REFERAT PSIHOLOGIE: SOCIALIZARE SI INTERNALIZARE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
Personalitatea umana se construieste prin interactiune cu altii, incepand cu copilaria si continuand intreaga viata. Procesul de socializare desemneaza natura sociala a dezvoltarii umane, cu particularitatile determinate de experientele fiecarui individ. Prin socializare se nasc similitudini, ca si diferentieri intre membrii unei comunitati sau unui grup; individul isi modifica continuu conduita, pentru a raspunde asteptarilor celorlalti, pentru a se articula unor conventii sociale. Acest proces de achizitii si adaptare permanenta, de integrare progresiva si de interiorizare a normelor si valorilor morale si culturale poarta numele de socializare. Specificul sau este faptul ca, prin invatare sociala, indivizii experimenteaza modele actionale si structuri cognitive: stiluri de exprimare, scopuri, credinte, teorii, valori, atitudini ce-i permit sa functioneze din ce in ce mai articulat la relatiile interpersonale si sociale, in relatiile intragrup si intergrup, in statusuri publice (J.-L. Beauvois, N. Dubois, 1999).Socializarea presupune deci, in primul rand, invatarea, prin interactiune cu altii, a unor modele de conduita sociala, a unor cunostinte comune sau a unor norme, reguli, cutume, rituri vehiculate intr-o societate. Efectul nu ar trebui sa fie standardizarea comportamentelor, desi acest lucru este posibil, ci diferentierea in functie de diversele forme de influenta primite si de capacitatile si particularitatile individului de a prelucra informatiile. Socializarea poate fi abordata din perspectiva pedagogica (ca invatarea in vederea unei insertii sociale favorabile), etnologica (ca incorporarea a unor modele de gandire si actiune, ca transmiterea de cunostinte), antropologica (oferirea de modele culturale, abilitati, atitudini si motivatii) sau psihologica (dezvoltarea personalitatii prin interactiunea cu mediul social).Pentru Piaget dezvoltarea copilului este o constructie continua si o echilibrare, parcurgand niste stadii distincte, prin articularea a doua miscari complementare: asimilarea sau incorporarea unor lucruri sau conduite la structurile deja construite si acomodarea sau reajustarea structurilor in functie de transformarile exterioare. Parcurgand diferite stadii, copilul depaseste egocentrismul initial, caracterizat prin indistinctia intre eu si lume si sfarseste prin insertia in viata scolara sau profesionala. Sociologul Emile Durkheim a pus in valoare importanta constiintei colective (transmiterea, de la o generatie la alta, a normelor si traditiilor), a rolului educatiei morale in construirea unei identitati. La randul sau, Max Weber a distins socializarea asociativa, prin efort voluntar, de socializarea institutionala, prin impunerea unor reguli de catre puterea legitima.in psihologia sociala conceptul are o conotatie complexa, depasindu-se ideea presiunii unidirectionale a mediului social asupra copilului si/sau adolescentului. Modelului traditional, bazat pe ipoteza controlului extern si al schimbarii determinate din exterior, i se substituie modelul reciprocitatii (Schaffer, 1984), al interactiunii individului cu mediul sau. Socializarea este un mod de existenta umana si se exprima prin trei nevoi fundamentale: a) nevoia de includere (comunicare, contact); b) nevoia de control care da individului siguranta ca a interiorizat normele sociale dezirabile ce-i vor permite sa ajunga la autonomie si c) nevoia de afectiune, de atasament. Socializarea implica deci reciprocitate, contract, inserare intr-un grup. Individul nu doar suporta, ci si raspunde, exploreaza, isi construieste propria conduita.G.N. Fischer (1991) identifica urmatoarele caracteristici ale socializarii, din perspectiva disciplinei noastre:- este un proces de invatare de modele, valori, cunostinte, roluri;- elementele achizitionate sunt interiorizate de individ, devin parte integranta a aparatului sau cognitiv, instaurand instante de control intern sau morale;- dezvolta diferite modele de comportament social ca supunerea, agresiunea sau competitivitatea;- face ca individul sa interiorizeze modul de functionare a sistemului social, maniera de a percepe lumea si de a o interpreta.Efectele socializarii se traduc prin achizitionare de norme culturale, pana la dobandirea constiintei de sine si a idealului de sine si prin dobandirea sentimentului de apartenenta la o colectivitate si a celui de a impartasi cu altii sentimente si aspiratii, de a avea o identitate culturala.Daca procesul de socializare este perturbat de factori externi (informatii distorsionate, modele culturale inadecvate etc.) vorbim de "disfunctiuni de socializare" (Beauvois, Dubois), fie ele individuale sau colective, care sanctioneaza deficitul de achizitii sociale si se manifesta prin dificultati de integrare in comunitate. Efectele socializarii adecvate se manifesta prin integrarea individului. Integrarea sociala a individului, intr-un univers cultural dat, se manifesta prin orientarea comportamentelor individului, conform asteptarilor celorlalti. Acest proces se particularizeaza in invatarea si practicarea ritualurilor vietii sociale ("rituri de pasaj", care marcheaza trecerea de la o conditie sociala la alta, rituri institutionale sau riturile vietii cotidiene), invatarea rolurilor sociale (masculin/feminin, de exemplu) si cunoasterea lumii sociale (a atributiilor altuia, a structurii sociale, a categoriilor sociale) sau prin integrare profesionala. Claude Dubar (1991) vorbeste de "socializare profesionala" ca proces structurant de insusire a unei profesiuni, articulare la exigentele unei organizatii profesionale, stabilirea de relatii profesionale si dobandirea unei "identitati profesionale si sociale". A construi un "model profesional" inseamna a avea o evolutie profesionala care dezvolta constiinta carierei si nevoia unei identitati relationale prin profesiune.O varietate particulara a procesului de socializare este internalizarea (sau interiorizarea). Grusec si Goodnow (1994) definesc internalizarea ca faptul de "a lua cunostinta de valorile si atitudinile societatii intr-un mod in care un comportament acceptabil sa fie motivat nu prin anticiparea consecintelor, ci prin factori intrinseci sau externi". Conceptul de internalizare reuneste deci procese motivationale, cognitive si sociocognitive prin care o exigenta sociala externa, o valoare sau o norma externa devine exigenta interna pentru persoana. Specific acestui proces este ca conformarea la exigentele externe gasesc o disponibilitate interna, sanctiunile pozitive sau negative nu sunt exercitate de catre mediul social, ci sunt "autodistribuite" de catre persoana insasi.Procesul de internalizare - cred Beauvois si Dubois - trebuie abordat intr-o alta maniera decat cel de socializare:- individul (un copil, de exemplu) poate fi perfect socializat in registru comportamental fara sa fi internalizat valorile pe care le implica acel registru. El se poate supune unor exigente externe, dar aceasta supunere e doar de complezenta, exterioara, fara o sustinere interna, fara adeziune afectiva;- registrele comportamentale sunt fapte de conduita si de abstinenta, distribuind obligatii si interdictii. Internalizarea stabileste ceea ce trebuie sa faci si ceea ce nu e bine sa faci. Putem deci identifica internalizarea unor norme de abstinenta sau de interdictii;- internalizarea stabileste niveluri de exigenta si valori morale, de conduita altruista sau prosociale (de a darui, ajuta, a arata bunavointa) opuse comportamentelor agresive. Aceste registre ale interventiei psihosociale au, practic, dar si teoretic, un camp nelimitat de aplicatie. Modelele de interventie se invata in familie, fac parte din patrimoniul cultural al familiei, grupului, comunitatii. Sunt valori actionale care se transmit si se incorporeaza inca de la copilarie, mentinandu-se, prin exercitii si practica sociala, intreaga viata.Nicole Dubois (1994) a studiat normele de internalitate pe care le utilizeaza actorii sociali. Acestea pot fi definite ca valorizarea, socialmente invatata, a explicatiilor unor evenimente psihosociologice, care accentueaza importanta actorului ca factor cauzal. "Eroarea fundamentala" pe care o fac majoritatea indivizilor, in aprecierea contributiei factorilor ce pot explica comportamentele, este aceea de a supraestima factorii interni. Rolul presiunii externe a mediului, asupra conduitei, este subestimat, au dovedit cercetarile empirice (Cf. Joule, Beauvois, 1987). Oamenii au credinta ca pot controla evenimentele si atribuie un rol secundar controlului extern. Conceptul de norma ocupa un loc central in psihologia sociala incepand cu 1935, data la care Sherif a realizat primele experimente privind formarea normelor de grup. Au urmat apoi cercetarile asupra conformismului (Asch, 1952), normalizarii (Sherif, 1935, de Montmollin, 1966), inovatiei (Faucheaux, Moscovici, 1967). Notiunea de norma se utilizeaza in mai multe acceptiuni: norma de grup, norma sociala, culturala, comportamentala, evalutiva. Norma inseamna acceptarea unei reguli de conduita sociala, a unei cutume sociale sau a unui model. Caracteristic normei este faptul ca exclude ideea de constrangere, inlocuind-o cu cea de valoare (valorizare sociala). O norma este expresia unei colectivitati date, ea atribuie o valoare (un eveniment este apreciat ca dezirabil, bun), ea nu impune o constrangere institutionala si este independenta de criteriul adevarului. Aceasta inseamna ca un eveniment poate fi evaluat pozitiv pentru ca desemneaza o utilitate sociala si permite realizarea unor obiective sociale (Beauvois, Joule, 1981; Beauvois, 1990; Beauvois, Dubois, 1992, 1993). Sa rezumam : o norma sociala este deci "afacerea" unui colectiv, ea este socialmente invatata, atribuie o valoare unui eveniment sau obiect si are o utilitate sociala (si nu valoare de adevar).in procesul de internalizare a valorilor rolul normei este deci hotarator. Indivizii isi construiesc norme interne si le atribuie valoare utilizand practici evaluative proprii care au utilitate sociala. Normele sunt specifice unui grup, comunitati, populatii. Cercetarea intreprinsa de Nicole Dubois (1994) demonstreaza modul in care se construiesc normele democratiei liberale.