REFERAT RELIGIE: NIHILISM SI CRESTINISM

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
In cautarea solutiei culturale pentru a ne vindeca de nihilism, trebuie sa plecam de la observatia ca aceasta miscare nu s-a nascut in interiorul unei culturi oarecare, plecand de la elementele ei componente. Spre exemplu, nihilismul nu se naste in lumea Orientului indepartat unde religia - brahmanismul sau hinduismul - prezenta mai multe conceptii nihiliste decat oricare alta religie, unde realitatea este declarata iluzorie, iar viata omului pe pamant este vazuta ca lipsita de sens. Nihilismul nu apare nici in spatiul religiilor in care erosul este un zeu, iar agresivitatea - o virtute. El se naste insa in lumea crestina ca o miscare sau ca o revolutie suta la suta religioasa, care nu numai ca nu are nimic comun cu crestinismul, ci chiar se defineste prin negarea a tot ceea ce afirma invatatura sau viata crestina. Nietzsche, Marx, Bakunin si toti marii nihilisti ai secolului al XIX-lea, in programul lor ideologic se pronunta fatis impotriva crestinismului, a lui Hristos, insusi Fiul lui Dumnezeu. Nihilismul opune trufia smereniei, egoismul altruismului, ura si violenta iubirii, revolta ascultarii, cultul trupului si desfranarea vietii duhovnicesti si infranarii, actiunea reflexiei, razbunarea iertarii, razboiul pacii, hula rugaciunii, blestemul binecuvantarii.Insasi fiinta nihilismului, principiul generativ al acestei miscari este aceasta lupta cu Dumnezeu, razboi care se desfasoara pe toate fronturile, de la cel al invataturii crestine, pana la modul de viata crestin. Pentru cine va analiza programul nihilist va putea constata ca nu exista principiu de viata crestina care sa nu fie negat sau reflectat in mod negativ intr-un principiu al gandirii nihiliste. Practic, nihilismul, la nivelul gandirii teoretice sau al modului de viata care l promoveaza, nu este altceva decat negativul invataturii crestine.Al doilea lucru important de observat este acela ca nihilismul, chiar daca se naste in spatiul societatii crestine pentru a se lupta fatis impotriva modului de viata definit de crestinism, afecteaza astazi nu numai lumea crestina, ci toate popoarele si toate religiile, intregul mod de viata al societatii umane. Motivul? Se pare ca o parte dintre principiile fundamentale ale invataturii si modului de viata crestin, impotriva carora lupta nihilismul, se regasesc intr-o masura mai mare sau mai mica in modul de viata al tuturor popoarelor lumii. Iar la o analiza mai atenta se poate constata faptul ca acest lucru este valabil pentru crestinism mai mult decat pentru oricare alta religie. Astfel ca o miscare nihilista, de negare a invataturii si modului de viata al unei alte religii, nu ar fi putut avea un asemenea ecou in viata intregii lumi, precum a avut negarea valorilor crestine.Spre exemplu, intr-un trib african unde domneste un liberalism dus pana la extrem in ceea ce priveste relatiile sexuale, negarea acestui mod de viata ar fi insemnat afirmarea familiei si a monogamiei. intr-o religie orientala, cea hindusa spre exemplu, unde lumea este vazuta ca iluzorie, iar oamenii sunt indemnati de practica acelei religii sa experimenteze oniricul sau halucinatoriul ca pe o lume la fel de reala sau ireala ca aceea in care traim, o religie in care omul nu are un sens personal, nasterea unei miscari nihiliste ar fi insemnat afirmarea valorii realului, interzicerea evaziunilor in imaginar si configurarea unei invataturi in care sa se puna accent pe persoana, pe modul de raportare personal al omului la lume sau la ceilalti oameni. Un astfel de nihilism care sa afirme familia monogama, relatia personala, sensul omului in lume nu ar fi fost nociv pentru celelalte culturi. Exemplele pot continua atata timp cat majoritatea religiilor contin macar mici elemente ce pot fi regasite si in nihilism.Avand in vedere toate acestea, putem ajunge la concluzia ca efectele dezastruoase ale raspandirii nihilismului pentru viata omenirii se datoreaza faptului ca modul de viata crestin pe care aceasta miscare il contesta este, mai mult decat in oricare alta religie si cultura, conform firii umane, propice dezvoltarii omului si implinirii sale in lume. Acest lucru ar putea fi demonstrat analizandu-se performantele la care a ajuns omul in crestinism, atat din punctul de vedere al culturii spirituale, cat si al civilizatiei materiale (stiinta, tehnologie), comparativ cu cele atinse in celelalte culturi. Pentru lucrarea de fata aceasta demonstratie nu ar avea relevanta, de aceea vom apela la cercetarile din domeniul dezvoltarii corticale, de unde rezulta ca, intr-adevar, principiile modului de viata crestin sunt cele mai potrivite dezvoltarii cortexului uman.Trebuie sa pornim de la observatia ca exista anumite experiente care se dovedesc a fi fundamentale pentru dezvoltarea normala a mintii. stiinta descopera ca exista niste daturi naturale, constitutive ale fiintei umane, pe care nimeni nu le poate contesta fara a periclita edificarea armonioasa a creierului copiilor. Experienta cuvantului, a limbii, experienta reflexiva, cea de subiect personal aflat in relatie interactiva cu parintii si cu lumea, dragostea sau afectivitatea cu care este inconjurat copilul sunt constantele principale ale mediului ideal dezvoltarii corticale.Toate acestea pot fi regasite ca elemente importante ale educatiei la cele mai multe dintre culturile traditionale si este firesc sa fie asa, caci aceste experiente sunt cele mai potrivite firii omului, dar numai crestinismul le reflecta in teologia, invatatura si in modul sau de viata.Invatatura crestina se fundamenteaza pe lucrarea Cuvantului, pe folosirea cuvantului si a limbii. De la cuvantul Evangheliei, al rugaciunii pana la cuvantul rostit catre aproapele, totul se misca in jurul Cuvantului. De asemenea, cunoasterea, contemplarea, patrunderea ratiunilor ascunse din lucruri si din creatie este una dintre poruncile crestinismului. Aceste lucruri se vad in aceea ca dezvoltarea fara precedent a culturii cartii, a invataturii si cunoasterii s-a produs in spatiul lumii crestine. in manastiri se copiau manuscrisele si tot acolo s-au infiintat primele tipografii. in cele mai multe din tarile unde s-a raspandit crestinismul, manastirile au constituit centrele de raspandire a invataturii si culturii, scolile si universitatile timpului. Ierarhii, preotii si monahii au fost preocupati si implicati in cea mai mare masura in iluminarea poporului prin cuvant si invatatura, iar acest lucru deosebeste crestinismul de toate celelalte culturi, unde invatatura era rezervata indeosebi unei clase anume.Totodata, ca religie a persoanei si a iubirii, crestinismul a intarit mult relatiile personale dintre oameni, viata de familie si cea comunitara in general. in nici o alta religie persoana celuilalt nu este privita cu mai multa deschidere, ingaduinta si dragoste, ca in crestinism, dragoste care, prin porunca dumnezeiasca, trebuie sa mearga pana la jertfa. Astfel ca mediul social si comportamental generat de aceasta invatatura a iubirii este prielnic dezvoltarii armonioase a mintii omului.Din punctul de vedere al dezvoltarii emisferelor cerebrale, a strategiilor de operationare corticala, crestinismul a oferit, prin promovarea atat a gandirii logice a ratiunilor naturale (fapt dus la extrem in Occident), cat si a gandirii metafizice, simbolice si mitice, atat a culturii cuvantului scris, a alfabetului, cat si a celei orale, atat a gandirii si lucrarii practice, cat si a celei teoretice, cadrul propice unei dezvoltari echilibrate si armonioase a ambelor emisfere cerebrale si a comunicarii dintre ele.In privinta dezvoltarii cortexului prefrontal, se poate constata ca mijloacele cele mai potrivite edificarii acestuia, asa cum au fost ele determinate in studiile de neuropsihologie, pot fi regasite in modul de viata crestin, in etica si chiar in viata ascetica a crestinismului. De exemplu, la configurarea sistemului motivational un rol important il are credinta, convingerea ca totul are un sens, ca omul are o chemare, ca exista o sustinere din partea lui Dumnezeu in tot ceea ce facem (evident, in bine). La aceasta se adauga educarea rabdarii, a staruintei, a nadejdii, a capacitatii de a lucra pe termen lung, fara a astepta o rasplata materiala si imediata. Toate aceste virtuti crestine reprezinta, practic, stalpii pe care se poate edifica sistemul motivational al unui om volitiv, capabil sa-si asume cu usurinta orice responsabilitate si sa lupte cu tenacitate pana la atingerea rezultatului dorit, fara sa fie dependent de vreo rasplata ca mijloc de activare a motivatiei.Un rol important in configurarea ariilor corticale ce mediaza controlul comportamentului si al emotiilor il joaca, in societatea crestina, recunoasterea autoritatii sau ascultarea, infranarea si postul. Ascultarea ii dezvolta omului capacitatea de a-si organiza comportamentul in cadrele descrise de altii, de normele si mediul in care traieste. infranarea si postul ce pun frau manifestarii maniei, dorintelor necontrolate sunt practic cei mai buni educatori ai controlului intern asupra comportamentului si emotiilor.In ceea ce priveste concentrarea si atentia, aproape intreaga viata crestina mentine sau cultiva aceste facultati. Biserica cere atentie si trezvie in tot ceea ce face crestinul, iar practica rugaciunii necesita in mod deosebit dezvoltarea atentiei si a concentrarii. Faptul ca rugaciunea necesita o buna dezvoltare a acestor abilitati, mai mult decat oricare alta activitate, este constatat de oricare crestin care se roaga. Este lesne de observat ca lucrul cel mai greu pentru om este sa-si tina mintea adunata la rugaciune. Astfel ca, pentru cei care de mici au invatat sa se roage sau care s-au deprins cu aceasta practica mai tarziu, vor avea intotdeauna un ascendent sau o usurinta in concentrarea cu atentie a mintii in realizarea oricarei lucrari. Rugaciunea ca vorbire in soapta este un cadru ideal al dezvoltarii limbajului intern, al dobandirii celui mai important instrument pentru dezvoltarea cortexului prefrontal.Exemplele ar putea continua, deoarece majoritatea principiilor vietii si invataturii crestine configureaza un mediu de experienta ideal dezvoltarii armonioase a creierului uman. Nu acelasi lucru se poate spune despre nihilism, unde este greu sau imposibil de determinat o singura norma care sa nu fie vatamatoare pentru configurarea retelelor neuronale.Daca privim in general, vizionarea TV, divertismentul, eroticul, violenta, ludicul, magicul sincretismului religios, toate acestea submineaza cu putere atat lectura, experienta cuvantului, a limbii, gandirea, cat si relationarea personala si dragostea curata.In ceea ce priveste emisferele cerebrale, cum s-a putut constata anterior, in contextul culturii nihilismului procesul de configurare a ariilor emisferei stangi este inhibat cu putere, in timp ce este favorizata activitatea sistemului limbic al emisferei drepte, cel care mediaza procesele emotionale.Natura complet irationala a nihilismului isi vadeste efectele distrugatoare in modul cel mai clar in procesul de configurare a cortexului prefrontal, a centrilor de control al tuturor proceselor mentale superioare. Cu alte cuvinte, nihilismul loveste exact in ceea ce il deosebeste din punct de vedere neurologic pe om de animal, in partea cortexului care asigura gandirea, activitatea constienta, controlul comportamentului si al emotiilor, motivatia, planificarea si multe alte procese care asigura ceea ce numim constiinta, adica tot ce-l defineste pe om ca fiinta rationala. in acelasi timp, cultura nihilista activeaza cu putere si intr-un mod total necontrolat partea creierului care mediaza procesele instinctuale si emotionale.Instinctele de supravietuire, hranire, reproducere si aparare nu sunt rele in sine, dupa cum nu sunt rele nici emotiile, insa problema pe care o creeaza nihilismul este scoaterea acestora de sub controlul ratiunii, control care este specific omului. Hipertrofierea acestor instincte, transformarea comportamentelor pe care le guverneaza in scopuri in sine il introduc pe om in sfera patologicului si a anormalului. Aceasta inversiune pe care nihilismul o produce in fiinta umana prin suprapunerea instinctelor ratiunii sau hipertrofierea instinctualului concomitent cu atrofierea puterilor rationale, pe langa consecintele grave pe care le are in viata personala si comunitara a oamenilor, fiind contrara naturii umane, va afecta decisiv sanatatea mentala si trupeasca a acestora.