Referat NOTIUNEA DE INEFICACITATE A CONTRACTELOR

Notiunea de ineficacitate a contractelor 1. Notiunea de efecte ale contractului Orice analiza privitoare la cauzele de ineficacitate a contractelor, indiferent ca sunt avute n vedere domeniul de aplicare a acestora, conditiile sau consecintele pe care le produc, trebuie sa porneasca de la definirea conceptului de ineficacitate a contractelor.La rndul sau, notiunea de ineficacitate a contractelor si determina sensul n functie de acceptiunea data conceptului de efecte.Ca n orice demers de a stabili un continut pentru o notiune juridica, mai ales daca acest demers este facut n cadrul unui sistem de drept continental, unde legea este principalul, daca nu singurul izvor de drept, trebuie sa se verifice n ce masura notiunea respectiva este folosita de legiuitor.Or, din acest punct de vedere, Codul civil romn este generos n a contura notiunea de efecte[1] .Astfel, pe de o parte, potrivit art. 973 Cod Civil, conventiile nu au efect dect ntre partile contractante.Nu exista nici o controversa cu privire la semnificatia acestei dispozitii legale. Este unanim admis ca principiul vizat de acest text este principiul relativitatii efectelor contractului, care presupune ca drepturile si obligatiile la care da nastere un acord de vointa perfectat n conditiile legii nu se pot repercuta asupra persoanelor straine de contract, adica asupra tertilor.De la acest principiu exista exceptii, dintre care contractul n folosul unei terte persoane (stipulatia pentru altul) este singura incontestabila.Exista, cu toate acestea, cel putin o dispozitie n codul nostru civil n care notiunea de efecte paraseste aceasta acceptiune stricta (adica efecte = drepturi si obligatii): art. 1175.ntr-adevar, conform acestei din urma prevederi legale, actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere dect ntre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect n contra altor persoane. Nu vom reveni in extenso asupra setului clasic de consideratii pe care doctrina si jurisprudenta noastra nu pregeta sa le faca asupra acestui articol. Spicuim doar: proasta inspiratie a legiuitorului de a plasa n materia nscrisurilor, mijloace de proba, o dispozitie care apartine, cu adevarat, institutiei simulatiei; formularea inadecvata a raportului temporal, n sensul ca legiuitorul sugereaza n mod gresit ca actul secret ar modifica actul public, dat fiind faptul ca n realitate l preceda si, totodata, l lipseste de sinceritate.Ceea ce ne intereseaza aici este nsa faptul ca legiuitorul foloseste doi termeni: puterea actului, atunci cnd se refera la raporturile dintre parti si, dupa caz, succesorii universali si cu titlu universal, respectiv efectul actului, atunci cnd priveste raporturile fata de terti.Cu referire la aceasta din urma, se observa ca notiunea de efecte nu mai corespunde acceptiunii date de principiul relativitatii efectelor contractului, astfel cum l-am evocat mai sus, ci acelui principiu care, fara a se contrapune primului, se situeaza n logica lui completare: principiul opozabilitatii contractului fata de terti.A admite contrariul este neproductiv. Un contract, cu exceptiile aratate, nu produce efecte, n sens de drepturi si obligatii, fata de terti nici atunci cnd el reflecta vointa reala a partilor; n acest din urma caz, care nu intereseaza ipoteza prevazuta n art. 1175 Cod Civil, deosebirea fata de solutia cuprinsa n acest din urma articol, este data de faptul ca un contract sincer va putea fi opus tertilor ca o realitate sociala, dar si juridica de neignorat, cu toate consecintele ce pot decurge din aceasta. Dimpotriva, dupa cum este binecunoscut, contractul simulat, mincinos, nu poate fi opus tertilor, acestia din urma putnd opta ntre a lua n serios actul public ignornd, n acelasi timp, existenta actului secret, si a invoca dispozitiile actului secret mpotriva partilor nsesi.n concluzie, atunci cnd precizeaza ca actul secret nu poate avea efect contra tertilor, legiuitorul doreste, fara ndoiala, sa afirme ca un asemenea act juridic nu le este nici macar opozabil, si nu ca nu ar genera drepturi si obligatii n patrimoniul lor. 2. Notiunea de ineficacitate a contractului Ambiguitatea pe care Codul Civil o ofera notiunii de efecte ale contractului ncurajeaza multi autori sa sustina ca nsusi conceptul de opozabilitate trebuie definit ntr-o dubla dimensiune. n acest sens, se afirma ca opozabilitatea poate fi analizata n raporturile dintre parti (n acest caz, continutul si sfera ei coincid cu cele ale principiului relativitatii) sau n raporturile dintre parti si terti.Trebuie precizat ca aceasta ambiguitate a notiunii de efecte n materia contractului nu reprezinta o creatie a codificatorului romn, ci o mostenire a Codului Civil Francez.[2]Pe de alta parte, art. 1321 Codul Civil Francez, sediul materiei simulatiei pentru dreptul civil francez, dispune ca: Les contres-lettres ne peuvent avoir leur effet quentre les parties contractants; elles nont point deffet contre les tiers (subl.n. B.D).Pentru a conchide asupra acestei chestiuni terminologice, a carei clarificare prealabila este nsa necesara, pe de o parte, pentru ca ea faciliteaza urmarirea oricarei demonstratii ulterioare, iar, pe de alta parte, deoarece tangenta dintre relativitate si opozabilitate va reveni n studiul de fata[3], vom opta, ca majoritatea autorilor, pentru acceptiunea mai concentrata a notiunii de efecte, descrisa exemplar n art. 973 Cod Civil: prin efectele contractului se va ntelege drepturile subiective civile si obligatiile civile aflate n continutul raporturilor juridice nascute, modificate ori stinse prin manifestarea de vointa a partilor, drepturi si obligatii a caror existenta este privita n relatie exclusiva cu partile.A contrario, cauzele de ineficacitate a contractului se refera la acele mprejurari carora legea le acorda posibilitatea de a lipsi contractul de drepturile si obligatiile pe care partile au urmarit ca acesta sa le produca. Precizam ca aceasta lipsa se va analiza, de asemenea, exclusiv n raporturile dintre parti.[4]n consecinta, nu vom include n sfera cauzelor de ineficacitate acele mprejurari care determina inopozabilitatea contractului fata de terti. Acesta este motivul pentru care, de exemplu, actiunea pauliana nu va face obiectul studiului de fata, cunoscut fiind faptul ca admiterea acestei actiuni nu prezinta nici o consecinta legata de efectele contractului fraudulos astfel cum se manifesta aceste efecte inter partes.www.studentie.ro - 2005