si juridica, Editura Sylvi, Bucuresti, 2000Voinea, Maria Sociologie juridica, Universitatea Romno-Americana, Bucuresti, 1993Zamfir, Catalin; Vlasceanu, Lazar (coordonatori) Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993http://www.britannica.comhttp://www. encyclopedia.com --------------------------------------------------------------------------------[1] Podgorecki, A. Law and Society, Editura Routledge and Kegan Paul, Londra, 1971[2] Badescu, Ilie Istoria sociologiei, Editura Porto-Franco, Galati, 1994[3] Jean Carobnnier (n. 1908), profesor la Facultatea de Drept din Poitiers (1937-1955), unde a predat dreptul civil si a fost decan, apoi la Facultatea de Drept din Paris (1955-1976), unde a predat dreptul civil si sociologia juridica. Civilist, legiuitor, sociolog, istoric, teolog si moralist, este de asemenea etnolog, antropolog, psiholog, om de stiinta, om de actiune; este un spirit universal. Autor de marca, cu contributii esentiale n domeniul sociologiei juridice.[4] Voinea, Maria Sociologie generala si juridica, Editura Sylvi, Bucuresti, 2000[5] Popa, Nicolae; Mihailescu, Ioan; Eremia, Mihail Sociologie juridica, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2000[6] idem