Referat TEMEIUL LEGAL AL CAUZELOR DE INEFICACITATE A CONTRACTELOR

Temeiul legal al cauzelor de ineficacitate a contractelor 1. Caracterul limitativ al listei cauzelor de ineficacitate n doctrina s-a procedat la o clasificare a cauzelor de ineficacitate n functie de mai multe criterii.nainte de a face apel la cteva dintre aceste clasificari, trebuie subliniat un principiu pe care l-am sugerat prin chiar definitia data cauzelor de ineficacitate si care merita sa caracterizeze aceasta categorie juridica.Avem n vedere faptul ca ineficacitatea nu poate fi dect rezultatul unei mprejurari dotate de lege cu aceasta functie.Ca urmare, preocuparea ce nu poate fi parasita cu nici un pret este aceea de a lua n considerare o lista limitativa a cauzelor de ineficacitate; nu se poate afirma, pur si simplu, ca un act nu produce efecte juridice, tot asa cum trebuie evitata explicarea ineficacitatii prin cauze nenumite, avnd o natura sui generis, ce nu ar putea fi circumscrisa nici uneia din cauzele de ineficacitate consacrate de lege.Argumentul pentru teza caracterului limitativ si determinat prin lege al cauzelor de ineficacitate a contractului rezulta chiar din art. 969 alin.1 Cod Civil, potrivit caruia Conventiile legal facute au putere de lege ntre partile contractante.Forta cu care legiuitorul avertizeaza partile asupra consecintelor la care se expun prin perfectarea unui acord de vointa impune concluzia ca efectele juridice rezultnd din acest acord nu sunt susceptibile de a fi nlaturate dect ntr-una din urmatoarele situatii:a) ncheierea contractului fara a fi respectate conditiile de validitate cerute de lege, ceea ce pune problema nulitatii; b) manifestarea liberului arbitru al partilor, adica mutuus dissenssus sau denuntare unilaterala acolo unde legea o permite;[5]c) survenirea, dupa ncheierea unui contract valabil, a unei mprejurari care, dincolo de liberul arbitru al uneia sau alteia dintre parti, poate fi invocata astfel nct sa se ajunga la lipsirea contractului de efecte juridice, ex nunc sau chiar ex tunc.n concluzie, ori de cte ori exista temeiuri pentru a se ajunge la solutia ineficacitatii unui anumit contract, este obligatoriu sa se identifice cauza de ineficacitate prin raportare la categoriile deja reglementate de lege. 2. Calificarea legala a cauzelor de ineficacitate Aceasta concluzie, n principiu necontestat, sufera o grea ncercare n situatia n care legea nsasi greseste n a nominaliza cauza de ineficacitate. ntrebarea care se pune n aceasta ipoteza este daca interpretul este tinut de aceasta calificare, cu toate implicatiile de rigoare, dintre care cea mai grava este aplicarea unui regim juridic inadecvat.Discutia comporta un interes aparte tocmai n situatiile n care, considerndu-se ca interpretul este legat de cauza de ineficacitate identificata de legiuitor, s-ar ajunge sa se aplice actului juridic respectiv consecinte vadit ilogice si inechitabile, iar nu cele pe care le merita n raport cu cauza de ineficacitate cu adevarat incidenta n speta.3. Calificarea legala a cauzelor de ineficacitate. Aplicatie n materie de renta viagera Pentru dreptul civil romn, aceasta dilema nu este, din pacate, ipotetica. Retinem, cu titlu exemplificativ, art. 1645 Cod Civil plasat n materia contractului de renta viagera, si, mai recent, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor.[6]Ct priveste primul caz, art. 1645 Cod Civil mentioneaza: Contractul de rendita pe viata, n favoarea unei persoane afectate de o boala de care a murit n interval de 20 zile de la data contractului, este nul.Solutia surprinde pentru ca legiuitorul ataseaza sanctiunea nulitatii de o mprejurare ulterioara momentului ncheierii contractului.[7]n literatura juridica s-a exprimat ideea ca ne-am afla n prezenta unei prezumtii absolute a lipsei de cauza imediata.[8]Dupa cum se stie, cauza imediata n contractele aleatorii este data de sansa cstigului si riscul pierderii.Aceasta ncercare de a subsuma art. 1645 Cod Civil unei cauze generale de nulitate absoluta, pe baza unei prezumtii absolute implicite, printr-un rationament care leaga aceasta dispozitie legala de ideea de alea, justifica, pe cale de consecinta, restrngerea ipotezei acesteia la renta viagera cu titlu oneros.Se subliniaza, din acest punct de vedere, ca renta viagera constituita cu titlu gratuit nu ar avea un caracter aleatoriu, cunoscut fiind ca subdiviziunea contractelor n contracte comutative si contracte aleatorii nu este de conceput dect n interiorul contractelor animate de echivalenta prestatiilor n sensul art.947 Cod Civil, unde sunt definite contractele cu titlu oneros.[9] 4. Aplicatii n materia nstrainarii terenurilor Legea nr. 54/1998 ofera nsa un exemplu mult mai delicat ntruct, n acest caz, calificarea legala a cauzei de ineficacitate ar conduce la aplicarea unui regim juridic inadecvat.Potrivit art. 2 alin. 2 din lege, n cazul dobndirii prin acte juridice ntre vii, proprietatea funciara a dobnditorului nu poate depasi 200 ha teren agricol n echivalent arabil, de familie.[10]Sanctiunea, prevazuta n alineatul 3 al aceluiasi articol, este reductiunea actului juridic pna la limita suprafetei legale.De aceasta data, calificarea legala creeaza serioase dificultati.Indiscutabil, intentia legiuitorului a fost de a sublinia ca nchierea unui act juridic prin care s-ar depasi limita prevazuta de lege nu ar trebui sa se soldeze cu ineficacitatea integrala a actului. Din contra, ineficacitatea ar trebui redusa pna la limita n interiorul careia actul nu contravine dispozitiilor art. 2 alin. 2 din lege.S-a dorit sa se sublinieze aceasta idee de (in)eficacitate partiala a contractului de nstrainare pentru a se aduce un plus reglementarii anterioare n materie. Astfel, art. din Legea nr. 18/1991[11], mentiona ca sanctiunea aplicabila pentru depasirea limitei legale (la acea data, 100 de hectare) este nulitatea absoluta a actului de nstrainare.Din pacate, solutia noua este incorecta, pentru a nu mai adauga faptul ca o solutie noua n materie nu era necesara.Solutia noua este incorecta pentru ca, n loc de a se face apel la conceptul de nulitate absoluta partiala, legiuitorul foloseste o notiune ce corespunde unei alte cauze de ineficacitate, si anume reductiunea.Fara a intra aici n detalii[12], este suficient sa se precizeze ca reductiunea se bucura de consacrare n dreptul nostru civil n legatura cu liberalitatile excesive. Esenta reductiunii este legata de faptul ca efectele actului, determinate n raport cu momentul la care se deschide succesiunea de pe urma dispunatorului, lezeaza drepturile mostenitorilor rezervatari.Principial, orice liberalitate este susceptibila de reductiune, calculul masei succesorale fiind cel care va permite sa se dea un raspuns afirmativ sau negativ sub aspectul incidentei efective a acestei sanctiuni. n alti termeni, nu se poate sti despre o liberalitate daca ncalca sau nu drepturile recunoscute de lege mostenitorilor rezervatari dect dupa ncheierea sa.Dimpotriva, depasirea limitei legale prevazute n art. 2 alin. 2 din Legea nr. 54/1998 se determina n raport cu momentul ncheierii actului juridic de dobndire. Ca atare, este o chestiune de nulitate, iar nu de reductiune sau de orice alta cauza de ineficacitate ce s-ar analiza n raport cu un moment posterior ncheierii contractului.Solutia nu era nsa nici necesara deoarece, optnd, n mod justificat, pentru sanctiunea nulitatii absolute, Legea nr. 18/1991 nu excludea aplicarea, de la caz la caz, a unei nulitati absolute partiale.Este precaut sa ne gndim la aplicarea nulitatii partiale de la caz la caz, iar nu de plano asa cum o indica noua reglementare, deoarece nu este sigur ca aceasta ultima solutie corespunde, n toate situatiile, cerintelor de echitate privite prin prisma vointei reale a partilor. Nu de putine ori, aplicarea unei ineficacitati partiale, facute de dragul regulii actus interpretandus..., poate fi sursa unui dezechilibru nemeritat de partea care s-a angajat juridic prefigurndu-si numai realizarea integrala a efectelor juridice urmarite. n aceste conditii, se pune ntrebarea daca trebuie luata n serios optiunea legiuitorului n termenii n care a fost exprimata sau se va avea n vedere ratio legis.n ce ne priveste, adernd la punctul de vedere exprimat deja n literatura de specialitate[13], consideram ca domeniul de aplicare a reductiunii, prescriptibilitatea actiunii n reductiune, sfera restrnsa a persoanelor care o pot intenta si alte asemenea trasaturi de regim juridic exclud posibilitatea de a aplica sanctiunii prevazute n Legea nr. 54/1998 regimul juridic al reductiunii liberalitatilor excesive.Desigur, exemplu selectat este frapant n sensul ca solutia de a trece peste calificarea legala si de a face loc cauzei de ineficacitate pe care nsasi ratiunea legii o impune beneficiaza de argumente solide. Daca am insistat n legatura cu acest exemplu, am facut-o cu titlu de principiu spre a nvedera ca, dincolo de faptul ca ineficacitatea nu poate fi pronuntata fara a avea n vedere incidenta efectiva a unei anumite cauze de ineficacitate dintre cele recunoscute de sistemul dreptului civil, ramne un cmp liber de manifestarea rolului activ al interpretului acolo unde legiuitorul nu este inspirat n a califica el nsusi cauza de ineficacitate aplicabila.www.studentie.ro - 2005