label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56
Automutilarea este actul prin care un individ se auto-lezeaza fizic suficient de intens incat sa rezulte distructii tisulare. Totusi trebuie sa realizam ca definirea automutilarii nu poate fi deasupra unor constrangeri culturale. Astfel societatea accepta unele forme de modificare a corpului ca fiind normale.



Practic de-a lungul timpului nici o cultura nu a acceptat corpul uman in starea lui naturala. Gaurirea urechilor, pensarea sprancenelor, tatuajele au jucat un rol in istorie si in moda de-a lungul timpului. Pentru ca aceste comportamente au o componenta estetica si o valoare sociala ele nu sunt considerate cu adevarat mutilante.
Autoagresiunea facuta cu intentie de suicid de asemenea nu poate fi considerata automutilare. Desi exista unele caracteristici comune intre persoanele care se automutileaza si cele cu tentative de suicid, in automutilare persoanele nu doresc sau nu-si anticipeaza moartea ca rezultat al leziunilor lor. Automutilarea este un termen general pentru un act de conduita identificat in cadrul unui grup complex de comportamente autoagresive. Intr-o incercare de a intelege variabilitatea acestor comportamente A.R.Favazza a propus ceea ce la ora actuala este cea mai acceptata clasificare a automutilarilor. Exista trei categorii de automutilare in functie de gradul lezarii tisulare si de modelul comportamental: automutilarea majora, automutilarea stereotipica si automutilarea superficiala.

Automutilarea majora se refera la acte care lezeaza grav o cantitate semnificativa de tesut. Acestea in general sunt injurii grave ireversibile care de obicei pot fi produse doar o singura data, cum ar fi de exemplu enucleerea oculara, jupuirea fetei, amputarea unui membru sau a organelor genitale. Automutilarile majore sunt asociate cu tulburari psihologice severe si se produc de obicei intr-o stare halucinatorie sau intr-o stare "zombie-like". Aceste stari pot fi cauzate de retardarea mentala, schizofrenie, afectiuni bipolare, alcoolism sau consumul de droguri. Frecvent subiectii sunt incapabili de a-si explica comportamentul lor automutilant. Cand subiectii pot da explicatii, acestia invoca mai ales teme sexuale (controlul hipersexualitatii, homosexualitatii etc.) sau de "vina religioasa" (autopedepsiri pentru pacate, porunci de la Dumnezeu, diavol etc.).