Referat TEORIA GENERALA A IMPOZITELOR

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu virgil
CONTINUTUL SI ROLUL IMPOZITELOR SI TAXELORImpozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor sale. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului.Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizeaza venit.dintr--o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care; conform legii, datoreaza impozit. Dreptul de a introduce impozite il are statul si el se exercita, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor puterii centrale (Parlamentul}, iar uneori si prin organele administratiei de stat locale. Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de stat de importanta nationaia (generate), iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor administrativ-teritoriale.Impozitele sint plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si neram bursabil. In schimbul acestora, platitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata.Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege. Aceasta sursa este, pentru muncitori si functionari salariul, pentru agentii economici profitul, pentru proprietarii funciari renta, pentru detinatorii de hartii de valoare venitul produs de acestea. Mici meseriasi si liber-profesionistii suporta impozitele din venitul realizat de pe urma activitatii pe care o desfasoara.Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, dar in mod diferit de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta .Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar,deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.Astfel, in tarile dezvoltate, impozitele si taxele,procura intre opt si noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului. ln_tarile in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor cunoaste 'diferentieri mai mari in totalul resurselor financiare publice, variind intre cinci si noua zecimi.In unele tari poate fi remarcata o anumita accentuare a rolului impozitelor pe plan economic, concretizata in incercarile statului de a folosi impozitele ca un miiloc de interventie in activitatea economica .In functie de intentia legiuitorului,impozitele se pot manifesta ca un instrument de stimulare sau de frinare a unei anumite activitati de cres-tere ori de reducere a productiei sau a consumului unui anumit produs,de impulsionare ori de ingradire a comertului exterior.Referindu-se la rolul impozitelor, un economist francez sublinia ca impozitele pot fi folosite pentru a ,,incuraja (sub forma exonerarii) sau descuraja (pe calea suprataxarii) o anumita activitate economica.Fara sa inceteze de a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, venitul fiscal a devenit un mijioc de interventie in domeniul economic si social"1.Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din produsul intern brut intre clase si paturi sociale, intre persoanele fizice si cele juridice. Astfel, prin intermediul impozitelor si taxelor statul preia la buget intre trei si patru zecimi si chiar mai mult din P.I.B., in tarile dezvoltate si intre doua si trei zecimi in tarile in curs de dezvoltare.In literatura de specialitate2 se vorbeste de existenfa unor limite ale impozitelor, al caror nivel difera de la tara la tara si de la o perioada la alta. Astfel, dupa cel de-al doilea razboi mondial, daca luam drept criteriu ponderea impozitelor in produsul national brut, se con-sidera ca aceasta limita reprezenta 25%. In a doua jum&tate a anilor "80, aceasta pondere reprezenta, in majoritatea tarilor dezvoltate din Europa, intre 35 si 45%.Limita impozitelor dintr-o anumita tara este influentata atit de factori externi sistemului de impozite, cat si de factori interni (proprii) ai acestuia.Din categoria factorilor externi sistemului de impozite, care influenteaza limita impozitelor intr-o tara, se pot mentiona: nivelul produsului intern brut pe locuitor (cu cit acesta este mai mare, cu atit limita impozitelor poate atinge un nivel mai ridicat); nivelul mediu al impozitului si progresivitatea impunerii (tarile cu un grad redus de fiscalitate atrag capitalurile din tarile cu o fiscalitate ridicata); prioritatile stabilite de stat in ceea ce priveste destinatia resurselor financiare concentrate la dispozitia sa (de exemplu, in tarile in care cheltuielile cu educatia si ocrotirea sanatatii ocupa un loc mai important in cadrul cheltuielilor publice, limita impozitelor este mai ridicata); natura institutiilor politice {in tarile cu organe de conducere ale statului alese. in mod democratic, limita impozitelor este mai redusa comparativ cu aceea din statele cu regimuri totalitare).Asociat impozitelor exista si categoria de taxe. Si taxele sunt instituite prin lege si au un caracter obligatoriu, dar au obiective precizate colectandu-se in anumite scopuri precise.In cadrul taxelor exista si taxe care sunt obligatorii numai daca populatia solicita un serviciu si presupun o contraprestatie, adica sunt conditionate. Putem exemplifica in acest sens cu unele taxe administrative de genul taxelor notariale sau a taxelor de pasaport.Prin fiscalitate se intelege preluarea obligatorie pentru bugetul statului a unei parti din veniturile cetatenilor. In ultimii 50 de ani a intervenit notiunea de parafiscalitate care se refera la realizarea altor venituri ale statului decat impozitele si taxele obisnuite. Este vorba aici de taxele administrative despre care am vorbit mai inainte si care sunt percepute de autoritatea publica pentru un presupus serviciu. Aceste taxe se percep in folosul unui anumit serviciu al statului si tendinta este de a stabili marimea acestor taxe mult mai mare decat costul contraprestatiei.Impozitul poate reprezenta o parghie financiara deosebit de importanta prin intermediul careia statul poate interveni in economie. De altfel, reprezinta cea mai eficienta cale prin care statul poate incuraja anumite tipuri de activitati sau de a determina restrangerea altora.Prezentam mai jos, succint, cateva din modalitatile tehnice de tranformare a impozitului intr-un instrument al politicii economice si sociale:adaptarea bazei de asezare (de calcul) a impozitelor;instituirea de monopoluri;instituirea unui sistem de scutiri si inlesniri;supradimensionarea impozitelor;sisteme de restituire fiscala.ELEMENTELE IMPOZITULUIPentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglemenlarile fiscale sa fie cunoscule si respectate atit de organele fiscale, cit si de platitori. Drept urmare, in legea prin care se instituie un impozit se precizeaza persoanele in sarcina carora cade plata impozitului, materia supusa impunerii, marimea relativa a impozitului, termenele de plata, sanctiunile ce se aplica persoanelor fizice sau juridice care nu-si onoreaza obligatiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabila de la impunere sau incalca alte dispozitii ale reglementarilor fiscale.Tehnica asezarii si perceperii fiecarui impozit sau taxe presupune precizarea unui anumit numar de elemente definitorii (comune tuturor tipurilor de impozite sau taxe):* Subiectul impozabil numit adesea platitor sau contribuabil este persoana fizica sau juridica obligata la plata unui impozit catre stat.* Suportatorul impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul din veniturile sale. Ca regula absoluta, la impozitele indirecte (TVA, accize) suportatorul difera de platitor si, acesta din urma transmite presiunea fiscala, iar acest fenomen este cunoscut sub denumirea de repercursiunea impozitelor. La impozitele directe, de regula, platitorul si suportatorul sunt aceeasi persoana (vezi impozitul pe avere).* Obiectul impozabil reprezinta materia supusa impozitarii, care poate fi: veniturile, averea, suma vanzarilor etc. Evaluarea materiei impozabile poate fi destul de dificila. De regula, aceasta se face pe baza declaratiei contribuabilului. In alte cazuri, ea se evalueaza conform unor norme fixate de catre autoritatea publica sau se face o expertiza fiscala.* Sursa impozitului este reprezentata de venit, dar si de avere (sau din venitul procurat de avere)* Unitatea de impunere este in fapt unitatea de masura a materiei impozabile exprimata fie in unitati valorice, fie in unitati naturale. Spre exemplu, la venit unitatea de impunere este unitatea monetara (leul), la avere avem m2 pentru terenuri sau capacitatea cilindrica pentru automobile etc.* Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe unitatea de masura a materiei impozabile. In toate tarile se practica mai multe feluri de cote, fie exprimate procentual fata de valoarea materiei impozabile, fie in unitate monetara pe unitatea de masura a materiei impozabile.Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi:progresive;progresive in transe (la salarii);proportionale (la profit)Cota de impunere poate fi aparenta (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai mica sau mai mare decat cea aparenta, datorita unui sistem de scutiri sau penalizari).*Termenul de plata este reprezentat de perioada la care este datorat impozitul (la salarii lunar, la venituri din chirii trimestrial etc).*Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta un grup de operatiuni prin intermediul carora se defineste in fiecare caz in parte forma concreta a impozitului si modul in care se aseaza.PRINCIPIILE IMPUNERIIImpunerea reprezinta un complex de masuri si operatii, efectuate in baza legii, care au drept scop stabilirea impozitului ce revine in sarcina unei persoane fizice sau juridice. Impunerea are atit o latura de natura politica, cit si una de ordin tehnic (concretizata in metodele si tehnicile utilizate pentru stabilirea marimii obiectului impozabil si a cuan-tumului impozitului).Din punct de vedere politic, prin impunere se urmareste ca fiecare impozit introdus sa raspunda anumitor cerinte, sa fie in concordanta cu anumite principii. Astfel de principii au fost formulate pentru prima data de Adam Smith, reprezentant de seama al economiei politice clasice din secolul al XVIII-lea si primul patrar al secolului al XlX-lea. Dupa parerea lui A. Smith,3 la baza politicii fiscale a statului ar trebui sa stea mai multe principii sau maxime, si anume: Principiul justetii impunerii (echitatii fiscale), consta in aceea ca supusii fiecarui stat sa contribuie, pe cit posibil, cu impozite in functie de veniturile pe care ei le obtin. Prin promovarea acestui principiu el urmarea anularea privilegiilor de care se bucurau nobilii si clerul in ceea ce priveste impozitele directe si participarea tuturor categoriilor sociale la acoperirea cheltuielilor publice in masura veniturilor obtinute. Principiul certitudini impunerii presupune ca marimea impozitelor datorate de fiecare persoana sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie clare pentru fiecare platitor. Prin promovarea acestui principiu se urmarea a se pune capat domniei bunului plac in stabilirea si incasarea impozitelor. A. Smith considera ca un mic grad de nesiguranta este un defect mai mare decit un considerabil grad de nedreptate. Principiul comoditatii perceperii impozitelor cere ca impozitele sa fie percepute la termenele si in modul cel mai convenabil pentru contribuabil. Principiul randamentului impozitelor urmarea ca sistemul fiscal sa asigure incasarea impozitelor cu minimum de cheltuieli si sa fie cit mai putin apasator pentru platitori. Acest principiu este o reflectare a tezei ,,guvernului ieftin", conform careia aparatul pentru stabilirea si perceperea impozitelor, la fel ca intregul aparat de stat,nu trebuie sa fie costisitor. Totodata, acest aparat nu trebuie sa stinghereasca activitatea economica a platitorilor si nici sa-i indeparteze de la ocupatiile lor.Aceste principii au 'avut un caracter ' progresist, fiind indreptate impotriva arbitrariului ce domnea in perioada descompunerii feudalismului.Fiecare impozit nou introdus trebuie sa corespunda principiilor de echitate, de politica financiara, de politica economica si sociala. Aceste principii insa sint interpretate de pe pozitiile clasei care detine puterea politica si aplicate in concordanta cu interesele acesteia.1 Principii de echitate fiscalaCa notiune, echitatea fiscala inseamna dreptate sociala in materie de impozite.Pentru a putea fi vorba de echitate fiscala sint necesare impunerea diferentiata a veniturilor si a averii si scutirea persoanelor cu venituri mici de plata impozitului, adica stabilirea unui minim neimpozabil. Echitatea fiscala presupune indeplinirea cumulativa a mai multor conditii, si anume: stabilirea minimului neimpozabil adica legiferarea scutirii de impozit a unui venit minim care sa .permita satisfacerea nevoilor de trai strict necesare. Minimul neimpozabil insa poate fi stabilit numai in cazul impozitelor directe (mai ales la impozitele pe Venit), neavind aplicabilitate in materie de impozite indirecte; sarcina fiscala sa fie stabilita in functie de puterea contributiva a fiecarui platitor, adica cu luarea in considerare a marimii venitului sau averii care face obiectul impunerii, precum si a situatiei personale a acestuia (singur, casatorit. cu persoane in intretinere etc.); la o anumita putere contributiva, sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie stabilita in comparatie cu sarcina fiscala a altei categorii sociale, respectiv sarcina fiscala a unei persoane in comparatie cu sarcina altei persoane din aceeasi categorie sociala; impunerea sa fie generala, adica sa cuprinda toate categoriile sociale care realizeaza venituri sau care poseda un anumit gen de avere, cu exceptia celor care se situeaza sub un anumit nivel..Un rol deosebit in respectarea echitatii fiscale il are felul impunerii utilizate. Practica fiscala cunoaste impunerea in sume fixe si impunerea in cote procentuale.Un impozit in suma fixa, cunoscut sub denumirea de capitatie, s-a practicat in orinduirea feudala si in primele stadii de dezvoltare ale orinduirii capitaliste. In cazul acestui impozit nu poate fi vorba de o echitate, deoarece la stabilirea lui nu se are in vedere nici marimea venitului sau averii si nici situatia personala a platitorului.Impunerea in cote procentuale poate fi intalnita sub forma impunerii in cote proportionale, in cote progresive si in cote regresive.Impunerea in cote proportionale reprezinta o manifestare nemijlocita a principiului egalitatii in fata impozitelor. In cazul acestei impuneri se aplica aceeasi cota de impozit indiferent de marimea obiectului irnpozabil, pastrindu-se in permanenta aceeasi proportie intre volumul venitului (valoarea averii) si cuantumul impozitului datorat.2. Principii de politica financiaraLa introducerea unui impozit, se cere ca acesta sa aiba un randament fiscal ridicat, sa fie stabil si elastic.Pentru ca un impozit sa aiba un randament fiscal ridicat, se cer a fi indeplinite mai multe conditii, si anume : impozitul sa aiba un caracter universal, adica sa fie platit de toate persoanele fizice sau juridice, care obtin venituri din aceeasi sursa sau poseda acelasi gen de avere. Universalitatea impozitului presupune, in aceeasi masura, ca intreaga materie impozabila apartinind unei persoane sa fie supusa impunerii : sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere (pe cai licite sau ilicite) a unei parti din materia impozabila; volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, calcularea si perceperea impozitelor sa fie cit mai redus.Un impozit este considerat stabil, atunci cind randamentul ramine constant de-a lungul ciclului economic. Cu alte cuvinte, randamentul unui impozit nu trebuie sa sporeasca o data cu cresterea volumului productiei si a veniturilor in perioadele favorabile ale ciclului economic si nici sa nu scada in perioadele de criza si depresiune ale ciclului economic. Elasticitatea impozitului presupune ca acesta sa poata fi adaptat in permanenta necesitatilor de venituri ale statului. Astfel, daca se inregistreaza o crestere a cheltuielilor bugetare, este necesar ca impozitul sa poata fi majorat corespunzator si invers. Din practica fiscala rezulta. ca,de regula,elasticitatea impozitului actioneaza mai ales in sensul majorarii impozitelor.O problema de politica financiara se pune in legatura cu numarul si felul impozitelor utilizate pentru procurarea veniturilor necesare ; cum este indicat sa se procedeze: sa se perceapa un singur impozit sau mai multe?Ideea privind utilizarea unui singur impozit s-a intilnit atit la fiziocrati, care s-au pronuntat pentru introducerea unui impozit funciar unic, cit si mai tirziu, odata cu dezvoltarea marii industrii, cind au aparut pareri privind instituirea unui impozit unic asupra materiilor prime sau asupra energiei, care sa se substituie tuturor impozitelor de tip declarativ (stabilite pe baza declaratiei contribuabililor). Acest din urmaimpozit, conceput a fi perceput la vinzarea unor produse (hidrocarbmi electricitate, carbuni), se considera ca ar evita cheltuielile de incasare , pe care le presupun celelalte impozite si ar suprima fraudele fiscale. Totodata, se sustine ca un asemenea impozit merge in intimpinarea progresului tehnic, deoarece cantitatea de energie consumata creste pe massura ce se dezvolta industria.Georges Bernard4 propune un nou sistem de impozite, concretizat intr-un impozit anual direct ,in cote variabile asupra valorii reale a capitalului fizic si asupra bunurilor de consum durabile.Dupa parerea lui, acest impozit prezinta o serie de avantaje, cum sint:posibilitatea efectuarii unui control public;problemele privind capitalul fizic sunt mult mai bine studiate;cotele impozitului pe ramuri pot fi ajustate in functie de unele criterii economice,sociale,politice,tehnice si ecologice;sistemul de impozitare este mai ieftin.In elaborarea acestei propuneri, autorul a avut in vedere faptul ca toate impozitele practicate in prezent sint in final reflectate in preturi, apreciind totodata, ca nu este eficient sa se stabileasca.impozit pe venit. Se considera ca prin introducerea acestui impozit, veniturile publice nu vor mai fi colectate pe baza fluxurilor monetare, ci pe baza mijloacelor productive (prin acestea autorul intelegind orice mijloc care face mai productiva activitatea omului). Cu alte cuvinte, impunerea bazata, in special, pe factorul munca ar fi, dupa parerea sa, inadecvata, considerind ca este mai eficient si mai just ca sa se bazeze pe munca trecuta, pe factorul capital.Prin aplicarea unui astfel de impozit, preturile bunurilor si serviciilor vor avea o structura diferentiata, dupa cum urmeaza: bunurile necesare existentei, produse si distribuite in masa de industrii autonome si computerizate, vor fi ieftine, suportind numai impozitul pe echipamentul necesar producerii, transportului, depozitarii si vinzarii acestora; bunurile durabile, incluzind munca de inalta calificare vor fi mai scumpe, purtind atit impozitul asupra echipamentului productiv, cit si impozitul asupra folosirii echipamentului personal (colectat ca impozit in momentul vinzarii).De mentionat ca idei de genul celor de mai sus n-au fost concretizate in practica, folosindu-se un numar mai mare s-au mai mic de impozite, in functie de conditiile economice, politice si sociale existente in fiecare tara..3. Principii de politica economicaCu ocazia introducerii unui impozit, statul urmareste nu numai procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice, ci si folosirea acestuia ca instrument de impulsionare a dezvoltarii unor ramuri sau subramuri economice, stimularea ori reducerea productiei sau consumului unor marfuri, extinderea sau, dimpotriva, restringerea relatiilor comerciale cu strainatatea.Incurajarea dezvoltarii unei ramuri sau subramuri economice poata fi efectuata prin masuri de ordin fiscal, cum sint: stabilirea unor taxe vamale ridicate la import; reducerea sau scutirea de plata impozitelor indirecte a marfurilor autohtone; micsorarea impozitelor directe stabilite in sarcina intreprinzatorilor care isi plaseaza capitalurile in ramura sau subramura respectiva, facilitarea amortizarii accelerate a capitalului, fix din acest domeniu, ceea ce conduce la reducerea profitului impozabil al societatilor de capital din ramura sau subramura respectiva etc. Impozitele sint frecvent utilizate pentru ,,a, . . . influenta comportamentul producatorilor agricoli in ceea ce priveste productia obtinuta si veniturile realizate: un impozit stabilit in functie de venitul mediu (prezumat) la hectaral de teren poate stimula interesul producatorilor sa obtina o productie sporita la nectar si cu costuri mai mici, stiind ca pentru venitul suplimentar astfel obtinut nu datoreaza impozit suplimentar5.In vederea cresterii consumului unei anumite marfi, statul procedeaza la micsorarea sau chiar suprimarea impozitelor indirecte percepute la vinzarea acesteia. Daca se urmareste reducerea consumului, atunci se procedeaza la majorarea cotelor de impozit aplicate la vinzarea marfii respective.Extinderea relatiilor comerciale cu strainatatea poate fi stimulata prin masuri fiscale constind in restituirea partiala sau integrala a impozitelor indirecte aferente marfurilor exportate; reducerea nivelului taxelor vamale percepute de catre stat la importul anumiitor marfuri utilizate pentru fabricarea de produse destinate exportului. Limitarea accesului marfurilor straine se poate realiza prin practicarea unor taxe vamale cu caracter protectionist la importul anumitor marfuri, iar restringerea exportului unor categorii de produse prin practicarea de taxe vamale la exportul acestora. Acest ultim procedeu se foloseste in unele tari in curs de dezvoltare pentru a limita exportul de materii prime si semifabricate si a incuraja exportul de produse manufacturate.Impozitele pot fi folosite, concomitent cu alte instrumente, pentru redresarea situatiei economice. Astfel, de exemplu, pentru stimularea investitiilor particulare, in unele tari a fost adoptata masura reducerii impozitului aferent venitului investit in masini, utilaje si alte echipamente active. In vederea combaterii inflafiei, se recurge frecvent si la masura majorarii impozitelor.CLASIFICAREA IMPOZITELORIn practica financiara se intilneste o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca forma, dar si ca continut6. Pentru a sesiza mai usor efectele diferitelor categorii de impozite pe plan. economic, social si politic, este necesara gruparea acestora pe baza unor criterii stiintifice.Dupa trasaturile de fond si de forma, impozitele pot fi grupate in impozite directe si impozite indirecte.Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. In cazul acestor impozite, subiectul si suportatorul impozitului sunt, in intentia legiuitorului, una si aceeasi persoana, desi, practic, uneori acestea nu coincid.Daca tinem cont de criteriile care stau la baza asezarii impozitelor directe, atunci acestea pot fi grupate in impozite reale si impozite personale.Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale (pamintul, .cladirile, fabricile, magazinele etc.), facindu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului. Ele mai sint cunoscute si sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se asaza asupra produsului brut al obiectului impozabil, fara a se face nici o legatura cu situatia subiectului impozabil.Impozitele personale se asaza asupra veniturilor sau averii, in stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozitului, motiv, pentru care se numesc impozite subiective.Impozitele indirecte se percep cu prilejul vinzarii unor bunuri si prestarii unor servicii (transport, spectacole, activitati hoteliere etc.), ceea ce inseemna ca ele vizeaza cheltuielile. In cazul impozitelor indirecte, chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decit suportatorului acestora.Dupa forma pe care o imbraca, impozitele indirecte pot fi grupate in : taxe de consumatie;.venituri de la monopolurile fiscale; taxe vamale; taxe de timbru si de inregistrare:Daca avem in vedere obiectul impunerii, atunci impozitele pot fi clasificate in impozite pe venit, impozite pe avere si impozite pe comum (pe cheltuieli).In functie de scopul urmarit la introducerea lor, impozitele pot fi grupate in impozite financiare si impozite de ordine. Impozitele financiare sunt instituite in scopul realizarii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului. Astfel de impozite sint, in primul rind, impozitele pe venit,. taxele de consumable etc. Impozitele de ordine sint introduse, mai ales, pentru limitarea anumitor actiuni sau in vederea atingerii unui tel ce nu are caracter fiscal. De exemplu, prin instituirea unor taxe ridicate la vinzarea bauturilor alcoolice si a tutunului se urmareste limitarea consumului acestora, avind in vedere efectul lor nociv asupra sanatatii persoanelor care le consuma.Dupa frecventa realizarii lor, impozitele se pot grupa in impozite permanente si impozite incidentale. Impozitele permanente se incaseaza periodic (de regula, anual), iar impozitele incidentale se introduc si se incaseaza o singura data (exemplu, impozitul pe avere sau pe profiturile exceptionale de razboi).Impozitele mai pot fi grupate si dupa institutia care le administreaza. Din acest punct de vedere, in statele de tip federal, se disting impozite federale, impozite ale statelor; provinciilor sau regiunilor membre ale federatiei si impozite locale, iar in statele de tip unitar se intilnesc impozite ale administratiei centrale de stat si impozite ale organelor administratiei de stat locale.Clasificarea impozitelor de stat se prezinta sintetic in schema 11-1. Impozitul funciar Impozitul pe cladiri Impozitul pe activitati industriale, Impozite comerciale si profesii libere reale Impozitul pe capitalul mobiliar ImpoziteImpozite pe veniturile directepersoanelor fizice Impozit pe venitImpozite pe veniturilesocietatilor de capital1.Dupa Impozitetrasaturile personalede fond siImpozite pe avereade formapropriu-zisa Impozite pe avereImpozite pe circulatiaaveriiTaxe de consumatieImpozit pe sporul deavere Venituri provenind de Impozite la monopolurile fiscale indirecte Taxe vamale Taxe de timbru si de inregistrare Impozite pe venit2.Dupa obiect Impozite pe avere Impozite pe cheltuieli3.Dupa scopul Impozite financiareurmarit Impozite de ordine4.Dupa frecventa Impozite permanente (ordinare)cu care se reali-zeaza Impozite incidentale (extraordinare) Impozite federale In statele de tip Impozite ale statelor,regiunilor sau provinciilor5.Dupa institutia federal membre ale federatieicare le adminis-Impozite localetreaza In statele de tip unitar Impozite ale administratiei centrale de stat Impozite localeClasificarea impozitelor de stat schema 11-1NOTA BIBLIOGRAFICA1 Pierre La lumiere, Les finances publiques,Paris,Librairie ,,Armand Colin,1970,p. 180-1812Richard Goode,Limits to Taxation,in Reforms of tax systems, Proceding of the 35 th Congres of the Iternational Institute of Public Finance,Taormine,1979 Wayne State University Press Detroit,1981,p.41-54Florian Bercea,Finante Publice,Editura Didactica si Pedagogica,R.A.,Bucuresti,1994, p.215-2163.Adam Smith, Avutia nationala,vol.II, Ed. Academiei Republicii Populare Romane,Bucuresti, 1965, p. 242-2444 George Bernard, A. Drastic Proposal for Fiscal Reform,in Reforms of the International Instituite of Public Finance,Taormina, 1979, Wayne State University Press Detroit,1981, p 23-395 Iulian Vacarel, Finante si cerintele dezvoltarii agriculturii pe plan mondial,Ed Politica Bucuresti 1976, p 2056 Iulian Vacarel, Finante publice. Teorie si practica, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1981, p. 120-124.