REFERAT PSIHOLOGIE: REFUGIATII SI VIOLENTA SEXUALA

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
Refugiatii si violenta sexualaINTRODUCERETermenul "refugiat" se aplica oricarei persoane care "in urma unor evenimente petrecute inainte de 1 ianuarie 1951 si a unei temeri bine intemeiate de a fi persecutata datorita rasei, religiei, nationalitatii, apartenentei la un anumit grup social sau opiniei politice, se afla in afara tarii a carei cetatenie o are si care nu poate, sau datorita acestei temeri, nu doreste sa se puna sub protectia acestei tari; sau care, neavand nici o cetatenie si gasindu-se in afara tarii in care avea resedinta obisnuita, ca urmare a acestor evenimente, nu poate sau, datorita acestei temeri, nu doreste sa se reintoarca".Caracterul subiectiv al notiunii de temere poate induce faptul ca determinarea statutului de refugiat se bazeaza mai degraba pe declaratiile solicitantului si nu pe evaluarea situatiei existente in tara sa de origine. Cunoscut fiind faptul ca o aceeasi situatie poate genera reactii psihologice diferite, este necesara evaluarea personalitatii solicitantului; aspecte ca taria convingerilor, fie ele politice sau religioase, sau la caracterul impulsiv sau mediat al deciziei de a pleca sunt luate in considerare in evaluarea temerii.Calificativul "bine intemeiata" releva faptul ca statutul de refugiat nu se acorda pe baza unei simple existente a temerii ca stare de spirit a solicitantului ci si pe situatia obiectiva care duce la aceasta temere. Mai mult decat atat, o temere "bine intemeiata de persecutie" se poate baza nu pe experienta personala ci pe cea a rudelor, prietenilor, membrilor aceluiasi grup - stabilirea credibilitatii se realizeaza prin considerarea trecutului personal si familial, a apartenentei la un anume grup, a interpretarii elementului obiectiv constatat in analiza conditiilor din tara de origine - desi autoritatile competente nu sunt chemate sa judece conditiile din tara de origine, o evaluare a acestora este absolut necesara, declaratiile solicitantului neputand fi luate in considerare in abstract.Persecutia ca realitate sociala si psihologica generatoare de refugiu este considerata din perspectiva:-Delimitarii fata de alte posibile cauze ale parasirii tarii de origine - orice alt motiv de parasire a tarii (cum ar fi foametea, dezastre naturale etc.) nu este in sine relevant pentru acordarea statutului de refugiat.-Raportului dintre experienta traita si cea anticipata - temerea de persecutie poate fi determinata nu de o experienta traita individual ci de nevoia de evitare a unei situatii ce ar atrage riscul persecutiei.-Multicauzalitatii - un solicitant poate sa fi fost subiectul a diferite masuri care numai prin ele insele nu conduc la persecutie; considerate insa in combinatie cu alti factori ostili concomitenti sau chiar cu contextul geografic, istoric ori etnografic, pot justifica rezonabil o temere bine intemeiata de persecutie.-Modalitatilor de exprimare a temerii de catre solicitant - nu este obligatoriu ca solicitantul sa foloseasca termenul ca atare in descrierea situatie sale.Desi sunt situatii in care apartenenta rasiala, religioasa, nationala, sociala sau politica genereaza persecutie, in general, simpla apartenenta nu este in sine un fapt totdeauna suficient pentru acordarea statutului de refugiat.in ceea ce priveste "opinia politica", aceasta trebuie inteleasa din perspectiva tariei unor convingeri politice netolerate de autoritatile din tara de origine si pot consta:-fie din opinii exprimate sau ajunse in atentia autoritatilor care au generat persecutia;-fie din opinii despre care este rezonabil sa se creada ca, mai devreme sau mai tarziu vor fi exprimate sau vor ajunge in atentia autoritatilor si vor genera persecutia.O cerinta generala a recunoasterii statutului de refugiat este, cu exceptia apatrizilor, faptul de a fi in afara granitelor tarii de origine, desi refugiatii isi pastreaza cetatenia tarii de origine. Aceasta regula este valabila si pentru refugiatii sur place, respectiv atunci cand temerea de persecutie intervine datorita unor evenimente petrecute in timpul absentei lor din tara de origine. Cetatenia este dovedita, in cele mai multe cazuri, prin intermediul pasaportului national iar temerea de persecutie se refera la tara a carei cetatenie o are.Faptul de "a nu putea sa solicite tarii a carei cetatenie o are" nu este motivata de dorinta solicitantului ci de alte circumstante, ca refuzul tarii de origine de a acorda protectie sau ineficienta acestei protectii. Refuzul protectiei poate consta in refuzul eliberarii unui pasaport national, refuzul prelungirii valabilitatii pasaportului, refuzul accesului pe teritoriul national. "A nu dori sa solicite protectia tarii a carei cetatenie o are", respectiv motivul refuzului protectiei acestei tari este reprezentat de temerea de persecutie.Ultima parte a definitiei se refera la refugiatii apatrizi, respectiv cei care se afla in afara tarii in care isi aveau resedinta obisnuita si unde au fost sau se tem ca vor fi persecutati.CAPITOLUL 1.CADRUL LEGISLATIV1.1PRIMELE DOCUMENTE CARE REGLEMENTEAZa STATUTUL INTERNAtIONAL AL REFUGIATILORIn urma Revolutiei Ruse din 1917 s-au pus bazele sistemului international mandatat in rezolvarea problemei refugiatilor . Astfel a luat nastere "Liga Natiunilor" , primul organism prin care comunitatea internationala incepe sa-si asume responsabilitati si sa actioneze in numele si in beneficiul refugiatilor.In 1921 Fridtjof Nansen a fost numit de catre Liga Natiunilor ca "inalt Comisar in numele Ligii in problema refugiatilor rusi in Europa" ("High Commissioner on Behalf of the League in connection with the Problem of Russian Refugees in Europe"). F. Nansen avea sarcina de a negocia repatrierea prizonierilor de razboi rusi si austro-ungari. Aceasta a reprezentat prima actiune intreprinsa pe plan international in beneficiul refugiatilor. El a urmarit repatrierea refugiatilor, dar aceasta trebuia sa fie voluntara, principiu ce a devenit termen cheie in practica si legislatia cu privire la refugiati. Astfel a fost instituit "pasaportul Nansen" pentru a permite refugiatilor care au pierdut protectia statului de origine sa calatoreasca.In 1933, Liga Natiunilor infiinteaza "inaltul Comisariat pentru Refugiati (evrei si alte nationalitati) care vin din Germania" ("High Commission for Refugees (Jewish and other) coming from Germany").Imediat dupa cel de al II-lea Razboi Mondial, datorita numarului foarte mare al persoanelor care au fost nevoite sa-si paraseasca locuintele si al refugiatilor, a luat fiinta "The United Nation Relief and Rehabilitation Agency" (UNRRA). Scopul acestor organizatii era ressettlement-ul (reinstalarea).In 1947, in locul UNRRA, a fost constituita "Organizatia Internationala pentru Refugiati" (OIR). Actionand in afara sistemului Natiunilor Unite, OIR a fost prima agentie cu caracter supranational. Principalul sau scop era ressettlement-ul. Datorita dezvoltarii economice care a avut loc dupa razboi, oferta de munca era mare, iar organizatia parea a-si realiza cu succes sarcina. Datorita diferitelor probleme sociale sau crize aparute, numarul refugiatilor, mai ales in estul Europei, nu parea sa scada. De fapt, numarul refugiatilor era in crestere. Pot fi enumerati cativa factori care au condus la cresterea numarului refugiatilor:-cresterea importantei omogenitatii nationale, culturale si politice dupa primul Razboi Mondial;-instabilitatea politica;-cresterea numarului populatiei si consecintele acestui fapt;-cresterea bunastarii sociale in unele tari considerate ca fiind mai bogate.La 1 ianuarie 1950 a luat fiinta Biroul inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR).1.2 CONVENtIA DE LA GENEVA DIN 1951La 28 iulie 1951, in cadrul Conferintei Plenipotentiarilor Natiunilor Unite este adoptata Conventia ONU cu privire la statutul refugiatilor. Principalul scop al Conventiei a fost de a furniza o definitie generala a persoanelor care trebuie considerate ca refugiati si a statutului legal al acestora. Punctul de plecare al conventiei este Carta Natiunilor Unite si Declaratia Universala a Drepturilor Omului, unde sunt enuntate drepturile si libertatile fundamentale ce trebuie respectate tuturor oamenilor, indiferent de rasa, religie, nationalitate etc. Conventia cuprinde urmatoarele trei tipuri de prevederi :-Definitia persoanelor care sunt refugiati si a celor care nu sunt sau au incetat sa mai fie refugiati;-Statutul juridic al refugiatilor precum si drepturile si obligatiile acestora in tara de azil;-Conditiile de implementare a prevederilor mai sus mentionate, respectiv angajamentelor statelor parti de a coopera in vederea supravegherii acestor prevederi.Conventia defineste si delimiteaza calitatea de refugiat prin intermediul a trei categorii de clauze:a)clauze de includereb)clauze de incetarec) clauze de excludereClauze de includere ale Conventiei de la Geneva din 1951Clauzele de includere enunta criteriile pozitive pe baza carora se face determinarea statutului de refugiat. Categoriile vizate sunt refugiatii asa cum sunt definiti de Conventia din 1951 si refugiatii statutari.In Articolul 1 al Conventiei de la Geneva din 1951, refugiatul este definit ca fiind persoana care:" in urma unor evenimente petrecute inainte de 1 ianuarie 1951 si a unei temeri bine intemeiate de a fi persecutata datorita rasei, religiei, nationalitatii, apartanentei la un anumit grup social sau opiniei publice, se afla in afara tarii a carei cetatenie o are si care nu poate, sau datorita acestei temeri, nu doreste sa se puna sub protectia acestei tari; sau care, neavand nici o cetattenie si gasindu-se in afara tarii in care avea resedinta obisnuita, ca urmare a acestor evenimente, nu poate sau, datorita acestei temeri, nu doreste sa se reintoarca".Refugiatii sur place se definesc ca fiind acele persoane care devin refugiati datorita evenimentelor aparute in tara de origine in timpul absentei lor.Interpretarea termenilor definitiei "Evenimente petrecute inainte de 1 ianuarie 1951"Este vorba despre evenimente de importanta majora "care au provocat modificari teritoriale sau profunde schimbari politice si persecutii sistematice care au avut loc si care nu sunt decat efectul schimbarilor anterioare" . Data de 1 ianuarie 1951 reprezinta data limita la care a avut loc evenimentul in urma caruia persoana respectiva a devenit refugiat."Temere bine intemeiata"Aceasta precizare a definitiei implica atat un termen subiectiv ("temere") cat si un termen obiectiv ("bine intemeiata")."Temere", ca termen subiectiv, face trimitere la persoana care solicita statutul de refugiat. Din acest punct de vedere, determinarea statutului de refugiat va consta, in principal, in evaluarea declaratiilor solicitantului . In evaluarea elementului subiectiv, trebuie realizata, in paralel, si o evaluare a personalitatii persoanei. Trebuie avut in vedere ca reactiile psihologice ale unei persoane sunt influentate de evenimentele prin care a trecut, de convingerile sale politice sau religioase. De asemenea, trebuie luat in considerare trecutul personal si familial, apartenenta la un anumit grup rasial, religios, national, social sau politic, interpretarea personala a situatiei in care se afla si experientele sale personale.Temerea se refera atat la persoanele care au fost deja persecutate, cat si la persoanele care doresc sa evite o astfel de situatie.Prin adaugarea elementului obiectiv, "bine intemeiata", se pune accentul pe evaluarea situatiei existente in tara de origine a solicitantului statutului de refugiat. Declaratiile solicitantului trebuie analizate in contextul unor situatii concrete. De aceea, analizarea situatiei din tara de origine este un element cheie."Persecutia"Pentru obtinerea calitatii/statutului de refugiat, persoana trebuie sa faca dovada ca are o temere bine intemeiata de persecutie . Deci, principalul criteriu pentru obtinerea calitatii de refugiat este persecutia. Articolul 33 al Conventiei defineste persecutia ca fiind o amenintare asupra vietii sau libertatii pe motive de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social sau opinie politica; alte violari grave ale drepturilor omului; alte actiuni care depind de circumstantele fiecarui caz."Rasa"Notiunea de rasa include toate gruparile etnice; implica, de asemenea, apartenenta la un grup social specific de descendenta comuna, ce formeaza o minoritate in cadrul unei populatii majoritare. Discriminarea rasiala ia forma persecutiei asa cum este prevazuta de Conventie atunci cand se incalca cele mai elementare si inalienabile drepturi ale omului, sau atunci cand nesocotirea existentei barierelor de ordin rasial antreneaza consecinte grave."Religia"Dreptul la religie este garantat de Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Acest drept garanteaza libertatea persoanei de a-si schimba religia si convingerile, precum si libertatea de a-si manifesta religia si convingerile, in particular sau in public. Formele pe care le poate lua persecutia religioasa sunt: interzicerea apartenentei la o comunitate religioasa, de a practica un cult in public sau in particular, de a da sau a primi o educatie religioasa, sau aplicarea de masuri grave de discriminare fata de persoane deoarece isi practica religia sau apartin unei anumite comunitati religioase.