Referat PORTRETUL DE GRUP IN PICTURA OLANDEZA

PORTRETUL DE GRUPN PICTURA OLANDEZAA SECOLULUI AL XVII-LEAPna n secolul al XVII-lea, scoala olandeza de pictura a ocupat un loc modest n arta Tarilor de Jos, ea nu se distingea printr o deosebita perfectiune formala, ci mai degraba printr o atmosfera pura si o viziune poetica a vietii de toate zilele. n secolul al XVII lea nsa, ea a devenit prima scoala din Europa apuseana care a fost capabila sa se ridice fara ajutorul bisericii si autoritatii puterii de stat. Pictura olandeza a acestui secol era destinata sa redea si sa nfrumuseteze viata cotidiana a oamenilor.Primele realizari de seama a picturii olandeze au fost obtinute n domeniul portretului, domeniu, de altfel, si cel mai profitabil pentru pictorul secolului al XVII lea. n orasele olandeze aproape fiecare cetatean dorea sa aiba portretele membrilor familiei sale. Apoi, mai era si categoria destul de vasta a portretelor de grup destinate locurilor publice, ca primariile, casele breslelor sau cladirile societatilor de binefacere. Burghezii olandezi doreau portrete fidele n care pictorul sa nu intervina prea mult. Erau satisfacuti de asemanarea si redarea realista a costumului. Asa ca cea mai mare parte a obisnuitelor portrete olandeze reflecta un gust burghez sobru si arata un nivel decent al mestesugului, fara vreo trasatura deosebita.Dar, n nici o alta tara din Europa nu s a dezvoltat portretul colectiv, ceea ce face din acest tip de portret o manifestare puternic nationala a culturii Olandei. Aici, biserica ncetase sa mai fie patroana artelor, nu exista un suveran absolut si nici o curte mare care sa ofere artistului comenzi pentru proiecte monumentale. n afara decorarii ntmplatoare a primariilor, singurele comenzi mari oferite pictorilor olandezi erau portretele unor grupuri oficiale, corporatii. Aici aveau ocazia sa glorifice spiritul civic al burghezilor olandezi. Membrii companiilor de puscasi, conducatorii breslelor si membri institutiilor de caritate si faceau portrete de grup. Obligatia artistului de a da importanta egala fiecarui portret individual avea drept rezultat o monotonie a compozitiei, pe care rareori artistii au putut sa o nvinga.Cel mai valoros pictor de la nceputul veacului al XVII lea a fost Frans Hals (1580/81 - 1666). Devenit de timpuriu specialist n portret, Hals a stiut sa si priveasca modelele cu o rara spontaneitate. El s a remarcat prin tehnica sa stralucitoare si ingenioasa, ca si prin vitalitatea neobisnuita cu care si nzestra subiectele. n anii maturitatii sale, el a lucrat adesea pe tarmul portretului de grup. Artistul a stiut sa cuprinda dintr o privire reuniunile zgomotoase de tintasi, cu miscarea unduitoare care le strabate si cu atmosfera lor vesela, de mica petrecere, cum sunt compozitiile: Ofiterii arcasilor Sf. Gheorghe - 1616, Archebuzierii corporatiei Sf. Adrian - 1623-1624 sau Banchetul ofiterilor din ghilda Klovenier. n aceste compozitii se observa spectacolul solidaritatii colective, a jovialitatii si bunastarii, al ncrederii n sine. Solutiile propuse ies, oarecum, din compozitia clasica. Personajele, fastuos mbracate, ordonate simetric n prim-plan, primesc interventia ritmicii dinamice a accentelor de lumina si a jocurilor diagonalelor. n portretele de grup ale predecesorilor lui Hals, figurile erau voit aranjate neavnd aproape nici o legatura ntre ele, tablourile faceau impresia de a fi alcatuite din bucati separate, cusute la un loc. Privirea rapida a lui Hals, incomparabila sa capacitate de a prinde o miscare n zbor si de a o reda instantaneu, i au permis sa devina cel mai de seama maestru al portretelor de grup.n ultimii ani de viata, cnd artistul cunoaste lipsurile, este internat n azilul de batrni din Haarlem (1664). Aici, dupa ce ritmul activitatii sale scazuse, a pictat ultimele doua capodopere, cele doua portrete de grup Regentele azilului de batrni si Regentii azilului de batrni. Aceste portrete trzii sunt pline de neliniste interioara. n fata noastra nu se afla oameni, ci doar umbre palide. Grupurile se scindeaza n mai multe parti; figurile, n pete de culoare colturoase. Palariile negre, pe care odinioara cavalerii le purtau ndraznet, pe o ureche, seamana acum cu niste pasari uriase, avnd parca o existenta aparte, separndu se de chipurile oamenilor. mansetele si gulerele albe formeaza linii si triunghiuri nelinistite. Vedem chipuri obosite, apatice. Interpretarea psihologica nuantata este dublata de ntelegerea pictorului experimentat. Acea nota grava, cum spunea un mare artist, se face sensibila n acordurile cromatice sobre, n tensiunea, concentrarea si expresia dramatica a chipurilor rezumnd biologicul obosit si pierderea nazuintei. Ocrurile si accentele carminii construiesc din pete obrazuri ridate, pleoape cazute, epiderma minilor uscate de batrnete. Griurile albastrui fixeaza fulgurant lumina pe marile gulere ale personajelor. Verva tusei este subordonata expresiei de nostalgie si tristete.Hals, marele portretist, a lasat n urma suitele de portrete, belsugul varietatii fizionomiei umane, secunda trairii, instantaneul miscarii surprinse n nenumaratele chipuri vibrnde de viata.Un alt mare artist olandez al secolului al XVII lea care a abordat n picturile sale portretul de grup a fost Rembrandt. Patruns n universalitate ca unul dintre cei mai mari artisti ai tuturor vremurilor, Rembrandt Harmensz van Rijn (1606-1669) este numele stralucit care a adus glorie artei olandeze a secolului al XVIII lea. Fiu de morar, el este tipul omului simplu, direct, obisnuit, care traieste din plin toate bucuriile de care are parte. Cel care a avut o puternica influenta asupra tnarului Rembrandt a fost Pieter Lastman. Viziunea retoricii teatrale si efectele clarobscurului, deprinse de Lastman n Italia, vor nruri arta lui Rembrandt nca de la nceput.Creatia lui Rembrandt cuprinde capodopere n cadrul tuturor genurilor picturii: compozitii cu caracter mitologic si alegoric, compozitii cu subiecte religioase inspirate din Biblie; compozitii cu caracter contemporan.Cele mai mari succese le a obtinut cu portretele sale. Prin fata lui s au perindat acelasi tip de oameni ca si prin fata lui Hals, dar la Rembrandt ei au o expresie mai serioasa, mai interiorizata. Ei se uita insistent la privitor, ca si cum ar dori sa-i comunice ceva.Portretistica lui Rembrandt se mparte n trei tipuri: autoportretele, portretele individuale si portretele de grup. n special autoportretele reflecta acea fuziune dintre subiectiv si universal, caracteristica pentru geniul lui Rembrandt. Portretele individuale reflecta sensibilitatea lui Rembrandt fata de latura spirituala a omului si indica deopotriva generozitate si profunzime n interpretarea caracterului omenesc. Portretele de grup evidentiaza, pe lnga aceste calitati de baza, abilitatea artistului n a lega figurile individuale de activitati si situatii comune.Lectiile de anatomie apartin categoriei de portrete ale consiliilor, deoarece de obicei nu era reprezentata ntreaga breasla a medicilor, ci doar un grup mic de doctori n timp ce participau la o prelegere sau o demonstratie facuta de unul dintre membri. n Lectia de anatomie a Dr. Nicolaes Tulp din 1632 Rembrandt reda o disectie. n cadrul grupului strns unit cadavrul exercita cea mai puternica atractie, ocupnd suprafata cea mai intens luminata. Datorita costumului sau ntunecat, vorbitorul contrasteaza puternic cu cadavrul luminat si mai puternic cu petele luminate ale propriei sale figuri, minile, fata si gulerul. Singur Dr. Tulp poarta palarie, n timp ce cei sapte ascultatori sunt cu capul descoperit. Ei formeaza o suprafata cu contraste mai deschise n cadrul grupului. Fiecare fata contrasteaza cu gulerul mare, alb, iar atmosfera cenusie a camerei mblnzeste contururile. Culoarea este rece si aproape monocroma, lasnd accentele principale pe seama clarobscurului. Tonurile variaza de la gri la brun si de la alb la negru. Umbrele verzi sterse de pe cadavru formeaza un contrast izbitor cu tusele rosii de pe bratul disecat.Una din trasaturile cele mai fascinante ale acestui portret de grup este variatia subtila a atentiei ascultatorilor. Cei trei aflati n spatele cadavrului se apleaca nainte, dornici sa urmareasca demonstratia. Cei doi doctori aflati n extrema stnga sunt mai putin atenti. Unul dintre ei se uita mai degraba la fata Dr. Tulp, iar celalalt si ntoarce ochii spre ceva de dincolo de cadrul tabloului. Personajul din spate, care ocupa pozitia cea mai nalta din grup, este singurul a carui privire stabileste un contact direct cu privitorul. Colegul sau din dreapta, care tine o foaie de hrtie, priveste si el nspre spectatori, dar cu mai putin interes.Se remarca gruparea personajelor ntr o piramida asimetrica cu baza constituita din cadavrul alungit. Aceasta forma piramidala ajuta la legarea figurilor individuale ntr un grup coerent, att n adncime ct si la suprafata. O asemenea unitate n a putut fi atinsa nici chiar de Hals n portretele sale de grup.Cu aproape un sfert de secol mai trziu, n 1659, Rembrandt era din nou pus n fata sarcinii de a reprezenta o Lectie de anatomie, de data aceasta tinuta de Dr. Joan Deijman. Au supravietuit doar fragmente din pictura originala. Aceasta nfatiseaza cadavrul si figura doctorului care opereaza, pnza fiind rupta n dreptul umerilor acestuia. Singura figura ramasa este cea a asistentului care sta n stnga, tinnd calota craniana pe care doctorul tocmai o desprinsese. Cadavrul este prezentat ntr un racursiu ndraznet, amintind de faimosul Hristos mort al lui Mantegna.n 1642 Rembrandt a pictat portretul colectiv al unei companii de archebuzieri devenit celebru sub numele eronat de Rondul de noapte. Recenta nlaturare, cu ocazia restaurarii, a verniului foarte nnegrit, a aratat ca artistul nu a ales pentru scena sa o lumina nocturna, ci pe aceea a dupa-amiezei. Rembrandt a transformat radical tipul portretului colectiv de parada, devenit uzual n Olanda, ncercnd sa l trateze ca un tablou de gen sau cu subiect istoric. Pregatita cu grija, dar si cu unele temeri de catre pictor, lucrarea a fost primita cu rezerve si uimire de membri grupului doritori sa figureze n tabloul comandat, platit de altfel, prin participarea fiecaruia. n locul operei de circumstanta, Rembrandt crease o opera de geniu. Noutatea compozitiei se semnala att n neasteptata prezentare dinamica a personajelor imaginate n agitatia, dezordinea si entuziasmul chemarii la arme, ct si n surpriza oferita de instantaneele gesturilor eroilor. Rembrandt a ales momentul n care capitanul Banning Cocq, dnd companiei sale ordinul de a se pune n miscare, se aseaza n fruntea coloanei alaturi de un ofiter, n timp ce tobosarul bate toba. Acest ordin i a gasit nepregatiti pe tragatori. Ei se ndeasa n dezordine, sunt examinate n graba armele, ncarcate sau puse la umar. Impresia de neornduiala este sporita prin faptul ca majoritatea figurilor din fundal sunt nvaluite n semiobscuritate. O fata, care se afla ntmplator printre archebuzieri si este luminata dintr o parte, atrage atentia. Copiii alearga de jur mprejur, cinii latra la tobosar, un baiat aflat n mijlocul grupului, pentru a mari zarva, trage un foc. Compania nainteaza n pozitie, dar nu s a ajuns la o formatie ordonata si efectul este cel al miscarii de valuri.ndrazneata inovatie a lui Rembrandt de a transforma un portret de grup ntr o multime animata dramatic izvoraste dintr un impuls cu adevarat baroc. El a creat o extraordinara explozie de miscare, de cea mai mare complexitate, nlaturnd toate reminiscentele statice, pe care traditia Renasterii continuase sa le impuna naintasilor sai.Miscarea de naintare a celor doi ofiteri este factorul decisiv n batalia generala a directiilor. Varietatea miscarilor, att n adncimea ct si la suprafata tabloului, nu poate ntrerupe tendinta dominanta de naintare. Contribuie la acest efect si o diferentiere a nivelelor. Capetele apar la naltimi diferite, copii strabat prin gloata, oamenii se apleaca sa si ncarce armele. Pentru a nalta grupul din spate, Rembrandt a introdus n fundal trepte. n ceea ce priveste miscarea figurilor, artistul a folosit directii contrastante, att pentru a diversifica, ct si pentru a unifica actiunea n ntreaga compozitie. Directiile contrastante ale figurii stegarului leaga grupul din spate cu cel din stnga. Diagonala drapelului sau confera un accent n plus pasului de naintare al celor doi comandanti. Sergentul din dreapta, cu bratul drept ntins si cu halebarda ndreptata n fata, leaga figurile din jurul si din spatele sau cu grupul central. O functie similara are si sergentul din stnga, asezat pe zidul care ngradeste canalul. Dnd acestor trei figuri (stegarul si cei doi sergenti) pozitii cheie n grupurile respective, artistul a integrat fronturile n ordinea generala a compozitiei.Forta si intensitatea relativa a culorii si a clarobscurului din Rondul de noapte contribuie n mare masura la efectul dramatic. Cele mai puternice accente de lumina si culoare coincid n figura locotenentului care este mbracat cu o uniforma galben-citron stralucitoare. Contrastul cu uniforma neagra a capitanului intensifica stralucirea galbenului, care reapare usor mai pal si mai rece, dar nca intens, n figura fetitei din stnga. Aceste galbenuri sunt legate prin suprafete mari de rosu-oranj ntr o armonie predominant calda. Rosul din esarfa capitanului este cel mai intens, cel de pe cei doi puscasi de ambele parti ale grupului central apare mai sters, asa cum e si rosul tobei, legata cu sireturi aurii. Tonurile mai reci de albastru si verde joaca un rol secundar pe uniforma locotenentului si pe mneca tobosarului. Intensitatile sunt reduse considerabil n planurile din spate, unde culoarea este farmitata pe suprafete mici. Aici predomina o tonalitate auriu-verzuie n costume si armuri, care nu numai ca contribuie la armonia coloristica, dar si umple spatiul ntunecos cu o stralucire sugestiva si da stralucire clarobscurului. Aerul de mister pe care l cstiga pictura prin clarobscur este, desigur, propriu lui Rembrandt. Prin jocul sensibil al luminilor si umbrelor, Rembrandt a conferit subiectului o semnificatie mai profunda dect o cerea de fapt evenimentul.Cercetnd cel mai mare portret de grup al lui Rembrandt, Sindicii postavari, lucrare facuta la douazeci de ani dupa Rondul de noapte, n 1662, simtim mai acut dificultatea de a face dreptate unei capodopere prin simpla subliniere a ctorva dintre calitatile ei remarcabile. Nu stim ce sa admiram mai mult la aceasta pictura: uimitoarea sugestie a vietii sau redarea patrunzatoare a caracterului modelelor, subtilul echilibru al compozitiei sau armonia coloristica. Sindicii respira o liniste care este rara n operele trzii ale lui Rembrandt. Artistul pare sa fi fost aici n deplina armonie cu personajele si cu lumea.n aceasta pictura Rembrandt a gasit solutia perfecta a problemei cruciale ce o punea portretul de grup, aceea a pastrarii caracterului portretului individual n cadrul unei actiuni unificatoare si a unei compozitii coerente. Rembrandt a reprezentat pe membri Consiliului Breslei postavarilor n deplina concordanta cu traditia, ca ntr o adunare, ntorsi imperceptibil catre privitor si cu ochii ndreptati nspre membri breslei, pe care i simti parca asezati n fata tabloului. Prin aceasta el a creat o puternica impresie de unitate. A redat sentimentele lor cu o finete care nu a mai fost atinsa n vreun alt portret colectiv nici nainte, nici dupa Rembrandt.Consilierul asezat n centru este presedintele. Cu registrele n fata, este singurul reprezentat n ntregime frontal. Gestul minii sale drepte si pozitia ei care conduce ochiul nu lasa nici un dubiu asupra rolului sau. O observare mai atenta releva cum a subliniat artistul pozitia centrala a acestui barbat. Miscarile fiecareia dintre celelalte figuri duc n mod subtil spre el. Suprafata de un rosu stralucitor a fetei de masa chiar de sub mna lui contrasteaza cu costumul nchis, iar albul paginilor registrului i leaga figura de coltul mesei din prim-plan.Nu exista totusi o subliniere exagerata a centrului. Rembrandt a acordat o importanta aproape egala celorlalti consilieri prin participarea lor la un moment de tensiune psihologica.Pictura este strabatuta de trei orizontale la intervale aproape egale. Cea mai joasa este formata de marginea mesei si continuata de rezematoarea scaunului din stnga; cea din mijloc este formata de nivelul predominant al capetelor; iar cea de sus trece de a lungul marginii lambriului. Rigiditatea acestor orizontale este nlaturata de devieri acute la toate cele trei nivele. Cea mai acuta o gasim n grup, n curba crescnda a capetelor din stnga.Rembrandt n a introdus niciodata astfel de trasaturi formale fara sa le integreze ndeaproape n continutul psihologic. Atitudinea aproape verticala a consilierului din stnga, n timp ce se ridica de pe scaun, sugereaza ca a fost ntrerupt. Fiecare dintre ceilalti consilieri au o reactie individuala fata de incident. Presedintele si a ridicat pentru moment privirea de pe raport, n timp ce colegul sau din dreapta, a carui mna este si ea pe registru, are o neutralitate de observator linistit. Consilierul batrn din extrema stnga priveste nspre spectatorul nevazut cu un aer de sceptica detasare. Barbatul din mai tnar din dreapta, privind si el atent, exprima o usoara nerabdare, ridicndu si manusile ca si cum ar vrea sa plece. n ciuda acestor subtile variatii, starea de spirit generala a consilierilor este de bunavointa si ei dau impresia unei sigurante ntemeiate. Servitorul care sta n spate are privirea rabdatoare a unuia obisnuit sa ramna n fundal.n aceasta opera trzie, atmosfera este mai putin ncordata. Rembrandt a exploatat calitatile arhitectonice inerente planului pictural n vederea crearii efectului monumental al compozitiei. O tranzitie lina ntre planuri confera claritate spatiala fara vreo ndepartare suparatoare.Lumina este blnda. Ea vine nu numai dintr o sursa exterioara, ci pare sa izvorasca din interiorul picturii, subliniind liber aspectul frontal al grupului. Culoarea, care n lucrarile timpurii era subordonata clarobscurului, a devenit acum parte integranta a compozitiei. Rosul-oranj stralucitor al fetei de masa, ntretesut cu auriu si brunul nsorit al fundalului formeaza un contrast remarcabil cu nuantele de negru puternic si albul intens din costumele sobre ale consilierilor. Fetele, desi de o intensitate redusa, sunt nsufletite de cele mai bogate modulatii de nuante si printr un extraordinar farmec al texturii.Cu Sindicii postavari Rembrandt a creat monumentul sau cel mai maret caracterului olandez. El n a trecut cu vederea spiritul sobru si calculat al acestor negustori, dar, dincolo de asta, a exprimat n aceste figuri un umanism profund.Fiecare dintre aceste compozitii de grup la scara mare reprezinta un moment hotartor al creatiei lui Rembrandt, care a ncercat sa se desprinda de caracterul traditional monoton al portretului colectiv.