REFERAT PSIHOLOGIE: PRIZONIERII UNEI CULTURI BOLNAVE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
Desi aceste repere pe drumul vindecarii oamenilor de sindromul televizionarii sunt foarte simple, clare si eficiente, in urma discutiilor purtate in ultimii ani pe aceasta tema, s-a putut constata ca oamenilor nu le sunt suficiente aceste solutii sau adesea nu gasesc puterea de a le pune in practica.In multe cazuri se comporta ca si cum nu ar fi auzit nimic din ceea ce li s-a spus, repetand invariabil intrebarea:- Da, intelegem ca televizorul ne face rau, dar totusi ce sa facem ca sa scapam de el, ce solutii ne dati?- Faceti ceea ce este firesc, le raspundem. Scoateti televizorul din casa, protejati-va sau adapostiti-va din fata tirului mediatic care va faramiteaza, va instraineaza si va epuizeaza mintea, fara sa va aduca nici un folos. Reveniti la o viata normala de familie, in care sa petreceti mai mult timp cu cei dragi, la comunicarea comunitara, la micile indeletniciri de acasa, linistiti-va mai mult si o sa scapati de televizor, intarindu-vi-se concomitent sanatatea mentala si trupeasca.- Acestea nu se mai pot face astazi, ni se raspunde din nou. S au schimbat vremurile. Nu vedeti? Toata lumea se uita la televizor. Trebuie sa afli ce se mai intampla in lume, nu poti sa iesi din randul oamenilor, sa te izolezi. Este greu sa renunti la televizor.Odata cu inaintarea cercetarii, am inceput sa intelegem din ce in ce mai bine care este, de fapt, problema; de ce oamenii cu care vorbim nu pot sa accepte solutiile simple: renuntarea efectiva la acest mijloc de comunicare care, de altfel, nu a patruns in viata lor decat, in cel mai rau caz, de cateva zeci de ani. Pe de o parte vor sa scape de televizor, pe de alta parte nu vad cum si cauta o solutie oarecum miraculoasa la care, dupa cum evolueaza lucrurile, se asteapta din ce in ce mai putin. Se pare ca nu televiziunea este principalul vinovat pentru dependenta pe care oamenii o resimt fata de acest mijloc de comunicare. Este adevarat, posibilitatea pe care o ofera televizorul, de a privi lumea intreaga de la fereastra micului ecran, confera televiziunii un urias potential de atractie. Daca insa ar fi vorba numai de aceasta pricina, oamenii ar putea renunta mult mai usor la aceasta tehnologie miraculoasa, vazandu si de viata lor. Problema tocmai aici se iveste: insusi modul de viata contemporan constituie forta care-i impinge pe indivizi, ii arunca in bratele televizorului.Fiecare cultura are legile ei, liniile sale de camp care-i conduc pe oameni catre anumite tinte sau obiective. Dupa cat se pare, in modernitate televizionarea este o astfel de tinta. Altfel spus, cultura este ca un joc in care, odata intrat, nu mai poti sa faci tot ce vrei, ci trebuie sa respecti regulile. intr-un joc de fotbal, spre exemplu, nu te poti opri sa te asezi pe marginea terenului cugetand la problemele personale si nici nu poti purta o discutie amiabila cu cineva din echipa adversa. Trebuie sa alergi dupa minge, sa inaintezi catre poarta adversarului si sa dai gol. in cultura moderna, mingea ar putea fi socotita banii dupa care oamenii sunt indemnati si determinati sa alerge permanent, iar placerea egoista, interesul sau confortul ar putea fi vazute ca porti in care indivizii trebuie sa inscrie de cat mai multe ori. in contextul unui asemenea joc, este greu pentru omul contemporan sa mai gaseasca ragazul si dispozitia sa cugete, sa-si dezvolte si sa intretina o relatie personala, sa cultive o viata comunitara si sa-si pastreze credinta. Legile jocului ii impun un alt tip de comportament, il fac mai egoist, mai individualist, avid de placeri, lipsit de un orizont de implinire spirituala si, prin urmare, mai dependent de un mijloc evazionist de tipul televizorului.Alta problema pe care o ridica mediul cultural contemporan este apropierea maxima, sufocanta la care acesta vine sa-l impresoare pe individ. Cu toate ca se autoproclama cultura libertatii, se pare ca niciodata in istorie oamenii nu au fost atat de mult constransi la un anumit mod de viata ca in societatea moderna. in oricare cultura traditionala sau religie exista o anumita distanta intre marturiile sau preceptele acesteia si viata oamenilor. in societatea moderna insa, desi nimeni nu te constrange ca sa faci ceva anume, prin faptul ca este reconfigurat insusi modul de viata, optiunea nu mai este decat o lozinca propagandistica inaplicabila in realitate. Nimeni nu te intreaba daca vrei sau nu sa traiesti in aceasta lume, ci doar ti se spune ca aceasta este lumea ideala in care esti chemat sa traiesti. Daca nu-ti convine, iesi in afara jocului, lucru de care se tem cei mai multi.In acest proces de transformare continua a modului de viata contemporan, mass-media a jucat un rol central, in conditiile in care intreaga lume moderna se scufunda tot mai adanc in mediul generat de mijloacele de comunicare in masa. Imaginile TV, vocea radioului, evenimentele ziaristice ii incercuiesc tot mai mult pe oameni, nu le mai lasa spatii libere prin care sa vada lumea direct, asa cum este ea, nealterata perceptiv de acesti paraziti. Inundand spatiul vital al omului modern, mintea acestuia, "media maselor" l a separat pe om de aproapele lui, de cultura in care s-a nascut, de obiceiurile si valorile mostenite de la parinti si bunici, de intregul mod de viata traditional, de religie si chiar de propriile ganduri, de propriul for de constiinta. Scufundati in acest mediu care-i inconjoara din toate partile si in care aproape ca nu mai poate fi intrezarit nici un punct fix, nici un reper, oamenii pot ajunge sa creada ca, de fapt, aceasta este realitatea si, prin urmare, nu mai exista decat o singura posibilitate, sa fie insusite cat mai repede regulile jocului.Altii insa, care constata ca lucrurile nu merg bine in viata lor, cauta cumva sa se elibereze de acest curent care-i indreapta in directia definita de coordonatele principale ale culturii moderne. Drama apare atunci cand trebuie sa hotarasca incotro sa-si indrepte corabia sau care este vantul in care trebuie sa-si intinda panzele pentru a-si directiona viata catre centrul ei firesc. Altfel spus, oamenii nu mai stiu care este cultura, modul de viata, autoritatea sau instanta careia sa li se incredinteze si prin care sa aiba siguranta ca vor contracara efectele disolutive ale modului de viata bolnav care li se impune.