REFERAT ROMANA: DESPRE SCRIEREA LIMBII ROMANE

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Fluturas
Despre scrierea limbii romaneAnii 1866-1868 marcheaza abordarea de catre Maiorescu a catorva probleme fundamentale ale culturii noastre(limba, literatura, folclorul), intr-un efort de definire a "caracterelor" momentului intelectual romanesc, realizat de pe platforma unei serioase pregatiri teoretice, a unei intemeiate ierarhizari valorice. Maiorescu este continuatorul, aici, al generatiei de la 1848, si ea interesata de formele vietii spirituale autohtone., dar actiunea mentorului junimist se aplica unei alte perioade in care problemele fusesera deja puse, urmand a li se da rezolvarea pe masura stadiului actual al evolutiei societatii si culturii noastre, in care acumularile realizate de predecesori (culegeri de folclor, volume de literatura, studii) dadeau posibilitatea generalizarilor si definirii logice a fenomenelor. Maiorescu institutionalizeaza, deci, parametrii culturii noastre moderne si o face cu pregatirea si ardoarea de tanar savant dornic de a le da o noua rezolvare, cea a vremii sale, a conceptiei, ideologiei pe care o reprezinta. Maiorescu are, astfel, vocatia, am numi-o cetateneasca, a ridicarii, in fata opiniei publice, de aspecte fundamentale pentru momentul respectiv conform unei intentii nobile de constructor arhitect al culturii, asa cum cu doua decenii in urma se afirmase Kogalniceanu sau, inaintea acestuia, Petru Maior si Samuil Micu. Fara indoiala, ca si acestia, Maiorescu nu este singur sau singurul care initiaza diferite discutii in epoca sa, dar este cel mai reprezentativ, unind maturitatea si pregnanta formularilor teoretice cu directa lor raspandire practica in randul marelui public. Prima problema pe care o abordeaza este cea a limbii si, in linii generale, el continua initiativele lui Heliade ce militase in a sa "Gramatica" din 1828 pentru simplificarea alfabetului, primordialitatea limbii vorbite, deci, a fonetismului, ale lui Russom, acel patrunzator spirit teoretic al genratiei de la 1848, autor in 1846 al "Criticii criticii", sau, 10 ani mai tarziu, al studiului "Contra latinizantilor ardeleni". inca din 1848 membrii Junimii sunt preocupati de ortografia romaneasca, de elaborarea unui proiect unitar de scriere a lmbii romane, atat de necesar in aceste momente cand se legiferase inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin. Iacob Negruzzi isi aminteste, astfel, de propria sa initiativa privind ortografia, facuta, insa, dupa cum spune el insusi: "fara vreo sistema hotarata, ci mai mult dupa fantezie li capriciu amestecand fonetismul cu etimologicul in mod cu totul arbitrar". Discutiile continua in cadrul sedintelor Junimii, unde proiectul lui Negruzzi provoaca opinii contradictorii, astfel incat sarcina elaborarii unui studiu este asumata de Maiorescu care, la sfarsitul anului 1865, citeste prima parte, de principii generale, din incercarea sa asupra ortografiei romane.isi face astfel intrarea studiul Despre scrierea limbii romane. "in iunie 1866 am terminat cartea mea Despre scrierea limbii romane a carei idee fundamentala (partea I) o concepusem si o scrisesem in noaptea de 15-16 noiembrie 1865. Important pentru mine ca cea dintai lucrare originala si conceputa cu iuteala fulgerului. Ultima parte, critica etimologismului, am scris-o in nopti in care mica mea Livia zacea bolnava de un inceput de holera, cand am vazut cu cea mai adanca strangere de inima resignarea micei creaturi."Studiul are patru parti: despre literele latine primite de noi fara schimbare; despre scrierea lui ; despre principiul scrierii si o critica a sistemului fonetic; cercetari limbistice si critica sistemului etimologic.Urmand colii Ardelene, lui Heliade si miscarii lingvistice continuate de Aaron Pumnul si Cipariu, Maiorescu reia o problema de baza a culturii noastre, ca de altfel a oricarei culturi in genere, dezvoltand, in cea mai mare parte, idei care astazi ni se par de domeniul firescului, dar care atunci, la cativa ani dupa Unire, erau in centru controverselor stiintifice din care vor rezulta regulile scrierii romanesti valabile peste timp. Considerand ca principiul fonetic "nu este un principiu absolut si general al scrierii romane, ci trebuie restrans in mod esential", Maiorescu combate, in numele "dependentei rationale a regulei fonetice de principiul logic in scrierea limbei", teoriile lui A. Pumnul, uneori cu slabe indreptatiri, cum ar fi discutia in jurul sunetului i pentru care nu vede necesar, cal putin in stadiul respectiv al limbii, un semn special, alaturi de a. Contestabila in aceasta directie, teoria maioresciana este insa pe deplin valabila in directia criticii etimologismului (sustinut atunci de Cipariu), care incerca a anula sau a considera falsa metamorfoza fonetica de sute de ani, "prin care a trecut limba cu secole inapoi", care dorea o revenire "la sonurile primitive ce corespundeau unui grad de dezvoltare a notiunilor lui, peste care poporul roman a trecut de mult", netinand seama de "propria viata a limbei si a inteligentei unui popor". Acestor argumente impecabile ale mentorului junimist le dau palide raspunsuri cei vizati, iar Societatea Academica Romana, infiintata in 1866 si inaugurata un an mai tarziu, reia dezbaterea, optand pentru o solutionare diferita de cea a lui Maiorescu. Consecinta: acesta isi da demisia.