Referat PRAVILA DE LA GOVORA
calendar_month 07 Feb 2008, 00:00
Pravila de la Govora (1640- 1641)Pravila de la Govora, numita si cea mica (cu titlul complet: << Pravila aceasta iaste direptatoriu de leage,tocmeala a sfintilor apostoli, tocmite de 7 soboara catra aceasta si a preacuviosilor parinti, invatatorilor lumiei>>), era tradusa din slavoneste in romaneste de calugarul Mihail Moxa sau Moxalie din Bistrita(prin 1620, acesta prelucrase in romaneste un Cronograf, adica o istorie a lumii, la indemnul lui Teofil, pe atunci episcop al Ramnicului). Predoslovia cartii era semnata de mitropolitul Teofil (in parte era tradusa dupa prefata lui Petru Movila la Nomocanonul de la Kiev din 1629). In titlu se arata ca s-a tiparit in vremea << prea luminatului domn Io Matei Basarab Voievod a toata tara Ungrovlahiei, in manastirea Govora, va leato 7149, iara de la Nasterea lui Hristos 1640>>Pravila propriu-zisa era o colectie de legiuiri canonice (bisericesti) si civile, facuta dupa o traducere slavona a unui nomocanon de origine bizantina. Izvoarele slave si cu atat mai putin cele grecesti n-au fost identificate pana in prezent. Din aceasta cauza cercetatorii mai noi socotesc ca Pravila este mai degraba o compilatie dupa aceste izvoare, si nu o simpla traducere a unora din ele. Aparitia unei carti cu caracter canonic-juridic era determinata de trebuinta unor indrumari clare pentru preotii duhovnici la darea canonului (epitimiei) in scaunul spovedaniei, dar si pentru a le da indrumari cu privire la pedepsele pe care sa le aplice credinciosilor in caz de abateri de la randuielile vietii obstesti, caci preotul avea in acele timpuri si rolul de judecator al pastoritilor sai. Rostul cartii era subliniat de insusi mitropolitul Teofil, in prefata : <>. Din cuprinsul Predosloviei se poate deduce si scopul religios-didactic si cultural-educativ urmarit de alcatuitorii ei.Textul propriu-zis se intinde pe 171 de file,impartit in 149 glave (sau capitole).Desi in foia de titlu este indicat anul 1640, din indicatiile din text reiese clar ca lucrarea de tiparire a inceput in Postul Craciunului (1640) si s-a terminat in postul Pastelui(1641) sin acelasi an bisericesc(7149).Trebuie subliniat si faptul ca Pravila de la Govora a aparut in doua tiraje diferite, unul pentru tara Romaneasca, altul pentru Transivania. Deosebirea dintre exemplarele celor doua editii consta in faptul ca in prefata unor exemplare, numele mitropolitului Teofil era inlocuit cu al lui <> . Aparitia tirajului pentru Transilvania trebuie pusa si in legatura cu calitatea mitropolitului Teofil de << exarh al Plaiurilor>>, desigur la solicitarea mitropolitului Ghenadie, care simtea lipsa unei astfel de carti. El avea nevoie de o pravila, fie ca sa contrabalanseze actiunea prozelitista calvina, fie ca sa aiba o noua carte de legi in locul celei a lui Coresi, care, desigur, era epuizata. Mitropolitul transilvanean va fi rugat pe Teofil sa tipareasca Pravila si pentru eparhia sa, cu prilejul soliei acestuia la Alba Iulia. Din aceasta colaborare pe taram tipografic, se poate constata ca exista o unitate sufleteasca intre romani, in ciuda granitelor nefiresti care-i desparteau. Rezulta ca Pravila de la Govora apare ca o <> promulgata de autoritatea de stat si de cea bisericeasca, fiind prima colectie tiparita de legi civile si bisericesti a statului medieval tara Romaneasca si a intregii Biserici Ortodoxe Romane. Ea prezinta deci o mare importanta pentru istoria dreptului romanesc in general si a dreptului canonic, in special. Un amanunt interesant este acela ca pe Pravila mica era mentionat, pentru prima data la noi pretul de carte: 21 costande de argint. Materialul Pravilei este extras din canoanele si constitutiile Sfintilor Apostoli, din canoanele sinoadelor si ale Sfintilor Parinti, din legile civile si penale, din canoanele penitentiale, din randuiellile privind casatoria si relatiile de familie si din randuieli sau pravile calugaresti. Amanunte se pot gasi si in studiul d-lui I. Peretz despre Pravila de la Govora (Buc. 1911) sau in Istoria dreptului roman a d-lui St. Longinescu (Buc. 1908) care a inceput sa publice textele legilor vechi in paralel cu izvoarele lor.