REFERAT PSIHOLOGIE: TESTUL OMULUI

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
TESTUL OMULUI Desenul constituie o modalitate a functiilor de simbolizare in cadrul procesului de comunicare facand parte din structura si functionalitatea limbajului; este anterior limbajului oral si a constituit prima modalitate de comunicare intre indivizi a unui continut de reprezentari, sentimente, credinte, temeri apartinand grotelor din istoria umanitatii . Andre Levaj-Gauvhaine: bazat pe o bogata documentatie arheologica si antropologica, psihologica, stabileste ca: " Seriile ritmice de bastoane sau puncte se pot urmari in existenta lor cam la sfarsitul paleoliticului superior; paralel cu incasii Amgarieni catre 30. 000 ani i.e.n. se adauga primele figuri; acestea sunt cele mai vechi opere de arta din toata istoria umanitatii si se observa ca implicarea in continutul lor a unei conversatii inseparabile de concepte cu un mare grad de organizare prin limbaj. Acest mod de comunicare grafica este rezultatul maturizarii structurilor integratoare senzorio- motorii (atat la omul preistoric cat si la copil). Din studiile comparative se pare ca executarea acelorasi "mazgaleli de baza" este mai indelungata pe scara genetica. Studiul lui Pbode Bellog asupra dezvoltarii mintale a copiilor pe baza desenelor facute de ei ofera posibilitatea unei comparatii subiective intre desenul copilului prescolar, adultul primitiv si adultul preistoric. H. Wallon; a studiat biodinamica bratului in spatiul grafic in functie de maturizarea actului functional vizo- motor, cu implicatiile sistemului de self- control. L. Lucost: reuseste sa stabileasca relatia intre vizo-motricitatea copilului in evolutie in spatiul grafic raport care sta la baza activitatii perfectibile a grafismului infantil; W. Stern-A. Gessel: au demonstrat o stransa corelatie a evolutiei formelor grafice realizate de catre copil cu etapa sa de dezvoltare neuromotorie si psihointelectuala. Studiile referitoare la relatia dintre dezvoltarea grafica ("varsta grafica") si dezvoltarea mintala pot stabili etapele de evolutie ale desenului pe grupe de varsta; ele reflecta ca varsta grafica nu este similara cu cea cronologica fiind deci necesara o incadrare de dezvoltare grafica cu intervale mai largi ale varstei cronologice. EVOLUTIA PE GRUPE DE VARSTA A DESENULUI Intre 1-2 ani: faza mazgalelilor (se opereaza o coordonare a elementelor posturale si vizuale); Intre 2-5 ani: se observa o definire a mazgalelilor in sensul aparitiei liniei ca modalitate de exprimare grafica a formelor geometrice de baza. Mazgalitura devine cerc sau spirala divizata (C.Pirlog) la care sunt antrenate miscari de finete (R. Zazzo) ceea ce demostreaza evolutia procesului de maturizare neuropsihica. Este faza de imitatie a gestului grafic de multe ori fara sa se inteleaga sensul; in jurul varstei de 3 ani apar primele trasee intentionale copilul putand desena un Om sub forma unui cerc si a liniei. Pana la 4 ani finalitatea actului grafic ramane placere ludica sau motorie imitativa (dupa Ch. Buchler) 50% din copiii de 4 1 ani simbolizeaza ochii prin doua puncte iar capul printr-un cerc ce este unit cu trunchiul ce este la randul sau unit cu linii descendente (membrele inferioare); in aceasta etapa desenul incepe sa devina reprezentativ prin juxtapunerea schemelor; unii autori subliniaza aparitia unui proces simplu de comparare sau preferinta pentru culori. Intre 5-6 ani: una din etapele de salt calitativ al grafismului; incepand cu 5 ani se de-fineste fenomenul denumit "schematism" care pana la 8 ani se transforma in simbolism grafic; apar formele geometrice: patratul, triunghiul; apare trunchiul omului, corpul pre-zentat complet; intre 5-6 ani se produce o asamblare articulata a corpului uman; exista o tendinta sintetica cu neglijarea amanuntelor si detaliilor. Functia de reprezentare se evi-dentiaza in elementele de perspectiva si de inventie creatoare. Trebuie subliniata corelatia existenta, gradul de dezvoltare la aceasta varsta si dezvoltarea functiei de abstractizare manifesta in desen. Intre 6-7 ani: desi planul realitatii si al imaginarului nu se separa net, apar elemente de precizie executorie si disciplina in redare; se profileaza sensuri de ritm grafic si elemente caracteristice generale ale sexului pe care il reprezinta. Intre 8-9 ani: apare modalitatea grafica numita "realism vizual"; apar cu insistenta detaliile si continutul obiectelor; in reprezentarea omului apar articulatiile membrelor superioare. Intre 9-10 ani: spatiul capata semnificatie si este redat ca o structura in care exista o variatie (copilul descrie grafic) si elemente de ordonare centrala. Intre 10-11 ani: se intensifica procesul de structurare spatiala in interordonarea spa-tiului local la spatiul general, iar in cadrul perspectivei apare raportarea la o scara de marime. Pierre G. Weill demonstreaza ca testul omului poate constitui un control simplu si rapid al cunoasterii mentale. Imaginea corporala, simbolizand EUL proiectat in propria constiinta si apoi transpus in desen poate dezvalui starile conflictuale intra sau inter-personale; stabilind o relatie simbolica intre imaginea corporala si un arbore sau o casa cu o mare inventivitate interpretativa s-au elaborat si experimentat o serie de teste pro-iective de desen. D. Wiedlacher emite ipoteza ca la copil desenul este un sistem de simboluri, "semio-logie" in sens lingvistic; fiecare desen e un mod specific de codare transmitand o canti-tate de informatie.