Sec. XX a fost martorul schimbarii politice in directii opuse: raspandirea democratiei si crearea unor tipuri noi de regimuri nedemocratice. Tarile care se apropie de definitia de dictionar a democratiei reprezinta o minoritate in lumea de azi. Mai mult majoritatea tarilor descrise ca democratice astazi au ajuns acolo trecand printr-un process de tip incercare-eroare, dificil si cateodata fatal, de comunitare intre alternative democratice si nedemocratice.
Fiecare societate trebuie sa aiba o forma oarecare de guvernamant, dar regimul ei nu trebuie sa fie neaparat democratic. Elementele necesare unui regim sunt institutia care sa mentina ordinea, sa adune impozitele sis a impuna autoritatea statului si regulile jocului care afecteaza informal felul in care se exercita puterea. Intr-o democratie stabila, regimul nu se schimba atunci cand guvernul in exercitiu este infrant in alegeri si un alt grup de politicieni accede la conducere. Intr-un regim nedemocratic stabil, institutiile raman aceleasi la schimbarea conducatorului, precum succesiunea la tron a unui monarh.
Competitia dintre regimuri este destabilizatoare din punct de vedere politic, pentru ca ridica intrebarea de baza daca o tara este guvernata in mod democratic sau nedemocratic si care alternative nedemocratica este la putere. In tarile din Europa Centrala si de Est aceasta intrebare a devenit vitala in ultimile zile ale comunismului. Rezultatul competitiei reflecta atat cererea cat si oferta. Oferta limitata poate insemna ca, indiferent daca e vorba de polonezi sau bulgari, varianta oferita nu este cea a unei democratii ideale. Si totusi, pentru cei care au trait intreaga lor viata politica intr-un regim communist, o democratie imperfecta poate parea foarte buna. Chiar daca un regim nou pare nepotrivit in multe privinte, poate fi perfect celui de dinainte.
REFERAT STIINTE POLITICE: REGIMURI POLITICE DEMOCRATICE
label
Referate
calendar_month
2009-10-24, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:56
history_edu
studentie.ro