REFERAT ROMANA: MODERNISM SI POSTMODERNISM

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Fluturas
-REFERATElemente moderniste si postmoderniste In opera lui Mircea Eliade- Intoarcerea din rai- Lumina ce se stinge Postmodernitatea este teoretizata masiv In ultimele decenii de cateva scoli, dintre care s-a evidentiat scoala Germana, scoala Franceza si scoala Americana. Italia a reusit sa afirme o linie teoretico-filosofica profund originala In ceea ce priveste ganfirea de tip postmodernist, mai ales prin Gianny Vattimo. El are o teorie completa si foarte coerenta.In cartea sa, Gandirea slaba, Gianny Vattimo spune: "modernitatea a fost epoca istorismului forte: Insusi conceptul de modern a capatat o valoare normativa explicativa Adica a fi modern Insemna a fi mai apropiati de sfarsitul timpuriloe, mai avansati catre adevar. Numai In cultul progresului are sens o valoare normativa a termenului de "modern". Nimanui nu-i place sa fie numit reactionar; prefera sa fie numit modern, pentru ca ne gandim la istorie ca la un curs unitar al istoriei explicativa o inventie a lumii occidentale care se considera pe sine centrul, In timp ce toate celelalte culturi, cu istoriile lor, erau considerate mai primitive, mai Inapoiate, necivilizate etc. Marile imperialisme o data Incheiate a luat cuvantul cultura islamica, diversele culturi ale lumii a 3-a nu se mai simt primitive In comparatie cu noi occidentalii astfel Incat e greu sa ne mai gandim la istorie ca la un curs unitar. Aceasta, dupa mine, justifica discursul celor ce vorbesc de sfarsitul modernitatii. Sfarsitul modernitatii nu Inseamna ca nu mai au loc evenimente, ci ca evenimentul nu mai e considerat ca avand loc pe o linie unitara a istoriei gandite ca progres unic"-1Teoria lui Vattimo este foarte coerenta. In centrul teoriei lui asupra postmodernismului, teorie considerata In plan mondial importanta sta conceptul de gandire slaba. G. Vattimo numeste gandire puternica, forte, gandirea de tip modernist, apartinand ce deosebire culturii euro-americane de dupa iluminismul francez si care administreaza plenar modernitatea In special dupa 1900 si pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.Din acest punct de vedere de tip G. Vattimo, gandirea forte, moderna are drept caracteristica principala atitudinea fundamental critica fata de toata mostenirea occidentala (filosofica, religioasa, artistica, economica, politica) perspectiva critica lansata si sistematizata In ceea ce filosofii au numit "cultura critica".Criticismul modern atat filosofic cat si artistic literar nu se multumeste Insa sa demoleze valorile mostenite, ci au pretentia de a impune un model totalizator, modelul cultural european. Prin urmare modernismul este o cultura forte In sensul ca urmareste detinerea controlului cultural si se bazeaza pe o politica a impunerii sintezelor universale dupa regulile stabilite de catre gandirea si cultura europeana. Postmodernitatea presupune depasirea perspectivei unei gandiri autoritare. Gandirea slaba este tolerata, bazata fiind pe includerea vocilor diferite si a culturilor diferite. Gandirea slaba Inseamna recunoasterea diversitatii culturale cu riscul fragmentarii si cu pretul pierderii controlului unificator, totalizator asupra cursului istoriei. Sensul conceptului de "gandire slaba nu este unul negativ, ci unul de tip pozitiv. Gandirea slaba este expresia unei pozitii democratice pentru ca ea doreste o lume ca loc al tuturor, o lume integrata.Teoria lui Vattimo bazata pe conceptul de "gandire slaba" vizualizeaza postmodernitatea ca pe un spatiu cultural la care participa multiple modele interpretative atat ale realitatii cat si ale adevarului, a istoriei. Prin urmare esenta postmodernitatii este pluralismul, toleranta, acceptarea dezvoltarii simultane a mai multor linii culturale, viziuni asupra istoriei. Romanul Intoarcerea din rai reprezinta o noua etapa In evolutia autenticitatii, Inteleasa ca un continut moral. Regasim In acest roman un Eliade familiar, discursiv, meditativ, disociativ si imaginativ, senzual si ascetic, orgolios, uman si dipretuitor. Viziunea pluralista a lui Eliade ne da senzatia ca asistam la o serie de jurnale intime, Impletite astfel Incat ele sa evoce un fragment de viata. Personajele Isi gandesc faptele, le comenteaza si le retraiesc mintal.Intoarcerea din rai este romanul generatiei care s-a format In perioada de dupa razboi. Viata noua care se Intrezarea pentru Intreaga tara a avut repercursiuni In viata tineretului. Generatia acestui timp aduce cu sine introspectiunea si analiza, vrea sa se cunoasca si sa fie cunoascuta, de aici egotismul ei accentuat, nevoia de a se defini prin manifeste, de a-si gasi sensul propriu. Mircea Eliade este un reprezentant tipic al acestei miscari, Inclinat spre meditatie. In scrierile lui Eliade se simte tensiunea interioara care transforma datele cunoasterii In experienta personala, dramatizandu-le, facand din ele un mijloc de verificare a propriilor surse sufletesti. Intoarecerea din rai este o confesiune, iar In fiecare din personajele acestui roman suntem Inclinati sa vedem un Mircea Eliade In ipostaze diferite din viata sa.Pavel Anicet, personajul principal al cartii, este un tanar blond, cu statura atletica, frumos, puternic si fascinant. Deosebit de Inzestrat, prevestea sa devina un nume rasunator In publicistica si cultura romaneasca. Surprinzator Insa, el Inceteaza de cativa ani sa mai scrie si chiar sa mai citeasca.Acest Don Juan dorit si ravnit iubeste In acelasi timp doua femei pe Ghighi si pe Una, fara sa fie In stare sa se fixeze asupra uneia din ele. Dorind singuratatea, framantandu-se, nu vede decat o singura solutie: sinuciderea. Moartea senina, fara suferinte Ii poate asigura libertatea. Ea este singua beatitutdine. Sinuciderea lui Pavel exprima tragedia propriei sale generatii.Pamfletar, abstinent pana la 26 de ani, posesor a doua licente, corector de noapte la un ziar, el nu doreste sa parvina, nu-l intereseaza nici obtinerea unei slujbe onorabile, Pavel Anicet reprezinta tipul ratatului.Intr-unul din lungile sale solilocvii, Pavel Anicet Isi spune: "Slabiciunea noastra, a modernilor, e ca In loc ca noi sa gandim, gandurile ne gandesc pe noi. Noi stam molai, femei adipoase, lubrice, nesatisfacute, si gandurile ne violenteaza, ne schingiuesc, ne vand altora, iar noi nu protestam, ci le lasam sa ne stapaneasca, sa ne Indrepte pasii, sa ne prostitueze oricarui adevar care le satisface pe ele, nu pe noi."2- Cuvintele acestea definesc o stare de spirit caracteristica pentru aceasta generatie, suspendata Intre doua epoci de pragmatism, care a rupt legaturile cu ce a fost Inainte si e incapabila de a-si croi un drum In realitatea viitorului. Pavel Anicet ilustreaza mai ales acest mod de a fi. Inzestrat cu admirabile calitati fizice si intelectuale, el nu mai traieste clipa prezenta cu o percepe pe fragmente, descompunand-o printr-o analiza arbitrara pentru a o transforma apo dupa jocul unei neasteptate asocieri. Sufletul lui Anicet traieste pe doua planuri, unul imaginar si unul al realitatii. Iubind doua femei, el este nu numai incapabil de a se decide pentru una din ele, dar In bratele uneia, gandul lui recheama mereu pe cealalta. E un destin caruia nu-i In stare sa se opuna: "Avu Inca o data senzatia ca e Impartit, ca e sfaramat In doua; si neputinta aceasta de a smulge din adancurile fiintei lui prezenta straina, prezenta celei de-a doua, Ii inhiba o totala predare In fata destinului: avu senzatia precisa de o preciziune fizica, halucinanta ca se afla In puterea unui destin, Impotriva caruia orice lupta ar fi inutila."3-Eroul are In suflet o permanenta dorinta de evadare, de realizare a singuratatii; totusi In cateva momente de liberatate pe care le are nu stie ce sa faca si astfel se complace In noi robiri. Multilateralitatea aceasta de antinomii Il macina, creand Incet In sufletul lui Anicet ideea si dorinta mortii, singura solutie pentru obtinerea "unitatii, contopirii si pierderii de sine." El merge pana la capatul experientei, pana la moarte Insa nu este singurul care-si rateaza viata.Intoarcerea din rai, ca si Intreaga beletristica a lui M. Eliade se caracterizeaza prin autenticitate. Desigur, nu avem de-a face cu o scriere autobiografica, desi romanul este scris la persoana I. Unele gesturi si replici ale personajelor Insa pot fi identificate cu cele ale oamenilor reali: "Ciudat, mie mi se pare ca oamenii fug de fericire, nu o cauta. De cate ori Intalnesc fericirea, fug de ea sau o rateaza, fac orice din ea, numai sa se transforme In altceva La urma urmelor putin ma intereseaza fericirea. Ma sufoc acum, asta stiu dar nu stiu de ce. Nu-mi lipseste nimic. Daca as gasi un motiv sa fiu trist"4 In acest roman lucrurile care frapeaza sunt predispozitiile, dramele si rezolvarile unor adolescenti si ale unor tineri care pot fi autentici. Consideram ca figura cea mai conturata este aceea a lui Emilian, tanarul comunist care ia parte la miscarea lucratorilor ceferisti. Exista In roman senzatia de epic trucat. Ni se vorbeste mereu de Bucuresti, de cafenelele lui, de o redactie, Insa nu nise spune exact unde are loc actiunea.Suntem pusi fata In fata cu tragedia lui Pavel Anicet, hartuit de femei, Inselandu-se pe sine si pe ceilalti cu iluzia unei vieti normale, fara complicatii sufletesti. Specialistii considera aceasta "reIntoarcere din rai" o atitudine a autorului fata de ideile timpului autorului: " O este Insasi atitudinea polemica a autorului fata de ideile timpului sau, atat ale batranilor poporanisti si semanatoristi, cat cele ale "tinerilor" ortodoxisti si legionari."5- Gandirea slaba, despre care vorbea Vattimo, este una care include voci diferite. In Intoarcerea din rai avem tipul care traieste numai pentru sine, fiind sclav pasiunilor sale. Pavel Anicet parcurge un drum initiatic cu scopul de a dobandi libertatea, cauta un adevar existential si ajunge sa se descopere pe sine prin eros.Intreaga structura a romanului se bazeaza pe joc, un joc de antiteze si de contrapuncte ce formeaza axa existentei lui Pavel Anicet. Pe Pavel Il vedem In antiteza cu fratele sau, Petre, si In acelasi timp cu prietenul sau cel mai apropiat, David, visand la ascensiuni, dar convertit In cele din urma la fapte. Un alt exemplu oferit de jocul acesta de contraste Il avem reprezentat prin cele doua femei, Una si Ghighi cea dintai distanta si aristocratica, cea de-a doua scaparand de vitalitate, umila In dragoste. Intr-o descriere amuzanta a cafenelei Corso, acest joc devine scanteietor. Discutiile de aici dau o imagine completa, In raccourci, a imaginii acestei generatii care petrece, se agita si face filozofie dupa ureche. Eliade nu mai cultiva acel stil elocvent si simetric cu care ne-am obisnuit la scriitorii dinaintea sa. El pastreaza mereu atentia citittorului, informand si invitand la reflectie. Lumina ce se stinge prezinta o naratiune directa, fantastica, o confesiune, o ideologie personala. Frumusetea Luminei ce se stinge consta In reusita totala si nu In izbanzile ei partiale. Intreaga structura a romanului ne arata o faza apropiata celei din Isabel, o faza de cautare exasperata de sine, de tulburare. Materialul greu de urmarit, nu se obiectivizeaza In simboluri epice: subiectivitatea arbitrara si coplesitoare a lui Eliade inunda din toate partile. In centrul povestirii sta Manoil, un personaj misterios. Aceste Manoil, care, practicand dialectica contrariilor, se recunoaste In Pseudo-Areopagitul si Upanisade, este autorul mai multor carti, a mai multor poeme si a unui tratat de estetica culinara.Intr-un oras fara nume din Italia, Intr-un placid mediu provincial, se petrece un eveniment ce va nelinisti cateva suflete. Eruditul Cezare, bibliotecar, celibatar, este scos din rutina sa la o viata de neprevazut. Intr-o camera alaturata, profesorul Weinrich, literatul si amoralistul Manuel si asistenta Melania sunt surprinsi de un incendiu brusc, In timpul unui ritual erotic. In panica generala, Cezare salveaza pe Melania, desfigurata de foc, dar acest act de viata Il antreneaza pe un plan imprevizibil. Din anonimatul lui se proiecteaza Intr-o lume eroica, devine obiect de curiozitate, este intervievat, fotografiat, admirat si ridicat la rangul unei glorii oficiale. Nu vom afla niciodata cauza acestei catastrofe. Cezare devine un mit, iar viata lui o mascarada si o tragedie. Amenintat cu orbirea din acuza focului prin care a trecut cu Melania, intra In sanatoriul local, iar dupa o usoara ameliorare a vederii, pleaca uluit de noua ipostaza a vietii lui, sa-si gaseasca linistea la mare, Intr-un oras apropiat, fara precizie geografica. Cezare salvand pe Melania devine erou, un erou Impotriva vointei lui, sarbatorit grotesc de oficialitatile orasului. Eliade da Intregii actiuni o atmosfera fantastica. In tren, Cezare se Intalneste cu doi necunoscuti, unul d. George, director de gazeta se Insinueaza profesional In tragedia bibliotecarului. Ii promite protectia lui si-l convinge sa-i fie oaspete In vila din ireala localitate maritima. In episodul Intalnirii lui Cezare, In tren, cu cei doi necunoscuti, Eliade foloseste tehnica coincidentelor, o atmosferizare fantastica de idei, de personaje, ca Intr-un punct fatal de Intalnire.Cezare, turburat de fapta, se retrasese Intr-un lung monolog cu sine Insusi; dar rationalismul sec, tehnicismul profesional al d-lui George Ii violeaza constiinta curiozitatii publice. Cezare se va elibera; fuge neobservat din vila, fuge de oameni si de sine, rataceste In preajma marii, cu spectrul sinuciderii alaturi. Fapta l-a dezvaluit publicului, i-a anulat libertatea si linistea interioara, l-a facut prizionierul unui mit stupid, erou fara voie. In capitolul Memoriile lui Manoil regasim tonul direct al confesiunii, asa cum l-a utilizat Eliade si In fragmente din Isabel si chiar In Maitreyi. Confesiunile lui Manoil cuprind toata ideologia sa, cresterea dionisiaca a eului, stapanirea de sine si dominatia celorlalti printr-un magnetic demonism al personalitatii. Manoil este o ipostaza mai adanca, mai complexa a acelui concept al trairii simbolizat In doctorul din Isabel si chiar a lui Allan, din Maitreyi. Actorii ceilalti, Melania, Weinrich, Cezare sunt emanatii concrete ale spiritului sau diabolic, de zeu crud care-si creeaza spectacole din vointe subordonate. In ideologia lui, care oricand poate fi analizata pe text, Eliade se autodefineste, Isi concretizeaza egocentrismul. Romanul lui Iti lasa impresia unei colectii de consideratii si portretizari culese de pe fise si care nu pot sta Impreuna decat prin artificii.Bibliografie:01.Eliade, Mircea, Intoarcerea din rai, Editura Rum-Irina, Bucuresti, 1992.02.Eliade, Mircea, Lumina ce se stinge, (I-II), Editura Odeon, Bucuresti, 1991.03.FInaru Sabina, Eliade prin Eliade, Editura Univers, Bucuresti, 2003.04.Vattimo, Gianny, Gandirea slaba, Editura Pontica, Constanta, 1998.05.Codoban, Aurel, Postmodernismul. Deschideri filosofice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995