Nuvela incepe cu o mediatatie a autorului. Acesta sustine ca trecutul, prezentul si viitorul sunt prezente numai in sufletul oamenilor. El sustine si ideia reincarnarii.
Dupa scurta introducere facuta de autor incepe nuvela cu adevarat.Este prezentata o seara mohorata in care ploua si fulgera. Pe drumul satului ne este prezentat un trecator udat de ploaie. Acesta intra intr-o carciuma pentru a astepta pana se linisteste ploaia. Acest trecator este Dionis. El este un copil orfan.

Cand s-a oprit ploaia Dionis pleca de la carciuma spre casa. Casa era inconjurata de ierburi si peretii de abia se mai tineau. In interior era o masa plina cu carti, un pat de scanduri acoperit cu paie iar pe perete era un tablou al tatalui sau. Autorul face o comparatie intre Dionis si chipul tatalui deducand o foarte mare asemanare.
Odata asezat la masa Dionis incepe a visa detasandu-se de lumea reala. In primul sau vis viseaza ca in castelul de langa casa sa aude pe cineva cantand la pian. El este atras de acest sunet insa visul se spulbera si Dionis se trezeste.
Dupa ce deschide o carte acesta incepe a visa. De data aceasta este Dan, un calugar. Dan se vede pe un camp citind o carte. Dupa un timp acesta se scoala indreptandu-se spre maestrul Ruben.