Corpusul scrierilor metafizice a lui Aristotel se constituie ca o cercetare a conditiilor de posibilitate a stiintei fiintei ca fiinta, singura in masura sa refundamenteze filosofia si stiinta, tipuri de discursuri paralizate de dificultatile ridicate de practica sofista a limbajului.
Sarcina metafizicii era, intr-o prima instanta, instituirea discursului unic. Caci concluzia sofista asupra imposibilitatii minciunii atragea dupa sine inutilitatea discursului constructiv si multiplicitatea discursurilor posibile despre fiinta, asa cum subliniaza Aristotel in cartea a IV-a: "Daca doua judecati contradictorii ar fi adevarate in acelasi timp despre acelasi lucru, atunci toate lucrurile s-ar reduce la unul". Dar aceasta ar fi un paradox. in al doilea rând, dupa ce filosofia isi va fi indeplinit prima sarcina, trebuie cercetat daca mai exista alte dificultati care ar conduce spre imposibilitatea vreuneia din stiintele fundamentale.
Afirmatia ce deschide cartea IV a Metafizicii, "Exista o stiinta care studiaza fiinta si proprietatile sale esentiale" (1003a), corelata cu o alta, "Tot astfel se vorbeste si despre Fiinta in multe acceptii, dar intotdeauna cu privire la unul si acelasi principiu"(1003b), apare in acest context ca extraordinar de optimista, statuând existenta efectiva a celei mai inalte dintre stiinte. De altfel, <<Aristotel credea cu fermitate in existenta principiilor absolute. La intrebarea daca va fi ori nu va fi in stare sa le patrunda "pâna la capat", el oscileaza intre raspunsul pozitiv si cel negativ, inclinând insa catre afirmativ>>, dupa cum afirma Ion Banu. in acest context al aprecierii trebuie interpretate afirmatiile aristotelice mai sus citate ; ramâne de cercetat daca si in ce masura acestea se pot sustine in raport cu intregul operei aristotelice. Observam insa corelarea, in viziune aristotelica, a posibilitatii stiintei cu existenta principiului unic al realitatii la care se refera discursul (si sesizarea lui de catre cel ce sustine acest discurs). in cadrul teoriei semnificatiei, Aristotel va evidentia conditiile care fac posibil discursul stiintific.
