REFERAT PSIHOLOGIE: PSIHOLOGIA ECTENICA

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
PSIHOLOGIA ECTENICA E interesant faptul ca englezii au fost cei care au creat cuvantul Hinduism si ca termenul Confucianism nici nu exista in chineza. Ipostasul revendica persoana in sens teologic si nu psihologic. Crestinismul prin Bitomia de la 1054 a emancipat catolicismul in raport cu ortodoxia. Umanismul lui Marx limiteaza Fiinta umana la cadrele sociale si neaga valoarea intrinseca a personalitatii dispunand post-sidiar dimensiunea spirituala. Libertatea e o necesitate comprehensata. Umanismul Hristologic in schimb si ca replica descopera necesitatea in libertatea cazuta. Libertatea adevarata este libertatea interioara din spiritul uman in armonie si echilibru cu ordinea cosmica. J. Bhme a fost primul filosof gnostic ce a abordat religia antropologic - Natura omului este divin - lumeasca. Dumnezeu si Omul sunt un chip unic si indivizibil in Hristos - noul Adam. Dumnezeu rastignit a fost pentru o clipa ateu constata Antonie de Suroj. Singurul cu adevarat osandit este propriul fiu al lui Dumnezeu asa cum insista K. Barth - Un NU pronuntat in predestinare nu se refera la om. Prin Cristos ontologia a recapitulat si ispasit filocronia. V. Soloviov stie ca omul e teurg pentru ca aglutineaza Cosmosul in Absolut. N. Berdiaev din perspectiva teantropologiei admite o inferenta de maxima recenta - Nu credinta se naste din minune - ar fi aici una din ispitele majore respinse de Cristos - ci minunea este data credintei. Iisus se ridica deasupra tuturor prin Cuvantul rastignit pe crucea Lui. Marxismul - constata amar N. Berdiaev - nu cunoaste personalitatea si libertatea respectiv creatia - sinonim pentru iubire. Religia apare - observa L. Feurbach - ca o instrainare a omului de el insusi. W. James a fost primul psiholog care a studiat experienta religioasa pornind de la 4 revelatori fenomenologici (realist - subiectiv - genetic - axiologic). Religia se descopera nu ca dogma ci ca experienta paleo-stiintifica ce admite fideismul. Sigmund Freud aduce perspectiva psihopatologica - Religia este un joc al sublimarii. Agresivitatea precede faza proprietatii private si necesitatile materiale nu explica pulsiunile. Pulsiunile inconstiente (libidoul) filtrate dremic via supra-Eu au o dubla origine - congenitala - tensiunile auctoriale respectiv sociala - tabuul. Individul respinge departe de el insusi si de societate gradientul acestui supra-Eu. Pentru a se schimba prin el insusi si prin jocul sublimarii individul cauta morala si religia pentru ca Sinele sa fie patruns de ele. Fr. Nietzsche vede-n religie Nevroza Umanitatii. Istoria omului nu e decat istoria reprimarii lui. C. G. Jung abordeaza poliflanctiv si profund credinta religioasa. Dumnezeu - Arhetip e descoperit ca realitate psihica proiectata pentru a realiza realitatea externa. Prin individuare ca tendinta asimptotica de realizare a Sinelui (arhetip al totalitatii) si pulsiune de centrare - ordine si sens - se explica summit-ul opuselor - Coincidentia Oppositorum. Oamenii - constata Emil Cioran - n-au inteles ca impotriva mediocritatii nu se poate lupta decat cu suferinta. intreaga neliniste ce urmeaza suferintei mentine pe om intr-o tensiune in care nu mai poate fi mediocru. Anatemele Exilului provoaca aparitia constiintei intre Dumnezeu si Sine pe Culmile Disperarii acolo unde adevarul se rosteste inainte de-al scrie. Caderea in timp ne explica si traumatizeaza. Logosul ne e mai intim decat ne suntem noi insine - Negatia ateismului - absolut chiar - e in esenta tot religie. Animus (Hristos) si Anima (Fecioara Maria) se convoaca unitar levitand opusele in simbolul crucificarii pentru ca Eul sa poata trai prezenta si realitatea suverana a Sinelui. Simbolul filoneaza ritul la care adera Fiinta doar potentiala din nevoia de-a accede la Fiinta actuala. Daca la Freud avem un Dumnezeu - distinct de Eul uman - ce apare ca divinizare a tatalui primitiv (idealizat de fiii sai culpabilizati de a-l fi ucis pentru a-i confisca puterea) in cazul lui Jung - dimpotriva - Dumnezeu (imanenta Sinelui) reprezinta Prototipul arhetipului si Arhetipul prototipului. Copilul este natural religios. in forul inconstient al ateului circula pe rute anonime tendinte teiste. Suntem marcati de stigmatul crestinismului dar purtam in aceeasi masura semnul a ceea ce l-a precedat. Crestinismul e o catedrala edificata pe un templu pagan. Asupra noastra apasa ca o povara etatea universala a crestinismului si nu varsta noastra personala. Simbolurile pacifiste - mandale - itinereaza credinta prezumata in inconstientul ancestral si autonom. unitatea si sufletul (reprezentat de Pitagora ca patrat) percepute infratopic se distribuie dupa logica qvadraturala - cercul divizat isi poarta astfel crucea. Hristos nu a creat ci a absolvit din vina Inconstientului celorlalti prin clipa inumanei osande arhetipul sacrificiului suprem care precede si absolva persoana din orice om. Crestinul suporta trairea interioara a Golgotei asa cum pestera e semnul ca muntele stie sa planga caverna din propria devenire. E necesar sa evidentiem prezenta procesului de sublimare a unui continut numinos corespunzand arhetipului Mamei Primordiale, puternic refulat in primele secole crestine, refulare ce a culminat cu ceea ce nu intamplator s-a numit religia stapanilor si a avut ca si corolar estetic stilul romanic. Din aceasta perspectiva, sublimarea apare ca fiind factorul care a permis trecerea de la stilul romanic la stilul gotic in arta si estetica, acestea fiind intelese insa ca expresii ale procesului transceptiv care s-a implinit mai intai prin alchimia medievala unde gasim Anima Mundi, descrisa in imaginea Luminii (Claritas), Apei Pure, Fantanii, Izvorului Vietii, Matricii Cosmice, Creuzetului (Crucibil), Miresei lui Dumnezeu, Mamei Zeilor, Mamei Lumii, Esentei Lumii, factorului primordial de evolutie spirituala (focul ce conduce prin ardere lenta la obtinerea Pietrei Filozofale) (Fulcanelli, 1997, Jung, 1996), echivalenta cu Matro-pater a gnosticilor, numita Tacerea Mistica, Eterna, Duhul Sfant, intelepciunea, Gratia, Gandul Triplu Format (Trimorphic Protenoia) sau Gloria (Meirotheea), Matricea care da forma totului - Mama multora, ea este imaginea duhului desavarsit, nevazut, feciorelnic ... Ea a devenit Mama tuturor lucrurilor, caci a existat inaintea tuturor, Mama-Tata (Matropater) ... (Apocriful lui Ioan / Apud. Pagels). Evolutia spirituala are loc in interiorul sau si avand-o pe Ea ca girant ectenic.Prin alchimie, apare o noua orientare in religia vremii si-n arta poetica religioasa, semnul distinctiv al noii ordini fiind Lumina. Asistam astfel la construirea radacinilor stilului gotic - teologia si poetica Luminii (Sedlmayer, 1991 ). Initiatorii lor au fost numiti ei insisi Copiii Luminii (Fulcanelli, 1997), adica al Sophiei, ai Sapientiei, ai Mamei Divine care - ca identitate spirituala - a fost refuzata la detenta mileniului I. Acest refuz apare ca un fenomen firesc de aparare a Eu-lui impotriva unei realitati alogene. Desi Iisus a vorbit despre Mama Pamanteasca in termeni de egalitate fata de Tatal Ceresc (Szeckely, 2000), foarte putini au avut sansa experientei manifestarii acestei Mame Divine. Doar cativa au cunoscut-o prin experienta directa. Mai mult, declinarea identitatii originare a lui Iisus cu Tatal, este in esenta sa o afirmatie de un adanc ermetism si poate fi inteleasa in adevarata sa dimensiune doar prin considerarea unor invataturi criptice din alte arii geografice, ancrestine. Din hinduism - de exemplu - aflam ca Iisus este unul si acelasi cu zeul Vishnu, Dumnezeu Atotputernic ce sustine creatia. El se incarneaza din era in era pentru a asigura saltul intregului Univers (Fiinta Universala, Fiinta Cosmica, Omul) la un nivel superior (Bhagavad Gita). Aspectul lui Vishnu incarnat in Iisus a fost acela de fiu. Dar avand Fiul si Tatal era firesc sa existe si o Mama. Iisus a vorbit despre Ea, dar nu i-a declinat identitatea pamanteasca decat foarte tarziu (Fiule, iata Femeia ! cuvinte adresate de pe cruce lui Ioan cu referire la Fecioara Maria, cuvinte deosebit de controversate, traduse cel mai adesea prin Femeie, iata fiul tau !)in penuria cunoasterii acestei realitati superioare, ca principiu cosmic feminin drept continut al psihicului colectiv si-n egala masura in lipsa posibilitatii identificarii acestui continut in sufletul individual, orice referire dolenta la Mama Divina este etichetata ca erezie, caci apare ca un atac la adresa unei ordini ce asigura stabilitatea universului individual si social (!). Constiinta colectiva la acel moment nu era pregatita pentru un asemenea salt. in consecinta s-a produs refularea. Reprimata, aceasta realitate nu a fost insa redusa la completa latenta. Vizionariile nu sunt deloc putine si multe dintre ele au fost consemnate-n analele primelor biserici. La nivelul constiintei populare s-a realizat un transfer de credinta asupra Fecioarei Maria. Transferul a fost de-asemenea intermediat si sustinut de cei care au avut experienta identitatii originare a Fecioarei si a manifestarii numenice a Mamei Divine. Astfel apare cultul pentru zeita crestina (Mariologia), Fecioara Maria. Acest cult a fost insa mai degraba o miscare populara, decat a religiei oficiale, care inca din primele secole si-a dovedit puternica orientare paternalista. Aceasta tendinta se exprima maximal in imaginea domului romanic, expresie puternica a unui Dumnezeu Judecator si intransigent, singurul in masura sa controleze erezia afirmarii unui Dumnezeu feminin egal. Procesul refularii creeaza o imagine a lui Dumnezeu Tatal ca instrument pentru mentinerea reprimarii Mamei Divine. De ce survine aceasta expresie abia prin arta gotica si nu mai din timp ? Pentru ca stilul romanic apare ca un apogeu al reprimarii Principiului Feminin universal. in consecinta este momentul de maxima tensiune in psihicul colectiv, ceea ce determina intr-un fel sau altul o reactie de reparatie, pentru restaurarea echilibrului. Stilul gotic este expresia reactiei la stilul romanic, un stil care poarta puternic amprenta Tatalui. Vorbim acum despre o reactie estetica, dar aceasta este doar varful unei reactii psihologice profund umane si colective. Este o revolta impotriva Tatalui si o reparatie a imaginii totale a divinitatii prin recunoasterea Mamei. in culisele acestei revolte a glisat un conflict inconstient de cea mai inalta valoare spirituala.Ca orice continut reprimat, Mama Divina incearca sa se exprime pe o alta cale decat cea supusa criticii imediate a Eu-lui. intai prin alchimie, care ajunge la revelarea Animei Mundi prin opera izonima si-nchide procesul sublimarii energiei Mamei Divine in simboluri de un profund ermetism apte sa transceada SearchRoom-ul pentru a se enunta estetic, sub forma argoului catedralei.Nu intamplator arta gotica este numita Arta Gota (Goth Art), adica arta cu limbaj secret, un limbaj ce contine un mesaj taumaturgic prin Frames-Stage-ul cinetic al simbolurilor. Catedrala apare ca insasi Mama Divina. Interiorul catedralei este corpul mamei, uterul, matricea. Ansamblul de simboluri sunt instrumentele Sale in psihicul credinciosului. Lumina ei declara insasi esenta divina, substanta pura, vehiculul transformarii omului pana la stadiul de cetatean al Ierusalimului Ceresc.Trairea sublimului nu este o stare abstracta si andefinita. Se pare ca-n psihicul inconstient colectiv exista informatii directoare cu privire la atingerea starii de echilibru psihic, pe care anumite persoane din istoria umanitatii l-au atins si a caror experienta sublima s-a inregistrat ca informatie genetica in inconstientul sintal. Procesul acesta de imprimare a starii individuale in starea colectiva este in viziunea noastra ceva asemanator cu ceea ce Rupert Scheldrake descrie in teoria evolutiei speciilor pe baza amprentei informationale (Teoria Campurilor Morfogenetice). Termenul de sublimare a fost introdus de Freud, ca mecanism prin care anumite pulsiuni inconstiente detasate de obiectele lor primitive sunt integrate in personalitate investindu-se in echivalente cu o valoare sociala pozitiva. Se pot compara procesul de sublimare si efectele sale asupra existentei umane cu actiunea omului de a transforma caderea de apa devastatoare intr-o sursa de electricitate (U. schiopu, Dictionar de Psihologie).Fiecare dintre Titanii Renasterii - Leonardo si Michelangelo - a inregistrat in experienta de viata lipsa mamei, de la o anumita varsta in copilarie. Este imposibil sa nu remarcam cum in arta renascentista Madonele complete prin sublimul pe care il respira sunt tocmai cele pictate de Leonardo respectiv sculptate de Michelangelo. Ei nu realizeaza scene de maternitate insa, nu reprezinta mama si copilul, ci idealul suprem de Mama, Fecioara, avatar al arhetipului Mamei Primordiale, in unitate cu principiul universal de copil divin (Fiul divin ipostaziat). Functia artei apare aici dubla - pe de o parte este vorba de sublimarea nevoii personale de mama, pe de alta parte este vorba de obiectivarea in opera a rodului asimilarii si integrarii in Psyche-ul Individual a principiului matern universal. Finalitatea acestui proces este realizarea identitatii de principiu intre mama personala si Mama Universala, fenomen posibil atunci cand are loc transcenderea eului si implinirea drumului spre centrul fiintei, centrarea pe Sine. Depanarea sublimarii e - dupa Klein - astfel desavarsita, intrucat se produce la nivelul obiectului / subiectului. Despre erezii mult timp s-a stiut numai ceea ce au spus acuzatorii lor, dar dupa descoperirile de la Nag Hammadi pentru prima data ereticii vorbesc in numele sau prenumele lor propriu. Ce a determinat blamarea gnosticilor? Fara indoiala ca ideile ce nu corespundeau cu cele ale ortodocsilor. Cateva exemple sunt elocvente :- exista un Dumnezeu Mama - Tata (Matropater)- suferinta, truda si moartea nu se datoreaza pacatului omenesc, pe care de-altfel gnosticii il pun la indoiala in dimensiunea lui originaraSe stie ca ortodocsii au dezbatut conceptiile gnostice din motive religioase si filosofice, dar cercetarile mai noi arata existenta unor ratiuni sociale si politice a controverselor dintre ortodocsi si gnostici. Astfel de implicatii concrete au fost cruciale pentru dezvoltarea crestinismului ca religie institutionala. in clar, gnosticismul era contrar directiei de dezvoltare a crestinismului, asa incat a devenit rapid indezirabil si a fost calificat ca erezie, in timp ce ideile care sprijineau directia oficiala au devenit ortodoxe.Sursele de la Nag Hammadi - peste 50 de scrieri - corelate cu altele cunoscute au aratat ca religia si politica se suprapun in dezvoltarea crestinismului.Politica monoteismului crestin din primele secole dupa Christos se poate cuprinde in cateva cuvinte - Un Dumnezeu, un episcop. Aceasta politica a fost adoptata atunci cand sustinatorii ortodoxiei s-au confruntat cu ideea gnostica a existentei inca a unui Dumnezeu in afara celui numit de Vechiul Testament. Textele gnostice descoperite arata ca acest Dumezeu inrecunoscut de ortodocsi era un Dumnezeu feminin, numit Credinta, intelepciunea, Mama Celor Vii, etc. Mai mult, gnosticii insistau pe diferentierea imaginii populare a lui Dumnezeu - stapan, rege, domn, creator, judecator si sensul, semnificatia spirituala a acestei imagini - sursa ultima a tuturor fiintelor, principiu primar, invizibil si incomprehensibil. Dar majoritatea crestinilor, spuneau gnosticii, confunda imaginile lui Dumnezeu cu realitatea Sa. Ceea ce este interesant este ca desi reprezentantii oficiali ai ortodoxiei ii declarau eretici pe gnostici, acestia se bucurau de o simpatie populara destul de mare, majoritatea crestinilor nerecunoscandu-i ca eretici. in atare situatie episcopii ortodocsi redacteaza lucrari ca Respingerea si nimicirea falsei Gnoze (Irenaeus), iar cu ocazii speciale nu pierd sansa de a-si intari pozitia de conducatori (Clement, Episcop al Romei - 90 e. n). Efectele acestei trunchieri a invataturilor lui Iisus si vaduvirea crestinismului de o forta feminina divina care sa contrabalanseze imaginea de Tata, Stapan si Judecator a lui Dumnezeu sunt colosale. Creatiile artistice evoca Mama Divina, imaginile fiind expresia nevoii imperioase de divinitate feminina. Sa urmarim ce spun invataturile gnostice despre Dumnezeu ca Mama-Tata ... Ea este imaginea duhului desavarsit, nevazut, feciorelnic Ea a devenit Mama tuturor lucrurilor, caci a existat inaintea tuturor, Mama-Tata (Matropater)" (Apocriful lui Ioan / Apud. Pagels).Sursele gnostice arata ca Dumnezeu nu este nici feminin, nici masculin, ci acesti termeni trebuie acceptati functie de atributul sau calitatea la care se face referire si care sugereaza fie feminitatea (iubirea, compasiunea, grija, creatia), fie masculinitatea (judecata, stapanirea, impulsul initial). (Islamismul sustine aceeasi teza a atributelor Jalal si Jamal - feminin / masculin ale lui Allah). Alegoria divinitatii ca unitate a femininului si masculinului este o reprezentare alchimica ce preia cu fidelitate ideea lui Matropater gnostica.Partizanii acestor opinii erau de parere ca divinitatea trebuie inteleasa in termenii unei relatii perfecte, armonioase prin dinamica integratoare a contrariilor. Aceasta viziune pare mai degraba apropiata de conceptele de Yin si Yang decat de iudaism si crestinism. Spunem pare, pentru ca de fapt aceasta diferenta este superficiala, dovada cuvintele lui Iisus consemnate de Evangheliile Gnostice:... Mama Mea, Duhul ... (Evanghelia catre evrei - Origene)... Tatal Adevarului si Mama Divina ... in opozitie identitara cu parintii pamantesti (Evanghelia lui Toma - Origene).O afirmatie socanta e cea din Evanghelia lui Filip - Este ingaduit sa rostim un mister? Tatal tuturor lucrurilor s-a unit cu fecioara care a pogorat. Duhul reprezinta elementul matern al treimii, fiind in acelasi timp Mama si Fecioara. Unirea Tatalui cu Duhul descins - intrupat - trebuie inteleasa simbolic. Adam a luat fiinta din 2 fecioare - Duhul si pamantul virgin iar Cristos - prin urmare - s-a nascut dintr-o fecioara, adica din Duh. (Evanghelia lui Filip - Origene). Autorul acestei evanghelii ridiculizeaza pe crestinii pan-ortodocsi - Ei nu stiu ce spun. Cand a conceput vreodata o femeie de una singura ? Nasterea din Fecioara se refera la misterioasa unire a 2 puteri divine - Tatal a Toate si Duhul Sfant. Filip a demonstrat astfel ca Fecioara Maria nu era o femeie obisnuita, ci insasi Duhul Sfant, aspectul feminin al Treimii, Mama Divina descinsa in lume.Aceasta era greu de acceptat de catre crestinii ortodocsi care aveau fata de mama lui Iisus o atitudine de negare si de inrecunoastere. Trebuie sa amintim ca Fecioara Maria a fost acceptata de Biserica drept Mama lui Dumnezeu, Mireasa si Mama a lumii abia mult mai tarziu, spre sfarsitul mileniului I si chiar si atunci sub presiunea paremiogena.Dnicolo de Tacerea Mistica, Eterna si Duhul Sfant, gnosticii sugerau o alta caracteristica a Mamei Divine, respectiv intelepciunea. Astfel Mama era intelepciune, Sophia, Sapientia care traducea de fapt termenul ebraic Hokhmah. Rugaciunile incepeau cu adresarea spre Mama Divina - Gratia, Ea care a fost inaintea tuturor lucrurilor sau intelepciunea incoruptibila. Mai mult, o mare parte din sursele gnostice ii atribuie Mamei Divine binefacerile primite de Adam si Eva in Paradis - I-a facut constienti de ei insisi, i-a invatat sa-si caute hrana. Mai tarziu in vremea potopului, Ea a fost aceea care a cernut din Ea lumina si Noe a fost salvat in Arca si astfel neamul omenesc a umplut din nou pamantul.