REFERAT RELIGIE: TEMEIURILE ESENTEI TAINICE ALE BISERICII

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
Temeiurile esentei tainice ale Bisericii Esenta tainica,teandrica a Bisericii are un temei etern intratrinitar. Un temei trainic,in aceasta acceptiune,e adeverit chiar de cuvintele Mantuiturului si de interpretarile date de Sf. Parinti. Si ntelegem acest temei nu numai in sensul ca relatiile trinitare divine sunt un model al relatiilor dintre oameni in Biserica,ci si in sensul ca ele sunt o putere care produce si adanceste aceste relatii care se manifesta in ele.In viata Bisericii e impletita viata Sf. Treimi.Numai pentru ca se iubesc persoanele Sf.Treimi,ele pruduc si intre oameni atmosfera de iubire.Mantuitorul Se roaga Tatalui inainte de patimi pentru cei ce vor crede:"ca toti sa fie una,dupa cum Tu,Parinte,intru Mine si Eu intru Tine,ca si ei sa fie intru Noi"(In17,21) Relatia de unire intre Tatal si Fiul e si model pentru unireace trebuie sa se produca intre oameni.Unirea intre oameni in Biserica se face atat de stransa,precum este cea intre Tatal si Fiul. Temeiul divin al Bisericii e gasit de Sf. Parinti nu numai in Sf. Treime ,ci si in mod special in fiul.Sf.Grigore de Nissa,pornind de la episudul intrarii lui Moise in tenebrele divine,pe Sinai,unde i s-a aratat modelul Cortului de Jos,considera ca Templul,sau mai bine zis cortul acela, este"Hristos ,puterea si intelepciunea lui Dumnezeu"(Vita Moisis,P.G.44,381).Din doua motive considera Sf.Grigore de Nissa pe Fiul ca model al cortului de jos.Fiul e in mod special modelul omului,care e cortul sau templul de jos.Pe acesta l-am ruinat noi prin iesirea din cortul de sus.Fiul lui Dumnezeu,intrupandu-se,a fixat iarasi cortul de jos, unindu-l cu cel de jus.In acest cort a vazut ,dupa Sf. Grigore de Nissa,Apostolul Pavel tainele ceresti,pa care nu-i cu putinta omului sa le graiasca.(2 Co 12,4)Desigur,intrucat Tatal e Fiul si Duhul Sfant la fel,cortul sau templul e intreaga Sf. Treime. (Evr 11,12). In Dumnezeu gasim temeiul Bisericiiin ambele intelesuri: ca societate si ca locas in care se afla radacinile tuturor fapturilor si in care trebuie sa se adune toate.In ultimul inteles numele de Biserica se leaga in special de Fiul, desi intrucit in Fiul se afla si Tatal si Duhul Sfint, acest inteles al bisericii e si el in legatura cu intreaga Sf. Treime.Primul inteles al temeiului divin al Bisericii,cel de societate,exprima in viata interna a Dumnezeirii si ca atare el e constituit de toate persoanele divine. Al doilea,cel de locas infatiseaza acest temei intors catre fapturi, ca locas in care sa se adune fapturile, si ca atare e numit Fiul, care face si in opera creatiei si a mantuirii legatura intre Dumnezeu si lume. Intre cele doua intelesuri ale temeiului divin al Bisericii este,o legatura: Prin Fiul ca locas oamenii sunt atrasi in Sf. Treime ca societate, devenind ei insisi societate. Prin Fiul se extinde dragostea intertermica intre oameni sau sunt ridicati ei la ea.Legatura dintre temeiul divin al Bisericii in inteles de locas divin(Fiul) si temeiul ei in inteles de comuniune divina (Sf.Treime) se poate vedea si altfel: omul facut si el templu dupa chipul Fiului nu e o fiinta singuratica,ci un mambru al comunitati.El cauta comunitatea, nu se simte intreg cand e singur. Omul e biserica nu numai in sens de locas, ci si in sens de membru al comunitatii, sau e locas in sensul ca e destinat sa faca loc in sine semenilor sai, ca nu poate exista ca locas gol.Fundamentul etern al Bisericii se reflecta din Dumnezeu in natura umana,incat putem vorbi si de un temei natural-omenesc al Bisericii. Dupa Sfintii Parinti, o Biserica primordiala a existat,in Paradis.Fundamentul bisericesc al naturii omenesti,ca reflex al temeiului divin al Bisericii si al firii,sta in unitatea firii si in pluralitatea persoanelor ce raman in aceasta unitate. Pacatul a sfasiat aceasta unitate si persoanele,care sunt unitati intercommunicate, in care se manifesta o unitate de baza, au devenit in mare masura indivizi, adica unitati purtate de vointa de a taia continuitatea naturala dintre ele. O taiere deplina a acestei continuitati n-au putut efectua oamenii nici dupa pacat. Ei nu sunt numai indivizi, ci au ramas un amestec de indivizi si persoane. Omul se zbate intre egoismul de a anula pe toti ceilalti si dorul de a fi admirat de ei, avind o mare trebuinta de laudele semenilor. Omul cauta o comuniune reala cu semenii.Biserica in sens propriu nu se poate infaptui numai prin putreile naturale umane. Biserica se constituie din intalnirea naturalului cu supernaturalul,omenescului cu dumnezeiescul. Fiinta ei e teandrica."De la Cincizecime universal creat si limitat va purta in sine un corp nou,posedind plenitudine necreata si nelimitata,pe care lumea n-o poate contine. Acest corp nou este Biserca;plenitudinea pe care o contine este harul,profunzimea energiilor divine,prin care si pentru care a fost lumea create...Primul pas pentru extinderea vietii treimice in umanitate,sau al ridicarii umanitatii in locasul Bisericii ceresti,l-a facut Fiul prin intruparea Sa.Prin aceasta a intrat Dumnezeu inlauntrul firii umane.Ca actualitate s-a nascut Biserica in omenire in ziua Cincizecimii, cind o seama de persoane umane au devenit si ele locasuri ale Duhului Sfint, precum e Fiul ca o persoana treimica din veci. Trebuie sa se restabileasca comuniunea intre el si Dumnezeu, ca sa se poata restabili si intre el si semeni. De aceea, nu s-a putut naste Biserica numai printr-un singur om, ci prin mai multi deodata. Cand redevine un om locas al lui Dumnezeu prin restabilirea chipului lui Dumnezeu in sine, se restabileste si comuniunea sa cu semenii in Dumnezeu.Biserica are o latura obiectiva, dumnezeiasca, ce nu depinde de oameni, ci e data de sus, dar si una subiectiva, omeneasca. De aceea, Biserica e intemeiata de Dumnezeu prin Hristos, nu de oameni, si continuarea ei de asemenea depinde de Dumnezeu, nu de oameni, dar ea constituie si continua nu numai prin Dumnezeu, ci si prin aderarea oamenilor. Ea nu se produce printr-o simpla invoire intre oameni, dar nici fara aceasta invoire. Biserica s-a intemeiat o singura data, prin coborarea limbilor de foc peste oameni- energiile divine- care raman de atunci neintrerupt intre oameni,neintervenind nici o intrerupere in existenta Bisericii. Biserica nu e numai o comuniune de oameni, ci o realitate intemeiata in ziua Cincizecimii de Hristos in Duhul Sfant. Locasul ceresc, ambianta divina,mediul divin al Bisericii a fost pus la dispozitia oamenilor in ziua aceea cand s-a produs si prima comunitate intre oameni. De atunci toti cei care vor sa faca parte din Biserica intra in acel locas ceresc,care este Hristos, intrand prin aceasta sub lucrarea Duhului Sfant.Comuniunea intre oameni intrand in mod essential in componenta Bisericii,protestantii luterani nu au dreptate nici cand socotesc ca e posibila o comuniune a omului singular cu Dumneze.In Biserica trebuie sa se accentueze aspectul de stabilitate cat sic el dinamic. Biserica e un locas Dumnezeiesc pentru toti cei ce cred. Locasul acesta e laboratorul in care se lucreaza desavarsirea celor ce-l locuiesc. Iisus Hristos ii poarta pe toti in Sine ca locas sfant al sfintilor,asteptand ca toti sa vada frumusetea Lui. Hristos e in toti ca o comoara ce asteapta sa fie descoperita de constiinta celor in care Se afla El; Lucrarea aceasta se atribie cu deosebire Duhului Sfant.El ii face pe cei din Hristos sa-si dea seama ca sunt in El.Hristos e in adancul oamenilor de la Botez.Sunt doua aspecte:hristologic si pnevmatologic al Bisericii,in sensul lui Losski.In Biserica sunt si pacatosi,,ea insasi fiind fara pata.Dar pacatosii din Biserica sunt deosebiti de cei ce nu sunt membrii ai Bisericii. Ei au harul dumnezeiesc. Pacatosii e posibil sa se indrepte, ei recunosc ca Biserica e dreapta,dar ei sunt in gresala.Ereticii si schismaticii nu mai recunosc autoritatea Bisericii ca invatatoare si indrumatoare,ridicandu-se pe ei deasupra Bisericii.Intrucat indumnezeirea oamenilor se continua si in cer si in viata Sf.Treime si cu toti sfintii si ingerii incepe de aici, dar se continua in veci,intre Biserica de pe pamant sic ea din cer este nu numai o solidaritate, ci si o continuitare. Intre stadiul Bisericii de pe pamant sic el din Cer este o deosebire.Catolicii reproseaza ortodocsilor ca,privind Biserica exclusive ca un mister al vietii in Hristos, nu mai fac nici o deosebire intre Bisetrica de pe pamant sic ea din cer;Marturisirea lui Dositei zice:"Nu confundam Biserica aceasta care e pe drum cu aceea care e in patrie." Cea de aici e luptatoare,cea din cer e triunfatoare. Biserica din cer si de pe pamant sunt in legatura. Rugaciunile noastre merg ls sfinti.Sfintii,ne ajuta,in moastele lor e present ceva din puterea lor. Intre stadiul de pe pamant,al Bisericii sic el din cer nu e o identitate,dar nici o discontinuitate,ci o continuare. Oamenii traiesc tot in Dumnezeu sip e pamant si in cer.Dar Dumnezeu sporeste pe pamant prin puterea Sa puterea omeneasca de activitate,pe cand in cer puterea omeneasca de activitate si de lupta face loc vietii dumnezeiesti dupa har .Nu se neglijeaza citusi de putin lupta cu pacatul in Biserica Ortodoxa si nu e in spiritual acestei Biserici nici renuntarea la lupta pentru convertirea societatii sau a lumii pagane.Dar in lupta aceasta crestinii ortodocsi n-au constiinta ca sunt numai ei singuri , ca oameni ,ci constiinta ca Hristos le da putrea de lupta si rezultatele. Accentul principal se pune la ortodocsi pe refacerea adinca,pe curatia celui ce vrea sa aiba roade in activitatea sa de convertire a societatii si a lumii necrestine.In lipsa puterii dumnezeiesti care lucreaza prin astfel de oameni ,zadarnice sunt toate combinatiile si planurile organizate ale unei istetimi pur omenesti. Oamenii sunt schimbari,Biserica ramane mereu aceeiasi. Teologii Rusi neglijeaza uneori acest aspect al Bisericii.Ei opun viata,institutiei."Biserica lui Hristos nu este o institutie;ea este o viata noua cu Hristos si in Hristos,condusa de Duhul Sfant" (S.Bulgakov,Ortodoxia,pag1.)Caracterul de institutie al Bisericii nu se opune celui de comunitate in dragoste.Temeiul institutional al Bisericii e Hristos,care depaseste pe oameni,dar ii si inbratiseaza,care ramane acelasi,dar acelasi nu intr-o rigiditate impersonala,ci si oferirea jertfei Sale si a roadelor ei, prin taine,tuturor celor ce vor sa le primeasca(Alfred v.Martin,Misterium,Reformation und Gegenwartskrisis,in rev."Una Sancta",1926,p.(1212)172).Biserica nu e o institutie in sensul unui sistem de norme lipsit de Hristos si supravegheat de o autoritate impersonala,nu e o institutie ce desparte pe oameni de Hristos,ci o institutie plina de Hristos cel iubitor,care ii priveste pe toti si asculta pe toti,dar in acelasi timp pe Hristos cel neschimbat in bunurile pe care le ofera si in poruncile ce le cere inplinite de oameni ca mijloc de desavarsire al lor. Biserca e o scoala in care sunt crescuti oameni, asa cum familia e o astfel de scoala.Ei trebuie sa inplineasca poruncile lui Hristos pentru cresterea lor.Hristos ii ajuta nevazut in aceaste,caci "Hristos e ascuns in poruncile Sale"(Sf.Marcu Ascetul,Despre legea duhovniceasca,cap.190,Filoc.I,p.247.).Ca institutie in care trebuie savarsite Tainele ca mijloace obiective ale harului,in care trebuie explicate poruncile Domnului si invatatura Lui,pastrand-o neschimbata,in care oamenii trebuie sa fie ajutati,in slabiciunile lor de fiecare clipa,Biserica trebuie sa aiba si organe speciale imputernicite si insarcinate cu aceste functii,inzestrate cu autoritate divina,pentru savarsirea unor acte de character obiectiv si divin sau sacramental. Daca Biserica este nu numai comuniune cu Dumnezeu,ci comuniune intre oameni si institutie pentru ei,daca si cei pacatosi fac pacate din ea si daca ea are o ierarhie incredintata cu pazirea si pastrarea invataturii lui Hristos si cu administrarea tainelor, Biserica nu e ascunsa vedreii oamenilor, ci ea se vede.Protestantii sustin ca Biserica e nevazuta,ca nu toti cei ce marturisesc cu buzele invatatura Bisericii si se conformeaza ordinei ei administrative sunt membrii ei,ci numa cei cu adevarat credinciosi,pe care nu-I poate cunoaste nimeni din afara.Ei taie orce legatura intre asa-zisa Biserica nevazuta. "Nu numai Domnul,capul ei,e nevazut,nu numa harul sfintilor si mantuitor din ea e nevazut,ci si unirea cu Domnul prin credinta este duhovniceasca si nearatata.Precis vorbind,Biserica este partasa la amandoua elementele,la cel dumnezeiesc si la cel omenesc,la cel vazut si la cel nevazut.Dar elemental nevazut e unit,ca sufletul cu trupul,in chip indisolubil cu cel vazut.Precum in Cuvintul lui Dumnezeu cel intrupat cele doua firi s-au unit intr-o unitate,in persoana unica a Domnului,la fel si in Biserica,mireasa cea sfanta si nepatata a Lui,totalitatea credinciosilor e unita cu Capul Inteiemetorului ei nevazut". Termenii vazut si nevazut au insa, in referirea lor la Biserica,un inteles mai complex.Pentru cei necredinciosi ce se prezinta ca Biserica nu e ceva deosabit de orce alta societate,Biserica nu are ceva nevazut.Pentru cei ce cred insa si cu deosebire pentru cei progresati in credinta si in viata crestina,cele nevazute ale Bisericii devin evidente.Ele se vad,dar cu ochii duhovnicesti,nu cu cei naturali;ele sunt vazute,dar altfel decat lucrurile fizice,naturale.Incat intr-un anumit sens toate cele din Biserica sunt vazute,desi nu in toata adancimea lor.Pentru cel necredincios,Biserica in totalitatea ei este nevazuta ca Biserica. Biserica e cunoscuta ca Biserica prin credinta.Pentru cel inaintat in viata duhovniceasca,Biserica in totalitatea ei este vazuta.Elementul vazut in Biserica e un simbol.Viata Bisericii este simbolica,continand in ea si in toate manifestarile ei dumnezeiescul,fiind patrunsa de dumnezeiesc. Biserica,in calitate de trup tainic,fiind incredintata de Mantuitorul cu administrarea Sfintelor Taine,ca organe ale harului,si cu pazirea si propavaduirea nealterata a invataturii revelate, este singurul camp in care se castiga in mod obisnuit mantuirea si este inzestrata cu infalibilitate. Sf.Parinti au asemanat Biserica cu corabia lui Noe,care singura scapa de la pierzanie.Anatematizarea ereticilor si schismaticilor,au inteles-o ca o predare a lor Satanei,dupa cuvantul apostolului Pavel(1 Co 5, 5).Desigur,ea a facut-o aceasta cu durere,dar a trebuit s-o faca pentru apararea corpului credinciosilor de infectare.Expresia"extra Ecclesiam nulla salus"s-a inteles in sensul ca singura Biserica este calea oranduita de Domnul spre mantuire,iar erezia si schisma nu sunt laboratoare de aceiasi putere ale mantuirii randuite de Dumnezeu.Cine se alatura lor,nu ajunge sigur la mantuire. In general,putem zice ca in afara Bisericii nu exista mantuire"dar e adevarat de asemenea ca Dumnezeu printr-o minune a harului Sau dispune duhurile si inimile unor persoane cu nu apartin Bisericii exterior,insuflandu-le cunostinta si dragostea lui Isus Hristos...Aceasta nu desfiinteaza dogma"extra Ecclesiam nulla salus",deoarece numai printr-o minune in ordinea supranaturala se poate mantui cineva dintre cei ce nu apartin exterior Bisericii".Dar intrucat numai Dumnezeu stie in cine lucreaza astfel harul dumnezeiesc si la cine e o nestiinta nevinovata si la cine una vinovata,chestiunea in concret cine din afara se mantuieste,nu o poate decide nici un om.Omului ii ajunge sa stie ca Biserica este organul ordinar si singur al mantuirii,pentru cel ce traieste in conformitate ci invatatura ei.Biserica,fiind calauzita de Duhul Sfant la tot adevarul(In 16,14),este inzestrata cu infailibilitate,fiind"stalpul si intarirea adevarului"(1 Tim 2, 15).Prin infailibilitate Biserica nu descopera noi adevaruri,ci pastreaza pe cele revelate,interpretindu-le si formulandu-le correct.Revelatia e terminate in Isus Hristos,Fiul lui Dumnezeu cel intrupat.Nimeni nu poate cunoaste ca El,sau mai mult ca El,adevarul dumnezeiesc,ca sa adauge ceva la adevarul descoperit de El.Andrutsos considera infailibilitatea din acest punct de vedere negative si o vede exercitindi-se numai in Sinoade.Duhul Sfant nu inspira si nu descopera sinodalilor dogme noi,ci numai ii asista si-I lumineaza,pazindu-I de ratacire in hotararile lor.Intreaga lucrare de intelegere si interpretare a Bisericii are un character de sinergie.Ierarhii nu asteapta mechanic lucrarea Duhului Sfant in Sinoade,ci lucreaza cu puterile lor omenesti,cercetand,dae Duhul Sfant"nesuprimand lucrarea omeneasca,o intareste si o inalta la tot adevarul".Rolul pozitiv al Duhului Sfant e reliefat si de formula Sinoadelor"parutu-s-a Duhului Sfant si noua"