REFERAT PSIHOLOGIE: VIATA CRESTINA ANTIDOTUL NIHILISMULUI

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
Avand in vedere, asadar, ca nihilismul apare in contextul lumii crestine, ca esenta si lucrarea acestuia sunt negarea sau lupta pentru disolutia tuturor formelor de viata crestina, prin aceasta explicandu-se si nocivitatea extrema a acestei miscari, solutia nu poate fi alta decat intoarcerea, in mod constient, la crestinism si, subliniem, mai ales la tot ceea ce inseamna credinta, invatatura si mod de viata crestin. Nu includem aici crestinismul intelectual sau pe cel pietist de tip sectar.Razboiul prin care trece omul modern este mai mult decat unul cultural, este un razboi religios. Nietzsche, ca si alti mari nihilisti ai secolului al XIX-lea, afirma acest lucru, invinovatindu-L pe Hristos Fiul lui Dumnezeu ca a propovaduit aceasta religie a smereniei, a dragostei, a iertarii, a fidelitatii, si nu pe aceea care ar fi trebuit, dupa mintea lor, sa fie adevarata religie, cea a supraomului, o religie a trufiei, a puterii si violentei, a urii, a razbunarii si a desfranarii.Cei care l-au continuat pe Nietzsche, din precautie sau pentru eficientizarea propagandei, nu au mai afirmat deschis, pe fata necredinta sau ura fata de Dumnezeul crestinilor, insa, folosindu-se de stiinta si tehnologie sau de alte teorii la moda ca de niste arme, in numele progresului, au invadat lumea crestina cu o multime de idei, atitudini si mijloace ce promoveaza nihilismul. Mass-media si in special televiziunea au accelerat mult procesul de substituire a vechilor valori crestine, de inlaturare a ierarhiilor, de transformare a intregului mod de viata crestin sau de desfigurare al acestuia, desi nu a cerut oamenilor sa-si lase credinta decat doar in rare cazuri, in mod explicit.Astfel, treptat, omul modern se vede tot mai singur, mai bolnav si neputincios, mai infirm sufleteste si trupeste intr-o lume in care i s-a promis totul, chiar ca va fi propriul dumnezeu (vezi antropocentrismul) , daca se va lasa de trecut, de traditii, de valori sau ierarhii, de tot ce tine de ordinea crestina a lumii, si unde s-a trezit ca nu-i mai ramane, in fond, decat sa viseze in fata televizorului, sa se predea consumului de droguri, erotismului sau altei experiente evazioniste, ca sa uite de propria neimplinire si sa nu innebuneasca.Intr-un astfel de context, scufundat intr-un mediu care isi pierde din ce in ce mai mult orice urma de normalitate, lipsind criteriile si calauza, singura solutie care poate fi gasita este intoarcerea la credinta si lupta cu toata puterea impotriva ofensivei nimicului.Faptul ca rezolvarea la criza prin care trece omul modern poate fi gasita doar in crestinism, si nu intr-o alta religie, cultura sau teorie rezulta cu claritate din observatia facuta anterior, si anume ca viata crestina este modul de viata potrivit firii sau ca in acest mod de viata omul se poate desavarsi, putand valorifica la maximum potentialitatile cu care este inzestrata fiinta umana. Cum ar fi posibila, de exemplu, vindecarea de nihilism printr-o practica sau intr-o invatatura orientala, care-l face pe adept sa se simta in timpul meditatiei ca in transa produsa de drogul psihedelic (LSD) sau ca in fata televizorului, si care-i cultiva acestuia o stare usor recognoscibila in practicile nihiliste? Ar fi capabila o astfel de religie sa-i configureze un sistem motivational normal, sa-i dea omului sens in lume, puterea sa lupte in viata pentru atingerea obiectivului propus, cand doctrina acesteia invata ca tot ce se intampla in lume este lipsit de sens, iluzoriu si ca idealul este sa fii pasiv si sa-ti sfarsesti viata meditand la nimic (nirvana) si cersind?Rezultatele acestei educatii aplicate pe multi dintre copiii televizorului sau ai generatiei anilor '70 din America, desi sunt cunoscute, sunt foarte putin popularizate. Multi, imbratisand aceasta religie au ajuns sa sfarseasca in mizerie si degradare ori cersind pe strazile Occidentului, ori in indepartata Indie. Ce eficacitate ar avea, de asemenea, improprierea unei religii africane sau din alta parte a globului, in care libertinajul erotic si magicul sunt considerate experiente religioase? Nici cultele mai apropiate de crestinism nu l-ar putea ajuta prea mult pe omul contemporan s se vindece de ranile si de sechelele nihilismului. Mahomedanismul, spre exemplu, nu-l poate vindeca pe om de ura sau de violenta pe care i le-a hranit nihilismul, atata timp cat nu propovaduieste iubirea fata de toti oamenii sau nu-l poate infrana pe individ de la libertinajul erotic.Teoriile moderne psihologice si filozofice se dovedesc a fi mult mai neputincioase decat religiile vechi, deoarece acestea se nasc in capul unor oameni si sunt limitate doar la experienta acestora (cateva zeci de ani), care nu inseamna nimic fata de experienta multimilenara a omenirii. Ele sunt influentate de un anumit orizont de cunostine, de slabiciunile acelui om sau chiar de spiritul nihilist al timpului in care traieste. in trecut, cand boala nihilismului era inca la inceput, anumite corectii culturale bazate pe bunul-simt mai puteau poate face ceva, astazi insa, haosul este atat de mare, incat cu greu mai pot fi legate coerent lucrurile.Credinta este o problema de libertate si aceasta mai cu seama in crestinism. Dumnezeu nu-l forteaza pe om sa faca binele, sa faca numai cele ce-i sunt de folos in viata. Astfel, a arata cu degetul catre crestinism ca unica solutie pentru omul contemporan poate sa para o constrangere deloc potrivita acestei credinte, o semnificativa violentare a libertatii. Trebuie insa observat un paradox. intr-o societate traditionala, modul de viata al oamenilor era suficient de sanatos (aceasta mai cu seama in lumea crestina, unde stilul de viata era patruns de normele invataturii lui Hristos), incat sa permita alegerea libera a unei alte religii fara ca prin aceasta sa fie puse in pericol, intr-un grad atat de mare, sanatatea mentala si biologica a fiintei umane. Odata insa cu ofensiva nihilismului, cu extinderea si imputernicirea acestuia in intregul mod de viata al lumii moderne, se ingusteaza tot mai mult posibilitatea de optiune a indivizilor. Boala a avansat atat de mult, criza in care se afla omul contemporan este atat de grava, incat acesta nu-si mai poate permite sa greseasca.Paradoxul consta in aceea ca tocmai nihilismul, cel care lupta, de fapt, sa-l indeparteze pe om de Dumnezeu, acutizand criza religioasa si existentiala a omului modern, nu ii mai permite acestuia sa fie caldicel, adica sa-si limiteze credinta numai la nivelul convingerilor, poate doar intelectuale, ci-l obliga la o alegere ferma si rapida.Prin urmare, consecintele nihilismului, cultura libertinismului ii reduc omului libertatea de a alege in sensul ca, in mod paradoxal, il constrang ori sa aleaga antidotul cel mai puternic pentru neutralizarea virusului nihilist - credinta si viata crestina -, ori sa se lase prada degradarii continue si bolii ce ajunge adesea pana la moarte.Efectele televiziunii asupra vietii religioase a oamenilor, ca si mijloacele duhovnicesti pe care le avem la indemana pentru a ne curata de reziduurile culturii nihiliste si a ne elibera de tirania televizorului vor fi tratate in urmatoarele doua volume ale cartii: Revrajirea lumii prin televizor si Convorbire cu parintii atoniti.