REFERAT PSIHOLOGIE: TEORII DESPRE JOC

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
"TEORII DESPRE JOC" GENERALITATI In general, jocurile au o contributie complexa la indeplinirea obiectivelor educatiei fizice. Spre deosebire de celelalte grupe de mijloace folosite in pregatirea elevilor, ele prezinta urmatoarele particularitati: - permit manifestarea si dezvoltarea complexa si simultana a deprinderilor matrice de baza sau specifice, a calitatilor fizice; - jocul permite manifestarea larga a independentei in actiuni, particularitate specifica tuturor formelor lui de organizare; - jocurile favorizeaza dezvoltarea creativitatii si initiativei; - jocurile permit dezvoltarea spiritului de copetitivitate; - jocurile nu permit o dozare precisa a efortului si nici o reglementare stricta a executiilor tehnice. Dupa cercetarea cu mare atentie a surselor istorice definitiile pe care le dau autorii cu privire la joc sunt numeroase.S-a incercat explicarea jocului din diferite puncte de vedere si anume:-biologic ;-psihologic;-pedagogic;-filozofic. In literature de specialitate se poarta numeroase discutii contradictorii, dat fiind faptul ca au aparut numeroase teorii ce incearca sa se explice jocul si functiile sale in viata noastra de la inceput pana la sfarsitul ei. JEAN PIAGET -considera ca jocul fiind un proces de asimilare are doua caracteristici: -asimilare de impresii si reactii din timpul jocului -de acomodare Concluzia articolului "Logica, genetica si sociologie" este ca viata sociala reprezinta o conditie necesara dezvoltarii individului in insasi natura sa, facandul sa treaca de starea autista la starea de personalitate.El vede cooperarea ca un proces generator de ratiune desi diferentele dintre indivizi au legatura cu ereditatea biologica in sensul ca niciodata nu a putut ridica gradul de inteligenta al unui individ, chiar de nivel mediu sau debil.Piaget atribuie o functie importanta coordonarilor si reglarilor sociale precizand ca inteligenta umana se dezvolta la individ in functie de interactiunile sociale, in general prea neglijate. Perspectiva piagetiana poate fi caracterizata prin trei trasaturi dominante: -dimensiunea biologica; -interactionismul factorilor subiect-mediu; -constructivismul psiho-genetic. Piaget clasifica epistemologia sa genetica drept "naturalista, fara a fi pozitivista" si considera conduitele cognitive ca un produs al unui organism inzestrat cu structuri ce se manifesta prin puterea lor de asimilare si acomodare. Constructivismul psiho-genetic considera secvetele dezvoltarii ca fiind reglate de niste macanisme de echilibrare de origine endogena, dar fara a fi predeterminate de factorii ereditari in ceea ce priveste continutul sau finalizarea structurilor de echilibrare. Teoria genetica a pus in lumina un factor caruia anumite conceptii despre invatare nu-i acordasera nici o atentie, acela al mecanismelor de auto-reglare sau de echilibrare. Reprosul fundamental adus conceptiei psihop-genetice si sistemul stadial al lui Piaget, dincolo de varietatea formularii, pare a fi aceasta:increderea prea mare in natura umana pe fondul unei indiferente vizibile fata de "puterea educatiei". Psihologii rusi i-au reprosat lui Piaget o anumita cantonare in determinismul biologic, genetic si epi-genetic care nu i-ar fi permis sa vada marea maleabilitate si nondeterminismul fuindamental al psiho-genezei. LEHMAN si WITLY - scot in evidenta faptul ca prin joc continutul este dependent de madiul social al copilului, insusindu-si cunostinte privind profesiuni, activitati. EDVARD CLAPAREDE - este de parere ca jocul reprezinta o adevarata munca pentru copil, fiind un mijloc cu ajutorul caruia isi poate dezvolta eu-l sau psihologic. Claparede a descris un sistem psihogenetic cu trei stadii: -stadiul de achizitie si experimentare; -stadiul de organizare si evaluare; -stadiul de productie si munca. K. BUHLER- considera ca, copilul se joaca doar pentru placerea pe care o simte in timpul jocului, indifferent de rezultatul lui. ADLER-sustine ca jocul este o forma de manifestare a copilului neajutorat, de exprimare a incapaitatii acestuia de a se afirma in viata.Jocul devine o cale prin care individual fuge din fata realitatii. A.N. LEONTIEV- defineste jocul ca o activitate fundamental ce are un rol hotarator inevolutia copilului ce consta in reflectarea si reproducerea vietii reale. Este o activitate biopsihosociala avand originea legata de resorturile biologice. Jocul isi are originea in conceptia lui Leontiev, in decalajul care exista intre cerintele puse in fata copilui fata de mediul si posibilitatile de care dispune pentru a raspunde acestora. C.V. PLEHANOV- ca fenomen social, jocul este generat de munca si are trasaturi comune cu aceasta.Plehanov arata ca atat continutul,cat si caracterul jocului sunt determinate de mediul social surprinzandu-se influenta societatii in general si a clasei sociale in special. In teoria atavismului jocurile se infatiseaza ca fiind reflectarea unei insusiri mostenite, copilul fiind considerat o "recapitulare" a filogeniei. Teoria catardica se intemeiaza pe idea ca jocul constituie un mijloc de innobilare a unor instincte inascute. Prin jocurile de fictiune, de achizitie, de constructie, copilul va anticipa viitoare sa viata de adult, folosind mijloacele de care dispune si in limitele impuse de mediu.Jocurile copiilor si, ulterior, ale adultilor contribuie la formarea si dezvoltarea personalitatii. Jocul nu exclude efortul, oboseala, caracterul serios. Un copil care nu se joaca nu este un copil normal, iar viata sa ulterioara, de adult, va avea de suferit. Dimpotriva a folosi jocul, adaptat formelor sale exterioare la scopuri educative precise, inseamna a canalize in scopuri benefice una din energiile cele mai profunde ale copilariei. Activitatea ludica constituie o buna parte,daca nu totalitatea activitatii diurne a copilului. Jocul reprezinta o forta puternica, o forma spontana de pregatire pentru viata matura si fixeaza multe achizitii pe le creeza. El este, astfel, folosit ca factor educativ, iar utilizarea jocului in scopuri educative apartine lui PLATON. Ulterior, educatia bazata pe joc va fi sustinuta de VILTORINO DE FELTRE, de REBELAIS, FENELON, BASEDOW. In epoca contemporana, jocul este pus systematic in serviciul scolii, nu numai ca mijloc de practicare a exercitiilor fizice, dar si pentru educatie intelectuala si instructia propriu-zisa. Teoreticienii postmodernisti ai educatiei au preluat din opera lui VIGOTSKI ideea simularii cognitive prin intermediul relatiilor dintre copii, covarstnici si adulti,relatii menite sa ofere oportunitati pentru copil de a avea contact direct cu oamenii si procesele din mediul lor. In concluzie , prin joc se perfectioneaza activitatea de invatare a diverselor ramuri si probe sportive.