I.INTRODUCERE IN STUDIULDREPTULUI CIVILI.1.NOTIUNEA SI OBIECTUL DREPTULUI CIVILOBIECTIVEInsusirea semanticii notiunii de drept din perspectiva limbajului juridic.Intelegere locului si rolului dreptului civil, ca ramura, in sistemul dreptului romanesc.Cunoasterea si asimilarea de catre studenti a obiectului si metodei de reglementare a dreptului civil .Intelegerea caracterului normelor si a naturii sanctiunilor specifice dreptului civil.I.1.1. Notiunea de dreptLimitandu-ne la domeniile de interes ale stiintelor juridice, trebuie sa retinem si sa distingem in principal trei mari sensuri ale notiunii de "drept" si anume:ansamblul (totalitatea) regulilor sau normelor juridice care reglementeaza conduita oamenilor intr-o colectivitate politiceste determinata - ele au o existenta obiectiva, in sensul ca norma de conduita exista ca atare independent de perceperea ei subiectiva sau de aplicarea ei practica de catre unul sau altul dintre subiectii de drept supusi reglementarii ei. ("dreptul obiectiv" sau "dreptul pozitiv".)facultate (posibilitate) recunoscuta de dreptul obiectiv unei persoane de a adopta o anumita conduita juridica (de a savarsi un act ori un fapt determinat, sau de a pretinde altei persoane indeplinirea unei obligatii determinate etc.). ("drept subiectiv"), studiul sau stiinta dreptului, adica acea ramura a invatamantului si a cercetarii stiintifice care se ocupa de cunoasterea dreptului obiectiv si a drepturilor subiective, in contextul general al cunoasterii umane. I.1.2.Ce este dreptul civil.Dreptul pozitiv (dreptul obiectiv) este divizat in doua mari ramuri fundamentale: dreptul public, care reglementeaza raporturile dintre stat si particulari. dreptul privat care reglementeaza raporturile dintre particulari (intre ei).In aceasta mare diviziune a dreptului obiectiv, dreptul civil face parte din marea ramura a dreptului privat.Ca ramura a dreptului obiectiv, dreptul civil cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza, pe de o parte, acele raporturi juridice patrimoniale in care partile apar ca subiecti egali (nesubordonati unul altuia), iar pe de alta parte, acele raporturi personale (nepatrimoniale) in care se manifesta, fie individualitatea persoanei ca subiect de drept, fie conditia juridica a persoanelor fizice si a persoanelor juridice in calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile.Ca ramura a stiintei dreptului, dreptul civil studiaza :normele dreptului civil obiectiv, grupate in institutii juridice specifice. solutiile concrete pronuntate de instantele de judecata in rezolvarea litigiilor civile (jurisprudenta sau practica judiciara). doctrina sau teoria dreptului civil, adica opiniile, tezele si conceptiile formulate de oameni de stiinta (profesori si cercetatori) sau de alti juristi, in urma examinarii analitice si sintetice a normelor legale, a solutiilor jurisprudentiale si a altor opinii doctrinare.(Evident, drepturile civile subiective ,ca si obligatiile corelative lor isi gasesc reflectarea corespunzatoare atat in normele dreptului obiectiv, cat si in solutiile jurisprudentiale si in opiniile doctrinare, ele constituind insusi continutul raporturilor juridice de drept civil.)I.1.3.Obiectul si metoda de reglementare al dreptului civil. Elementul de baza in definirea dreptului civil il constituie ceea ce am denumit "raporturile juridice" de drept civil, raporturi care constituie obiectul de reglementare al normelor de drept civil (si respectiv obiectul de studiu al stiintei dreptului civil). Dreptul civil reglementeaza doua mari categorii de raporturi sociale: raporturi patrimoniale - care au un continut economic si o valoare exprimabila in bani (ca, de ex., raporturile de proprietate, de mostenire, de obligatii pecuniare etc.)- raporturi extrapatrimoniale - acele raporturi sociale personale nepatrimoniale, lipsite de continut economic, in care se manifesta individualitatea persoanei (ca de ex. cele legate de numele persoanei, de starea sa civila, de capacitatea sa juridica etc.).Metoda de reglementare utilizata de dreptul civil este egalitatea juridica a partilor (subiectilor) raporturilor juridice de drept civil - spre deosebire de inegalitatea partilor, care caracterizeaza modul de reglementare a raporturilor juridice de drept public, bazate pe subordonarea unui subiect fata de celalalt (de pilda, subordonarea cetateanului fata de stat, ori subordonarea organului administrativ inferior fata de cel superior, specifica raporturilor de drept administrativ; sau subordonarea angajatului fata de patron in ce priveste exercitarea atributiilor de serviciu, specifica raporturilor de dreptul muncii; etc.).I.1.4.Caracterul normelor si natura sanctiunilor civile.In ramura dreptului civil, o pondere insemnata au normele:dispozitive - de la care partile pot deroga prin vointa lor comuna si expresasupletive - cele care se aplica in mod obligatoriu numai atunci cand partile n-au reglementat ele insele, in alt fel, raporturile lor personale(in majoritatea celorlalte ramuri de drept - normele cu caracter imperativ sunt net preponderente.)Ramurii dreptului civil ii sunt specifice sanctiunile cu caracter preponderent reparator, asa cum este, de pilda, repunerea partilor in situatia anterioara incalcarii normei, repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita si culpabila, inopozabilitatea actului intocmit cu nesocotirea dreptului sau intereselor legitime ale altei persoane etc.(ramurilor de drept public le sunt specifice sanctiunile cu caracter preponderent punitiv)TEST DE VERIFICAREIn ce consta deosebirea dintre dreptul subiectiv si cel obiectiv (se cere deosebirea si nu prezentarea definitiilor).Precizati care este sensul notiunii de drept utilizat in urmatoarele propozitii:Urmez dreptul in cadrul Universitatii V. Goldis Arad.Dreptul este sursa asezarii si intemeierii relatiilor sociale din cadrul societatii.Elementele dreptului de proprietate sunt posesia, folosinta si dispozitia .Contractul de vanzare cumparare naste in favoarea vanzatorului dreptul de a incasa pretul.Cursul de Drept civil.Parte generala se adreseaza studentilore de anul I.II.IZVOARELE DREPTULUI CIVILOBIECTIVEInsusirea expresiei juridice de izvor al dreptului .Cunoasterea si insusirea de catre studenti a structurii si mecanismului sistemului izvoarelor formale ale dreptului civil.Asimilarea si intelegerea sensurilor notiunii de lege.II.1.NOTIUNE, ENUMERARE, CLASIFICAREII.1.1. Izvoare "materiale" si izvoare "formale". In cursurile si tratatele de drept civil (parte generala) se face distinctia intre: izvoarele materiale ale dreptului (in general, si ale dreptului civil in special) - care reprezinta "vointa clasei dominante" in societate, determinata de conditiile materiale de existenta sociala izvoarele formale ale dreptului, reprezentand formele specifice in care se exprima normele dreptului civil. Numai acest din urma aspect ne intereseaza in acest curs. Prin izvor (formal) al dreptului civil intelegem forma specifica de exprimare a normelor juridice civile, adica a acelor reguli generale de conduita ce trebuie urmate si respectate de participantii la raporturile juridice civile (patrimoniale sau extrapatrimoniale). Cu alte cuvinte, sunt izvoare ale dreptului civil actele normative care cuprind norme juridice de drept civil. II.1.2. Clasificare. Izvoarele formale ale dreptului civil pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel:A. Dupa criteriul ierarhiei organului de stat care emite norma distingem:Legile (in sens restrans) adica actele normative adoptate de organul legiuitor al statului (astazi - Parlamentul). La randul lor, legile pot fi clasificate in trei categorii: legi constitutionale - Constitutia si legile "de revizuire a Constitutiei".legi organice care reglementeaza domeniile prevazute in art.72 din Constitutie.legi ordinare - toate celelalte legi adoptate de Parlamentul tarii. Hotararile si Ordonantele sunt acte normative adoptate de catre Guvern. Hotararile- se emit pentru organizarea executarii legilor. Ordonantele-se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si conditiile prevazute de aceasta. (Pot avea caracter de izvoare ale dreptului civil si Regulamentele adoptate de guvern in aplicarea legilor, in masura in care reglementeaza raporturi juridice de natura civila.)Alte acte normative subordonate legii care pot constitui izvoare formale ale dreptului civil (in masura in care contin norme juridice de domeniul acestei ramuri a dreptului) actele emise de diferite organe centrale ale administratiei publice (ordine, instructiuni, regulamente, "norme" etc.).actele emise de autoritatile administratiei publice locale (hotarari ale consiliilor locale, dispozitii ale primarilor, ordine ale prefectilor etc.).Alaturi de toate aceste forme de exprimare a dreptului reglementate de legislatia actuala, mai sunt inca in vigoare - si deci constituie un izvor al dreptului civil - si o serie de acte normative emise de autoritatile anterioare: legi ale Marii Adunari Nationale, Decrete ale Consiliului de Stat, Hotarari ale Consiliului de Ministri (H.C.M.), ordine si instructiuni ale organelor centrale ale administratiei de stat, hotarari si alte acte ale organelor locale ale puterii si ale administratiei de stat anterioare etc.e) O serie de norme de drept civil pot fi cuprinse chiar si in acte juridice de natura contractuala de exemplu, prevederile contractelor colective de munca, cele ale unor contracte-tip, ale contractelor de societate, ale statutelor diferitelor asociatii, cooperative, sindicate etc.B. Dupa un alt criteriu de clasificare - acela al continutului si al intinderii domeniului lor de reglementare, izvoarele formale ale dreptului civil pot figenerale (asa cum este, de pilda, Codul civil, sau Legea din 1924 cu privire la persoanele juridice) speciale (asa cum este, de pilda, decretul care stabilea cuantumul dobanzii legale).C. Dupa criteriul fortei lor obligatorii, izvoarele dreptului civil pot fi grupate :imperative, care se impun tuturor subiectilor de drept care intra in raporturi juridice de natura celor la care se refera aceste norme, fara a se putea deroga de la ele . La randul lor, normele imperative pot fi subimpartite in norme:onerative, care impun o anumita conduitaEXEMPLUDe exemplu, potrivit art. 998 C. civ., "orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara"; prohibitive, care interzic cu desavarsire anumite acte sau fapte.EXEMPLUDe ex., potrivit art. 578 C. civ. (in materia servitutii legale de scurgere a apelor), "proprietarul inferior nu poate ridica stavile care sa opreasca aceasta scurgere" (alin. 2), "iar proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servitutii fondului inferior" (alin. 3). dispozitive, de la care partile pot deroga prin vointa lor concordanta (comuna) sau individuala, dar care devin obligatorii daca partile n-au derogat de la ele. Normele dispozitive pot fi si ele subclasificate in:permisive, care ingaduie subiectilor de drept sa savarseasca un act sau un fapt juridic, daca acestia doresc.EXEMPLUDe ex., potrivit art. 585 C. civ., "tot proprietarul isi poate ingradi proprietatea..." (afara de cazul cand trebuie sa sufere o servitute de trecere peste terenul sau, potrivit art. 616 C. civ.). supletive, care suplinesc vointa partilor, aplicandu-se in mod obligatoriu in raporturile dintre ele numai daca ele insele n-au stabilit, prin acordul lor de vointa, un alt mod de reglementare a acestor raporturi.EXEMPLUDe ex., potrivit art. 1362 C. civ., "daca nu s-a determinat nimic in privinta aceasta prin contract, cumparatorul este dator a plati [pretul] la locul si la timpul in care se face predarea lucrului". II.1.3. Alte izvoare ale dreptului civil. S-a considerat - si se poate considera si astazi - ca in afara actelor normative (a normelor juridice exprese) - mai au caracterul de izvor de drept siprincipiile generale ale politicii economice, care - dupa unii autori-trebuie sa se aplice in toate acele situatii care "reclama solutii in asa masura individualizate, incat nici o dispozitie cu caracter normativ nu ar avea putinta sa le prevada". In perioadele de tranzitie, aceste principii ar putea fi invocate nu numai in completarea legii, dar si in inlocuirea unor norme juridice vechi (dar care n-au fost inca abrogate sau inlocuite), devenite incompatibile cu realitatile social-politice actuale. Totusi, intrucat aceasta posibilitate deschide larg calea, nu numai spre modernizare si innoire, dar si spre abuz, trebuie sa privim cu rezerva acest "izvor" de drept si sa apelam la el numai in cazuri temeinic justificate.regulile de convietuire sociala constituie si ele un izvor al dreptului, in completarea sau individualizarea aplicarii normelor juridice exprese. EXEMPLU Legea permite si reglementeaza donatia, dar regulile de convietuire sociala (morala, pudoarea) interzic donatia care ascunde o imoralitate, o mituire etc., justificand sanctiunea nulitatii actului.Obiceiul (sau cutuma) - regula de conduita statornicita de-a lungul vremii in practica vietii sociale - poate fi, uneori, considerata izvor de drept, in masura in care insasi legea face trimitere la ea. EXEMPLU Art. 600 C. civ., referindu-se la dreptul de ingradire, dispune ca "inaltimea ingradirii se va hotari... dupa obiceiul obstesc"; Art. 607 C. civ. interzice sadirea de arbori inalti la o departare fata de proprietatea vecinului, mai mica decat cea "hotarata... de obiceiurile consacrate si recunoscute"; etc.).II.1.4. Izvoarele indirecte ale dreptului civil. Sunt considerate izvoare indirecte ale dreptului civil :jurisprudenta (practica judiciara) doctrina (stiinta dreptului), care nu au competenta de a stabili norme obligatorii, dar care pot pronunta solutii ori enunta idei care se impun prin puterea lor de convingere si a caror incalcare sau nesocotire poate atrage, de pilda, casarea unei hotarari judecatoresti de catre instanta superioara pentru "gresita aplicare a legii".TEST DE VERIFICAREFace distinctia intre izvoarele directe si cele indirecte.Precizati specificul cutumei.Care sunt principalele criterii de de clasificare a normelorIn ce consta deosebirea dintre norma onerativa si cea prohibitivaDistingeti intre norma imperativa si cea dispozitivaCe este jurisprudentaCare este sensul in care este folosita notiunea de lege in urmatoarele propozitii:Legea trebuie respectata de toti cetatenii.Fostele intreprinderi socialiste au fost transformate in societati comerciale prin Legea 15/1990.8. Precizati caracterul normelor exprimate in textele de mai jos:Potrivit art. 1429 C. civ. - in materia contractului de inchiriere - "locatarul...trebuie sa plateasca pretul locatiunii la termenele statornicite".Potrivit art. 571 C. civ. (in materia dreptului de uz) "uzuarul nu poate ceda nici inchiria dreptul sau altuia" (spre deosebire de uzufructuar, care - potrivit art. 534 C. civ. - "se poate bucura el insusi, sau inchiria altuia, sau ceda exercitiul dreptului sau").Potrivit art. 616 C. civ., "proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau, pentru exploatarea fondului...".Potrivit art. 1317 C. civ., "spesele (cheltuielile) predarii sunt in sarcina vanzatorului si ale ridicarii in sarcina cumparatorului, daca nu este stipulatiune contrarieII.2.APLICAREA LEGII CIVILE IN TIMP,IN SPATIU SI ASUPRA PERSOANELOROBIECTIVEInsusirea de catre studenti a notiunilor elementare si esentiale legate de cunoasterea posibilitatilor teoretice de aplicare a legii civile in timp.Intelegerea de citre studenti a solutiei date de catre legiuitorul roman cu privire la conflictul temporal de legi: principiul neretroactivitatii si principiul aplicarii imediate a legii noiCunoasterea principiului teritorialitatii si a exceptiilor saleCunoasterea principiului egalitatii si a generalitatii aplicarii legii asupra persoanelor.II.2.1. Aplicarea legii civile in timpII.2.1.1 Notiuni generale. Din punct de vedere al aplicarii in timp, legea noua poate produce, teoretic, efecte imediate (operand ca atare in prezent), efecte retroactive (aplicandu-se si asupra trecutului) sau efecte ultraactive (aplicandu-se si asupra viitorului, adica unor fapte sau situatii juridice ivite dupa abrogarea legii).Din punct de vedere al corelarii temporale dintre lege si situatiile juridice, distingem: facta praeterita - faptele din trecut (atunci cand, fie constituirea, fie si producerea efectelor si chiar stingerea situatiei juridice s-au produs anterior legii noi); facta pendentia - cele din prezent, in curs de a-si produce efectele ; facta futura - cele din viitor, adica survenite dupa abrogarea legii. Situatiile complexe si pluridependente pot fi supuse fragmentar unor legi succesive: constituirea lor e supusa legii vechi, efectele - legii prezente; stingerea - unei legi subsecvente etc.II.1.1.2. Principiile fundamentale in materia aplicarii legii civile in timp sunt doua si anume:a) Principiul neretroactivitatii este formulat in chiar primul articol al Codului civil, potrivit caruia "Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva". Cu alte cuvinte, o lege noua se poate aplica numai situatiilor juridice ivite dupa intrarea ei in vigoare, neputandu-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior (facta praeterita).In prezent, principiul neretroactivitatii legii civile a fost considerabil intarit, prin consacrarea sa expresa in noua Constitutie a Romaniei din noiembrie 1991: potrivit art. 15 alin. 2 al acestei Constitutii, "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile". Asa fiind, nici chiar legiuitorul nu mai poate dispune ca o lege nou adoptata sa se aplice retroactiv.b) Principiul aplicarii imediate a legii noi este regula care cere ca legea noua sa se aplice tuturor faptelor pendente si celor viitoare, caci tot ce se petrece sub legea noua trebuie sa i se supuna. Daca nasterea unei situatii juridice presupune reunirea unor conditii sau elemente ce se realizeaza succesiv in timp (de ex., autorizatia prealabila si incheierea actului in forma autentica; sau consimtamantul partilor si publicitatea; etc.), atunci actul care da nastere situatiei juridice respective va putea fi considerat valabil numai in conditiile legii in vigoare la ultimul moment al formarii sale succesive.Ca o exceptie de la principiul aplicarii imediate a legii noi, este, uneori, permis ca efectele viitoare ale unei situatii juridice anterioare sa ramana supuse legii sub care situatia s-a constituit. Solutia (supravietuirea legii vechi, sau ultraactivitatea ei) se aplica mai ales la situatiile juridice voluntare (constituite prin contract), in masura in care normele legii noi isi pastreaza caracterul dispozitiv (lasand partilor libertatea de a deroga prin conventia lor de la prevederile legii). Legea noua poate exclude insa, in mod expres, ultraactivitatea legii vechi. Chiar si in lipsa unei dispozitii exprese in acest sens a legii noi, efectele situatiilor juridice constituite anterior nu se vor mai putea produce in viitor, daca ele ar contraveni unor dispozitii imperative (de ordine publica) ale legii noi. Daca noua lege are caracter imperativ, ea se va aplica si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi.APLICATII ALE PRINCIPIULUI NERETROACTIVITATIISub imperiul Legilor nr. 58 si nr. 59 din 1974, dobandirea terenurilor se putea face numai prin mostenire legala, fiind interzisa dobandirea lor prin acte juridice si prin uzucapiune, s-a admis totusi in mod unanim ca atunci cand termenul prescriptiei achizitive s-a implinit inainte de intrarea in vigoare a acestor legi, dobandirea ramanea valabila (chiar daca actiunea in constatarea uzucapiunii se introdusese abia ulterior). Tot in aplicarea principiului neretroactivitatii legii civile se admite ca toate efectele situatiilor juridice, care s-au produs ori s-au epuizat inainte de intrarea in vigoare a legii noi raman valabile, neputand fi afectate de legea noua, dar efectele care se produc abia dupa modificarea legii, sunt supuse legii noi. De ex., sub imperiul Codului civil, copilul nelegitim putea mosteni numai pe tatal sau natural, iar nu si pe rudele acestuia; Codul familiei din 1954 a recunoscut insa copilului din afara casatoriei, cu paternitatea legal stabilita, dreptul de mostenire atat fata de tatal sau, cat si fata de rudele acestuia. Asa fiind, s-a admis ca, in cazul succesiunilor deschise inainte de intrarea in vigoare a Codului familiei, copilul din afara casatoriei nu avea dreptul de mostenire fata de bunicul sau fata de unchiul sau din partea tatalui (aplicandu-se, deci, Codul civil); dar in cazul succesiunilor deschise dupa intrarea in vigoare a Codului familiei, copilul se bucura de acest drept (aplicandu-se legea noua, adica cea in vigoare la data deschiderii succesiunii).De asemenea, in ce priveste nulitatea unui act juridic, ea se apreciaza intotdeauna in functie de dispozitiile legii in vigoare in momentul incheierii actului, modificarea ulterioara a legii neputand afecta valabilitatea initiala a incheierii lui. Astfel, de exemplu, art.1 din Decretul nr 32/1954 prevede expres ca "Validitatea casatoriei incheiate inainte de data intrarii in vigoare a Codului familiei se stabileste potrivit cu dispozitiile in vigoare la data incheierii ei". Tot astfel, atunci cand Decretul nr. 80/1950 a modificat textul articolului 134 C. civ. - in sensul ca "cetateanul roman nu se poate casatori cu o straina si nici cetateana romana nu se poate casatori cu un strain, fara autorizarea Prezidiului Marii Adunari Nationale" (ulterior, a Consiliului de Stat, iar apoi a Presedintelui tarii) - aceasta conditie se putea pretinde numai casatoriilor ce urmau a se incheia dupa intrarea in vigoare a decretului mentionat; dar casatoriile valabil incheiate anterior - cand nu se cerea nici o autorizatie de acest fel - au ramas valabile in continuare, neputand fi afectate de noua lege. In schimb, dupa ce art. 134 C. civ. a fost abrogat (prin Decretul-Lege nr. 6/1989), suprimandu-se aceasta conditie suplimentara de validitate a casatoriei mixte, nu numai ca noile casatorii se pot incheia - firesc - fara nici o restrictie, dar chiar si casatoriile incheiate (nevalabil) anterior abrogarii textului (dar nedeclarate inca nule printr-o hotarare judecatoreasca definitiva) trebuie sa fie considerate a fi, de-acum, valabile, ne mai putand fi anulate, de vreme ce a disparut cauza nulitatii lor.APLICATII ALE PRINCIPIULUI APLICARII IMEDIATE A LEGII NOIIntabularea se face potrivit legii noi, chiar daca actul translativ s-a incheiat potrivit legii vechi, iar dreptul real al dobanditorului se naste valabil numai din momentul intabularii lui in cartea funciara; Validitatea testamentului se apreciaza dupa legea in vigoare la intocmirea lui, dar cotele de mostenire (rezerva, cotitatea disponibila etc.) se stabilesc dupa legea in vigoare la data deschiderii succesiunii; etc.Daca o situatie juridica sau un drept se constituie prin prelungirea neintrerupta a unei stari de fapt (de exemplu, dobandirea unui drept de proprietate imobiliara prin uzucapiune, adica prin posesia utila si neintrerupta timp de 10-20 sau 30 de ani), ea se constituie valabil numai daca durata ceruta de lege s-a implinit sub imperiul legii sub care a inceput; daca insa, pe parcurs, legea este modificata, uzucapiunea se va considera realizata numai daca s-a implinit durata ceruta de noua lege. Daca noua lege nu mai admite dobandirea proprietatii prin uzucapiune (asa cum a fost, de pilda, cazul Legilor nr. 58 si 59 din 1974), atunci dreptul nu poate fi dobandit, decat daca termenul cerut era deja implinit inainte de adoptarea noii legi.Este de imediata aplicare si legea care a redus varsta majoratului. Astfel, potrivit art. 434 C. civ., in vigoare inainte de 1949, persoana fizica devenea majora abia la varsta de 21 de ani; Decretul nr. 185/1949 a redus varsta majoratului la numai 18 ani; asa fiind, cei care, la data intrarii in vigoare a acestui decret (30 aprilie 1949) implinisera deja 18 ani, erau, din acel moment, considerati majori, desi cu numai o zi inainte erau inca minori si mai aveau de asteptat pana la varsta majoratului potrivit legii vechi.Daca printr-o lege noua varsta majoratului ar fi marita, cei care aveau deja varsta majoratului dupa legea veche vor ramane in continuare majori - desi n-au varsta ceruta de legea noua - dar cei care nu implinisera aceasta varsta pana la data noii legi, vor ramane minori pana ce vor implini varsta ceruta de noua lege.Tot o aplicare imediata a legii noi avem si atunci cand aceasta lege dispune stingerea pe viitor a unei situatii juridice preexistente. Astfel, de pilda, prin art. 20 din Decretul nr. 32/1954 s-a dispus ca "ipoteca legala asupra bunurilor tutorilor se stinge de drept, pe data intrarii in vigoare a Codului familiei. Pentru radierea inscriptiei acestei ipoteci va fi suficienta cererea tutorelui".JURISPRUDENTADECIZIE CIVILA Nr. 136 din 13 mai 1991Aplicarea legii in timp. Conflict de legi. Neretroactivitatea legii noiEMITENT: TRIBUNALUL BUCURESTI - s. comercialaPUBLICATA IN: CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA 1990 - 1998 Daca la data preluarii transporturilor de la caraus (10.11.1989) norma legala aplicabila era art. 37 din Legea nr. 3/1988, iar acest text a fost modificat prin Decretul-lege nr. 146/1990, conflictul in timp al celor doua norme trebuie solutionat in aplicarea art. 1 Cod civil, care prevede ca legea civila dispune numai pentru viitor. Prin actiunea introdusa la data de 27.08.1990 de I.M.P.D. impotriva R.C.F.B. s-a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 5.015 lei daune si 75 lei cheltuieli de judecata. Reclamanta si-a motivat cererea, aratand ca in luna noiembrie 1989 a preluat in statia C.F. Ghergani, 2 vagoane incarcate cu grau, expediate de I.C.A.P.P.A.D. prin B.R.R., la care a constatat o lipsa de 2.300 kg., in conditiile prevazute de art. 35, 36, 59 si 62 din H.C.M. nr. 941/1959, acte in baza carora a refuzat partial la decontare facturile emise de furnizoarea-expeditoare, careia i-a remis procesele-verbale astfel incheiate si i-a cesionat dreptul la actiune impotriva carausului, intrucat la data executarii contractului de transport era in vigoare art. 37, in formularea data de Legea nr. 3/1988. Dat fiind ca furnizoarea-expeditoare a introdus actiunea dupa modificarea art. 37 prin Decretul-lege nr. 146/1990 si instanta sesizata a considerat ca dreptul la actiune a trecut la destinatara (care nu formulase cerere de chemare in garantie a carausului) prin cererea de fata aceasta a reclamat daune unitatii de transport, in persoana statiei de destinatie. Litigiul a fost solutionat prin sentinta civila nr. 2.188 din 9.11.1990, actiunea fiind respinsa ca neintemeiata, cu motivarea ca reclamanta a preluat transporturile fara obiectiuni si, intrucat vagoanele au sosit cu sigiliile intacte, minusul cantitativ nu putea fi imputat carausului, respingand, implicit, exceptiile de necompetenta a instantei si de prescriptie, invocate de parata. Impotriva acestei hotarari, reclamanta a declarat recurs, pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, sustinand, in esenta, ca actele de constatare incheiate la destinatie dovedesc existenta minusului cantitativ pentru care unitatea de transport este raspunzatoare, conform art. 39 din H.C.M. nr. 941/1959. Recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente: Din examinarea actelor dosarului, in raport de motivele de recurs, rezulta ca la data preluarii transporturilor de la caraus (10.11.1989) norma legala aplicabila era art. 37 din Legea nr. 3/1988 (asa cum s-a constatat si prin sentinta nr. 278/30.07.1990 a Tribunalului Judetean Dambovita). Dat fiind ca textul mentionat a fost modificat prin Decretul-lege nr. 146/18.05.1990 si instanta a fost sesizata ulterior, conflictul in timp al celor doua norme trebuia solutionat in aplicarea art. 1 Cod civil (care prevede ca legea civila dispune numai pentru viitor), in favoarea legii in vigoare la data executarii contractelor de transport, adica art. 37 din Legea nr. 3/1988, nemodificat, care obliga instanta sa solutioneze actiunea introdusa de predatoare impotriva destinatarei si carausului, toate trei parti ale contractelor de transport incheiate prin scrisorile de trasura. In speta, instanta sesizata a considerat insa ca momentul introducerii actiunii determina aplicarea legii noi (desi efectele juridice ale contractelor de transport se produsesera sub imperiul vechii legi) si a obligat destinatara la plata integrala a pretului marfii, cu indrumarea sa actioneze carausul pentru daune. Sentinta astfel pronuntata a ramas definitiva prin nerecurare, parata obligata procedand in sensul considerentelor de mai sus, in aplicarea art. 23 combinat cu art. 37 din Legea nr. 3/1988, cu dreptul la actiune impotriva carausului, iar in absenta reclamatiei administrative, actiunea apare si tardiv introdusa, in raport de dispozitiile art. 4 lit. e) din Decretul nr. 167/1958. Cu aceasta motivare, sentinta de respingere a acestei actiuni apare legala si temeinica, urmand ca, in baza art. 312 Cod procedura civila, recursul sa fie respins ca nefondat.II.2.2. Aplicarea legii civile in spatiuII.2.2.1. Generalitati. Spatiul - din punct de vedere juridic - poate fi supus suveranitatii unui stat (teritoriul) sau nesupus suveranitatii nici unui stat (marea libera, spatiul cosmic).In ce priveste spatiile supuse suveranitatii - singurele care ne intereseaza aici - se pot ivi conflicte de legi in raporturile sau situatiile juridice care contin elemente de extraneitate: cetatenia diferita a partilor, incheierea sau executarea actului juridic in strainatate, transportul de bunuri dintr-o tara in alta etc.II.2.2.2. Principiul teritorialitatii. De regula, legile adoptate de un stat oarecare au putere obligatorie si se aplica numai pe cuprinsul teritoriului acelui stat.Teritoriul fiecarui stat inglobeaza spatiul geografic cuprins intre frontierele de stat legal stabilite.Prin extensiune, se considera ca fac parte din teritoriul unui stat si navele fluviale sau maritime, aeronavele si cosmonavele care navigheaza sub pavilionul statului respectiv, oriunde s-ar afla ele; la bordul acestor nave se aplica, deci, legile statului caruia ii apartine nava, chiar si atunci cand nava se afla in apele teritoriale ale altui stat (bineinteles, in acest din urma caz, trebuie respectate si legile statului in ale carui ape teritoriale se afla nava). De asemenea, se aplica legile statului si pe teritoriul sau in cladirile ambasadelor sale situate in strainatate.EXCEPTIIIn schimb, legile statului respectiv nu se aplica chiar peste tot in limitele frontierelor sale, fiind exceptate - pe baza de reciprocitate -incintele ambasadelor straine; de asemenea, pot fi exceptate de la aplicabilitatea unor legi nationale anumite zone, orase sau porturi supuse conventional unui regim international special (de ex. porto franco, zone libere etc.)Tot ca o exceptie de la principiul teritorialitatii trebuie semnalata si situatia in care unele legi se aplica romanilor si in afara granitelor Romaniei (de pilda, cele cu privire la conditiile de fond cerute pentru incheierea unei casatorii).II.2.2.3 Solutionarea conflictului de legi in spatiu se face dupa normele conflictuale adoptate de fiecare stat. Adesea ele difera de la un stat la altul. Uneori statele incheie conventii internationale, stabilind norme conflictuale uniforme in raporturile dintre ele.In tara noastra normele conflictuale in materie civila sunt cele cuprinse in Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicata in Monitorul Oficial nr. 245 din 1 oct. 1992 si intrata in vigoare la 60 de zile de la data publicarii. II.2.3. Aplicarea legii civile asupra persoanelorII.2.3.1. Principiul generalitatii si egalitatii. In mod firesc, normele juridice fiind norme de conduita, ele se adreseaza oamenilor ca subiecti ai raporturilor juridice, fie priviti in individualitatea lor (ca persoane fizice), fie priviti ca subiecte colective de drepturi (ca persoane juridice).Principiile care guverneaza aplicarea legii civile asupra persoanelor sunt:principiul egalitatii subiectilor de drept civil in fata legii civile,principiul generalitatii aplicarii legii civile la toate raporturile de drept civil. EXCEPTIICu toate acestea, in afara normelor juridice care se aplica deopotriva si in mod egal atat persoanelor fizice cat si celor juridice (cum sunt, majoritatea normelor cuprinse in Codul civil), exista si unele norme care se aplica:numai persoanelor fizice (cum sunt cele referitoare la actele de stare civila, cuprinse in Legea nr. 119/1996, sau cele privitoare la nume, cuprinse in Decr. nr. 975/68) numai persoanelor juridice (cum sunt prevederile referitoare la reorganizarea persoanelor juridice prin fuziune si divizare, cuprinse in Decretul nr. 31/1954, cele referitoare la societatile comerciale din Legea nr. 31/1990 etc.).Mai mult, exista o serie de norme juridice de drept civil care se aplica numai unei anumite categorii de persoane fizice sau juridice (cum sunt prevederile legale referitoare la minori si ocrotirea lor, cuprinse in Codul familiei, si in Decretul nr. 31/1954, sau cele referitoare la avocati, cuprinse in Legea nr. 51/1965 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat etc.).Toate aceste exceptii nu afecteaza insa si nu stirbesc principiul generalitatii aplicarii normelor de drept civil si acela al egalitatii tuturor in fata legii civile, ci sunt simple exceptii determinate, firesc, de particularitatile raporturilor juridice sau ale problemelor juridice pe care le reglementeaza, probleme care pot fi specifice numai anumitor categorii de persoane.TEST DE VERIFICAREPrecizati principalele efecte, din punct de vedere teoretic, ale aplicarii legii civile in timp. Care este corelatia dintre principiul aplicarii imediate a legii noi si principiul neretroactivitatii.Notiunea de spatiu din punct de vedere al legii civile.Ce inseamna conflict de legi in spatiu.Precizati care sunt exceptiile de la principiul teritorialitatii si aratati care este ratiunea acestora.II.3.INTERPRETAREA LEGII CIVILEOBIECTIVEIntelegerea de catre studenti necesitatii interpretarii legii.Initierea studentilor cu notiunile elementare de interpretare a legilor.Cunoasterea de catre studenti a modurilor de interpretare si intelegere a normelor juridice.Familiarizarea cursantilor cu principalele metode interpretare si intelegere a normelor juridice utilizate in cadrul sistemului de drept romanesc.II.3.1. Necesitatea interpretarii legii apare fie atunci cand insisi termenii folositi de legiuitor sunt ambigui, sau cand sensul exact al dispozitiei normative nu reiese destul de clar din termenii folositi, fie cand norma juridica generala trebuie aplicata la un caz particular atipic. In toate cazurile, interpretarea legii este o operatie logico-juridica rationala de lamurire si explicare a continutului si sensului normei, in scopul unei juste aplicari.II.3.2. Interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala. Dupa organul care face interpretarea legii civile, aceasta poate fi:Interpretare oficiala, realizata de un organ de stat indreptatit sa faca aceasta interpretare; sunt interpretari oficiale, dupa caz:Interpretarea autentica, data de insusi organul care a edictat norma supusa interpretarii (Parlamentul, Guvernul etc.);Interpretare judiciara, data de instantele judecatoresti cu prilejul aplicarii normei la situatii juridice concrete, cu ocazia solutionarii litigiilor supuse competentei acestor instante.Spre deosebire de interpretarea autentica (sau generala), care este obligatorie pentru toata lumea (avand aceeasi forta juridica obligatorie ca si legea insasi pe care o interpreteaza), interpretarea judiciara (sau cazuala) este obligatorie numai in speta respectiva, adica numai pentru partile litigante si succesorii lor in drepturi, precum si pentru organele de stat chemate sa puna in aplicare hotararea judecatoreasca respectiva.Interpretare neoficiala, este facuta de persoane care nu au calitate oficiala de organe ale statului si deci interpretarea data de ele nu are forta obligatorie a interpretarii oficiale (dar ea se impune, adesea, organelor de aplicare a legii datorita fortei de convingere a argumentelor pe care se bazeaza). Astfel este interpretarea doctrinara, facuta de catre specialisti: profesori, cercetatori, etc., in studiile lor stiintifice.II.3.3. Interpretarea literala, extensiva sau restrictiva. Dupa rezultatul la care se ajunge, interpretarea poate fi:Interpretarea literala (sau stricta), in urma careia textul de lege se va aplica strict la situatiile avute in vedere de legiuitor, asa cum pot fi ele determinate prin expresiile folosite in text. EXEMPLUArt. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 prevede ca "Terenurile de orice fel, indiferent de destinatia si titlul pe baza caruia sunt detinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al Romaniei". Interpretand acest text, si ajungand la concluzia ca el se aplica absolut tuturor terenurilor situate in interiorul frontierelor de stat ale Romaniei, fara nici o exceptie, facem o interpretare stricta sau literala.Interpretarea extensiva este aceea prin care se ajunge la extinderea sferei situatiilor juridice carora li se aplica legea, fata de sfera care pare sa rezulte din termenii folositi de legiuitor. EXEMPLU- Art. 53 din Legea nr. 10/1968 (azi abrogata) prevedea ca statul sprijina proprietarii care "nu locuiesc" in locuintele lor sa se mute in acestea (in anumite conditii); atat jurisprudenta cat si doctrina au interpretat acest text in sens extensiv, adica nu numai in favoarea proprietarilor care nu locuiesc deloc in locuintele proprietatea lor, dar si in favoarea celor care ocupa partial aceste locuinte (dar nu locuiesc in intreaga locuinta) si cer extinderea dreptului lor de folosinta locativa asupra intregii locuinte (in limitele prevazute de lege). - Art. 31 din Legea nr. 58/1974 (de asemenea abrogata) era interzisa dobandirea terenurilor intravilane prin "acte juridice", fiind ingaduita numai dobandirea prin mostenire legala; atat jurisprudenta cat si doctrina au interpretat extensiv textul, considerand aplicabila interdictia si la dobandirea prin uzucapiune (desi, stricto sensu, uzucapiunea este un fapt juridic , iar nu un "act juridic" - singurul mod de dobandire la care interdictia legii se referea in mod expres); de asemenea, s-a considerat ca permisiunea dobandirii prin mostenire legala trebuie extinsa si la dobandirea prin actul juridic al testamentului, atunci cand legatarul instituit era in acelasi timp si mostenitor legal, chiar daca in acest caz el dobandea nu prin mostenire legala (cum permitea legea), ci prin act juridic; etc.Interpretarea restrictiva este aceea prin care se ajunge la aplicarea legii la o sfera de situatii juridice mai restransa decat aceea care pare sa rezulte din termenii folositi. EXEMPLU- Potrivit. art. 5 din Legea nr. 4/1973 (in prezent abrogata), cetatenii puteau avea in proprietate personala o singura locuinta pentru ei si familiile lor; insusi legiuitorul a prevazut, in alineatul urmator, ca termenul de "familie" utilizat se refera la sot, sotie si la copiii lor minori, deci nu la intreaga familie, care poate cuprinde - in sensul literal al cuvantului - si alte persoane. - Legea nr. 5/1973 (de asemenea abrogata intre timp) prevedea ca un chirias poate fi evacuat din locuinta daca face imposibila convietuirea altor locatari; jurisprudenta, aprobata de doctrina, a interpretat restrictiv textul, aratand ca el nu poate fi aplicat in relatiile dintre soti, neputand fi evacuat din locuinta conjugala un sot, chiar daca prin comportarea lui face imposibila convietuirea celuilalt sot in aceeasi locuinta.II.3.4. Metodele de interpretare. Indiferent de organul sau persoana care face interpretarea si indiferent de rezultatul la care se ajunge, interpretarea legii se poate face dupa una sau mai multe dintre metodele cunoscute, si anume:Interpretarea gramaticala, care se face dupa sensul cuvintelor folosite de legiuitor si modul cum sunt ele asezate si legate in fraza. Uneori trebuie tinut seama de faptul ca in limbajul juridic anumite cuvinte au un inteles specific, diferit de sensul obisnuit din limba literara sau vulgara. Astfel de ex., in sens strict, "tert" inseamna "al treilea", dar in dreptul civil sunt "terti" toti ceilalti, in afara partilor contractante (sau in afara titularului dreptului real); tot astfel, in dreptul civil, prin bun "imobil" intelegem nu numai bunurile prin natura lor nu sunt miscatoare, dar si cele mobile prin natura lor, dar destinate de proprietar sa serveasca pentru totdeauna uzului unui nemiscator (de ex. scara mobila de acces la podul casei, uneltele agricole si animalele de tractiune destinate lucrarii pamantului, etc.), precum si drepturile la actiune (bunuri incorporale) referitoare la lucruri imobile (de ex. actiunea de revendicare);Interpretarea logica este aceea care se face dupa anumite reguli rationale numite argumente. Cele mai frecvent utilizate in interpretarea legii sunt: argumentul a pari (sau de analogie); EXEMPLUPotrivit art. 20 C. fam., "casatoria incheiata impotriva dispozitiilor privitoare la varsta legala nu va fi declarata nula daca, intre timp, acela dintre soti care nu avea varsta ceruta a implinit-o...". Din aceasta prevedere legala, jurisprudenta si doctrina au dedus ca si in cazul altor situatii asemanatoare - in care cauza nulitatii unui act juridic dispare pe parcurs - trebuie adoptata aceeasi solutie. Astfel, s-a decis ca nu mai poate fi declarata nula nici casatoria incheiata cu un strain, in lipsa autorizatiei prealabile cerute de art. 134 C. civ., (astazi abrogat), daca intre timp (adica dupa incheierea casatoriei, dar inainte de ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de constatare a nulitatii ei) s-a obtinut autorizatia ceruta. argumentul a fortiori;EXEMPLUDin faptul ca legea civila permite si reglementeaza posibilitatea dobandirii prin uzucapiune a unui drept real de proprietate, cu atat mai mult trebuie admisa posibilitatea dobandirii pe aceasta cale a unui dezmembramant al proprietatii, ca uzufructul sau abitatia. (Argumentul "a fortiori" este exprimat si de adagiul latin "qui potest plus, potest minus" - cine poate mai mult, poate si mai putin).argumentul per a contrario; EXEMPLU]Din textul art.8 C. fam. - potrivit caruia "in timpul tutelei casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa" - se poate deduce ca, dimpotriva, o asemenea casatorie este posibila dupa incetarea tutelei, sau dupa ce "persoana minora" a implinit varsta majoratului. (Adagiul latin care exprima acest tip de argumentare este "qui dicit de uno, negat de altero" - bineinteles, atunci cand "tertio non datur"). argumentul ad absurdum (sau prin reducere la absurd) etc.EXEMPLUDe exemplu, prin art. 12 din Decretul nr. 144/1958 (azi abrogat), s-a reglementat posibilitatea executarii silite, in natura, a promisiunii de vanzare-cumparare, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti care tine "tine loc de contract" autentic, cu conditia - printre altele - de a se fi respectat modalitatile de plata a pretului convenite de parti. Prin interpretarea textului, s-a decis ca aceasta conditie se cere numai atunci cand reclamant este cumparatorul, dar nu si atunci cand reclamant este vanzatorul, caci ar fi absurd sa admitem solutia contrara, adica sa ingaduim cumparatorului parat sa paralizeze actiunea vanzatorului prin simpla ... incalcare a obligatiei sale (a cumparatorului) de a plati pretul in modalitatea convenita.In dreptul civil exista si cateva reguli specifice de interpretare, exprimate, in doctrina, prin formularile:exceptiile sunt de stricta interpretare ("exceptio est strictissimae interpretationis");EXEMPLUPotrivit art. 142 C. fam., "cel care nu are discernamant pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei mintale ori debilitatii mintale, va fi pus sub interdictie". Intrucat capacitatea de exercitiu este regula, iar incapacitatea (la care se ajunge prin punerea sub interdictie) constituie exceptia, s-a admis unanim ca textul este de stricta interpretare si nu poate fi extins prin analogie si la alte situatii asemanatoare; asa fiind, numai cei bolnavi de alienatie sau de debilitate mintala vor putea fi pusi sub interdictie, iar nu si cei al caror discernamant lipseste sau este diminuat din cauza altor boli, ori din cauza batranetii, ori din cauza alcoolului sau a drogurilor etc. (pentru acestia exista alte mijloace de ocrotire - curatelele - care nu implica lipsirea lor de capacitatea civila de exercitiu).- legea speciala deroga de la cea generala ("specialia generalibus derogant");EXEMPLU Art. 27 alin. 1 din Constitutie dispune ca "Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul sau in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia". Alineatul 2 al aceluiasi articol enumera insa cateva situatii in care "se poate deroga prin lege" (speciala) de la acest principiu constitutional; legile (speciale) ce vor fi adoptate in acest sens vor deroga, deci, de la legea generala care este Constitutia.- legea generala (noua) nu deroga de la cea speciala (mai veche), daca nu o spune expres (generalia specialibus non derogant);EXEMPLUArt. 116 din Codul penal reglementeaza, ca masura de siguranta "interdictia de a se afla in anumite localitati". Aceasta reglementare este una speciala, aplicabila numai in cazul persoanelor care au comis anumite fapte penale sau a caror prezenta intr-o anumita localitate prezinta o periculozitate pentru societate. Faptul ca, ulterior, prin dispozitiile art. 25 alin. 2 din Constitutie, s-a consacrat regula generala ca "Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara..." nu este de natura a impiedica aplicarea dispozitiei speciale, ramasa in vigoare, continuta in art. 116 C. pen.- unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos);EXEMPLUCand o lege se refera la "minori", fara nici o alta precizare, trebuie sa intelegem ca ea se refera la toti minorii, fara distinctie (atat la cei sub 14 ani, cat si la cei de 14-18 ani, deopotriva).- dispozitiile legale trebuie interpretate in sensul in care ele produc efecte, iar nu in sensul in care ele n-ar produce nici un efect (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat); etc.Interpretarea sistematica tine seama de locul normei ce trebuie interpretata in contextul legii sau in contextul intregii legislatii (interpretarea se face dupa cum este vorba de o lege generala sau speciala, lege civila sau comerciala, etc.).Interpretarea istorica tine seama de conditiile social-istorice in care a fost adoptata legea; de lucrarile pregatitoare; de amendamentele si discutiile parlamentare cu ocazia adoptarii legii etc.Interpretarea teleologica cauta sa descopere scopul urmarit de legiuitor prin adoptarea normei respective, pentru a discerne, in raport cu acest scop, semnificatia ce trebuie a7tribuita textului, care sa fie cat mai apropiata de intentia presupusa a legiuitorului; acest scop poate rezulta uneori din expunerea de motive a legii sau din contextul istoric in care a fost adoptata.TEST DE VERIFICARECe inseamna interpretarea legiiTipuri de interpretari oficialeDeosebirea dintre interpretarea extensiva si interpretarea literalaIn ce consta deosebirea dintre modul si metoda de interpretarePrecizati care sunt principalele metode de interpretareCare sunt principalele metode utilizate in metoda logica de interpretareIn ce consta deosebirea intre interpretarea teleologica si cea sistemica Precizati argumentele utilizate in interpretarea logica a textelor de mai jos:Din dispozitiile art. 33 C. fam. - potrivit carora "bunurile comune [ale sotilor - n. ns.] nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre ei" - se poate deduce, printr-un argument& & & & & , ca aceste bunuri nu pot fi urmarite de creditorii personali ai copiilor sau ai altor rude ale unuia dintre soti.Din textul art. 1307 C. civ. - potrivit caruia "vanzarea nu se poate face intre soti..." - coroborat cu textul art. 3 C. fam. - potrivit caruia "numai casatoria incheiata in fata delegatului de stare civila da nastere drepturilor si obligatiilor de soti..." - se poate deduce, printr-un argument& & & & .., ca, dimpotriva, vanzarea este permisa intre concubini.II.RAPORTUL JURIDIC CIVIL28II.1.NOTIUNE, CARACTERE, STRUCTURA OBIECTIVE Cunoasterea si asimilarea notiunii de raport juridic civil precum si a elementelor sale structurale; Intelegerea caracterelor juridice specifice raportului de drept civil; Insusirea semanticii notiunii de bun din perspectiva limbajului juridic;II.1.1. Notiunea de raport juridic civil.Raporturile juridice reprezinta acele raporturi care sunt reglementate de lege (de norme juridice). Dintre acestea sunt raporturi de drept civil acele raporturi patrimoniale si personale(nepatrimoniale) care sunt reglementate de norme de drept civil (raporturi de proprietate, de succesiune, de rudenie etc.).II.1.2.Caracterele juridice ale raportului juridic civil.raport social deoarece se incheie intre oameni, nu intre om si lucru;raport cu caracter volitional deoarece:este reglementat de lege (legea exprima vointa societatii organizate in stat, manifestata prin vointa raprezentantilor alesi ai cetatenilor cu drept de vot);se naste prin vointa partilor raportului juridic.raport caracterizat prin pozitia juridica de egalitate a partilor ( nesubordonarea unei parti fata de cealalta).II.1.3. Structura raportului juridic civil.Subiectii (sau partile), adica persoanele (fizice sau juridice) intre care se leaga raportul juridic ;Continutul, adica drepturile subiective si obligatiile civile pe care le au partile raportului juridic;Obiectul, adica prestatia (actiunea sau inactiunea) pe care o parte a raportului juridic este indreptatita sa o pretinda celeilalte si pe care aceasta din urma este obligata sa o execute.II.2.SUBIECTII RAPORTULUI JURIDIC CIVIL29II.2.1.Notiune.Constituie subiect al raportului juridic civil orice titular de drepturi si obligatii care alcatuiesc continutul raportului juridic.Exista doua mari categorii de subiecte de drept civil:persoanele fizice;persoanele juridice.Raportul juridic se stabileste, de regula, intre doi subiecti:subiect activ, titular de drepturi (creditor- in raportul juridic de obligatii);subiect pasiv, titular de obligatii (debitor- in raportul juridic de obligatii).II.2.2.Pluralitatea subiectilor raportului juridic civil.Majoritatea cazurilor existente in circuitul civil sunt cele in care raportul juridic se stabileste intre un subiect activ si un subiect pasiv; exista insa si raporturi juridice intre mai multe persoane, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive. Asemenea situatii se infatiseaza sub forma pluralitatii de subiecti. Pluralitatea poate fi:activa- exista mai multi subiecti activi;pasiva- exista mai multi subiecti pasivi;mixta- exista mai multi subiecti activi si mai multi subiecti pasivi.Regula, in cazul pluralitatii de subiecti, este divizibilitatea, adica drepturile si obligatiile civile se divid intre subiecti.EXEMPLUA si B imprumuta, cu 100 000 lei pe C si D; in lipsa de stipulatie contrarie A si B nu poate cere decat 5 000 de lei fiecare, respectiv, C si D nu pot fi obligati decat la restituirea a 5 000 lei fiecare.Exceptiile de la regula divizibilitatii sunt:indivizibilitatea care poate sa-si aiba izvorul in: m conventia partilor (s-au inteles ca prestatia sa nu poata fi executata decat integral); m natura bunului care formeaza obiectul obligatiei(bunul este, prin natura sa, indivizibil);solidaritatea care poate sa-si aiba izvorul in: m conventia partilor ; m legea (impune ca obligatia sa fie executata nedivizat).II.2.3.Determinarea subiectilor.De regula, subiectii unui raport juridic sunt determinati din chiar momentul nasterii raportului juridic respectiv, dar uneori unul dintre subiecti este nedeterminat, putandu-se individualiza ulterior:in cazul raporturilor juridice care au in continutul lor drepturi absolute, este determinat numai subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil; subiectul pasiv este nedeterminat, fiind format din toate celelalte subiecte de drept (raportul juridic care are in continutul sau dreptul de proprietate);in cazul raporturilor juridice care au in continutul lor drepturi relative, este determinat atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv (raportul juridic care se naste din contractul de mandat).II.2.4.Schimbarea subiectilor raportului juridic civilProblematica schimbarii subiectilor intr-un raport juridic, se prezinta diferit, in functie de continutul raportului juridic:in cazul raporturilor civile nepatrimoniale, nu se pune problema schimbarii subiectului activ sau a celui pasiv intrucat drepturile nepatrimoniale sunt inalienabile, iar subiectul pasiv este nedeterminat ;in cazul raporturilor juridice patrimoniale situatia difera astfel:m se poate schimba numai subiectul activ dintr-un raport juridic real (proprietarul A vinde bunul sau lui B, care devine proprietar);m se poate schimba atat subiectul activ( creditorul) cat si cel pasiv( debitorul) intr-un raport juridic de obligatii.Procedeul de schimbare a subiectilor intr-un raport juridic poarta denumirea de cesiune:-de drepturi - schimbare de subiect activ;-de datorii - schimbare de subiect pasiv.Cesiunea de drepturi poate fi:cu titlu particular-se transmite unul sau mai multe drepturi determinate din patrimoniul cedentului catre cesionar- si se realizeaza prin diverse acte juridice: contract de vanzare-cumparare, contract de donatie, contract de inchiriere etc;cu titlu universal-se transmite o cota-parte ideala (1/2,2/3) din patrimoniul cedentului catre cesionar;universala-se transmit toate drepturile si obligatiile cedentului catre cesionar.Cesiunea de datorii (cu titlu particular)nu este reglementata in mod expres, dar o asemenea transmisiune se poate realiza prin alte procedee: novatia, delegatia, stipulatia pentru altul.30II.2.5.Capacitatea civila de folosinta.Aceasta reprezinta aptitudinea generala si abstracta a omului de a avea drepturi si obligatii civile (art.5 alin 2 din Decretul nr. 31/1954).Capacitatea de folosinta:este recunoscuta de lege tuturor persoanelor fizice, fara nici o discriminare;este generala (cuprinde toate drepturile subiective si toate obligatiile civile recunoscute de dreptul obiectiv);este egala pentru toate persoanele fizice; De asemenea:nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta (decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege);nimeni nu poate renunta la capacitatea de folosinta(se poate renunta la un drept subiectiv civil, sau chiar la toate, dar nu se poate renunta la aptitudinea de a fi subiect de drept). Inceputul si sfarsitul capacitatii de folosinta a persoanei fizice este stabilit de Decretul nr. 31/1954, in art. 7: Capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea acesteia . Referitor la dobandirea de drepturi, capacitatea de folosinta incepe chiar din momentul conceptiei, cu conditia sa se nasca viu. Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice incepe odata cu infiintarea, sau dupa caz, odata cu recunoasterea, autorizarea sau inregistrarea persoanei juridice si inceteaza odata cu desfiintarea sau incetarea existentei sale prin comasare, divizare sau dizolvare.Conform prevederilor art. 34 alin 1 din Decretul nr. 31/1954 persoana juridica poate avea numai acele drepturi si obligatii care corespund scopului ei, stabilit prin lege, prin actul de infiintare sau prin statut. Intinderea capacitatii de folosinta a persoanei juridice este deci limitata potrivit principiului specialitatii, fiind astfel diferita de la o persoana juridica la alta. II.2.6. Capacitatea civila de exercitiu. Aceasta reprezinta aptitudinea omului de a-si exercita drepturile civile si de a-si indeplini obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice civile ( art.5 alin 3 din Decretul nr. 31/1954).Vis-a-vis de persoanele fizice, capacitatea de exercitiu este conditionata de existenta discernamantului, astfel:capacitate de exercitiu deplina: m dobandesc persoanele care au implinit varsta de 18 ani( au o vointa constienta si dispun de discernamantul necesar aprecierii insemnatatii si consecintelor actelor juridice pe cere le savarsesc); m dobandesc persoanele minore care se casatoresc31;capacitate de exercitiu restransa dobandesc persoanele care au implinit varsta de 14 ani; aceasta le permite sa incheie ei insisi acte juridice, dar numai cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui;sunt lipsiti de capacitate de exercitiu: m minorii pana la implinirea varstei de 14 ani( legea prezuma lipsa discernamantului);acestia vor fi reprezentati in incheierea de acte juridice, in sensul ca actele juridice vor fi incheiate in numele minorului incapabil de catre reprezentantii lor legali, parinte sau tutore; m interzisii (persoanele care sufera de alienatie sau de debilitate mintala, fiind lipsite astfel de discernamant, sunt puse sub interdictie printr-o hotarare judecatoreasca) vor fi si ei reprezentati in incheierea de acte juridice de catre tutori.Vis-a-vis de persoanele juridice, acestea isi exercita drepturile si isi asuma obligatiile prin organele lor, adica prin persoanele fizice incredintate cu conducerea lor, potrivit legii, actului de infiintare sau statutului:actele juridice incheiate de organele persoanei juridice, vor da nastere la drepturi si obligatii in numele persoanei juridice( daca au fost incheiate in limita puterilor conferite);faptele (licite sau ilicite) savarsite de organe obliga insasi persoana juridica (daca au fost savarsite cu prilejul exercitarii functiei lor);faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celor ce le-au savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de terti.32II.3.CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVILII.3.1.Consideratii generale.II.3.1.1. Notiunea de continut al raportului juridic civil. Continutul raportului juridic civil este alcatuit din drepturile si obligatiile partilor (drepturile subiectului activ si obligatiile subiectului pasiv).Fiecarui drept subiectiv ii corespunde o obligatie corelativa, nu exista drept fara obligatie corelativa.EXEMPLUIntr-un contract de vanzare-cumparare, vanzatorul are dreptul de a pretinde si a primi pretul bunului vandut, drept caruia ii corespunde obligatia corelativa a cumparatorului da a plati acel pret; pe de alta parte, vanzatorul are obligatia de a transmite cumparatorului proprietatea lucrului vandut si obligatia de a garanta pe cumparator impotriva evictiunii si impotriva viciilor ascunse ale lucrului, iar cumparatorul are dreptul corelativ de a dobandi proprietatea lucrului si de a fi garantat.II.3.1.2. Definitia si caracterele juridice ale dreptului subiectiv. Prin drept (civil) subiectiv intelegem posibilitatea juridica a titularului (subiect activ) de a desfasura o anumita conduita, garantata de lege prin putinta de a pretinde subiectului pasiv o anumita comportare corespunzatoare, care poate fi impusa, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.33In ceea ce priveste obligatia corelativa, aceasta reprezinta indatorirea subiectului pasiv al raportului juridic de a avea o anumita comportare, corespunzatoare conduitei subiectului activ - adica de a da, de a face sau nu a face ceva - comportare care ii poate fi impusa la nevoie prin forta coercitiva a statului.Caracterele juridice ale drepturilor subiective:presupune intotdeauna existenta unei obligatii corelative in sarcina altei persoane, implicand deci, existenta unui raport juridic;confera titularului posibilitatea de a pretinde o conduita corespunzatoare din partea subiectului pasiv (sa dea, sa faca, sa nu faca ceva);confera titularului posibilitatea de a desfasura o anumita conduita, conduita careia ii corespunde o anumita comportare corelativa din partea subiectului pasiv;titularul dreptului poate apela la concursul fortei de constrangere a statului (cand dreptul sau este incalcat ori nesocotit, nerespectat);ia fiinta din momentul nasterii raportului juridic, chiar daca titularul nu a inceput sa-l exercite (dreptul este o posibilitate juridica a unei conduite).II.3.2.Clasificarea drepturilor civile subiective si a obligatiilor corelative acestora.II.3.2.1. Clasificarea drepturilor civile in absolute si relative. Dupa sfera persoanelor obligate si dupa continutul obligatiilor corespunzatoare, drepturile sunt :absolute;relative. Drepturile subiective absolute sunt acelea carora le corespunde obligatia generala a tuturor persoanelor de a se abtine a le incalca.Se caracterizeaza prin:m raportul juridic care da nastere unui drept absolut se stabileste intre titularul dreptului, subiect activ, determinat ca atare( de pilda proprietarul) si toate celelalte persoane ca subiecte pasive;m continutul obligatiei corelative, care revine subiectilor pasivi, il constituie obligatia generala si negativa de a se abtine de la orice act sau fapt, care ar putea sa stanjeneasca pe titularul dreptului in exercitarea prerogativelor sale; m drepturile absolute sunt opozabile tuturor (erga omnes).Sunt drepturi asbolute:drepturile personale extrapatrimoniale( dreptul la nume, la reputatie etc, drepturile rezultand din raporturile conjugale si din raporturile de familie; drepturile nepatrimoniale de autor, de inventator si cele conexe lor; etc.);drepturile reale(dreptul de proprietate, de uzufruct, de uz si abitatie, servitute, drepturile reale de folosinta, de administrare directa, etc).Drepturile relative sunt cele carora le corespunde obligatia unei sau mai multor persoane, determinate din chiar momentul stabilirii raportului juridic de a da, de a face, sau de a nu face ceva.Se caracterizeaza prin: m raportul juridic care da nastere unui drept relativ se stabileste intre titularul dreptului, subiect activ, determinat ca atare si una sau mai multe persoane determinate, ca subiect pasiv; m continutul obligatiei corelative, care revine subiectului pasiv, il constituie obligatia de a da, de a face sau de a nu face ceva; m drepturile relative sunt opozabile numai fata de persoana( sau persoanele) care constituie subiectul pasiv determinat al raportului juridic respectiv.Sunt drepturi relative drepturile de creanta, adica cele care rezulta din acte juridice sau din fapte juridice in temeiul carora o persoana determinata (sau mai multe), in calitate de creditor, are dreptul de a pretinde (si obtine) de la una sau mai multe persoane determinate, in calitate de debitor, indeplinirea obligatiei corelative de a da, de a face sau a nu face ceva. II.3.2.2. Clasificarea drepturilor civile in drepturi patrimoniale si drepturi nepatrimoniale. In functie de continutul lor economic, drepturile subiective sunt:patrimoniale;nepatrimoniale.Drepturile patrimoniale sunt cele care au un continut economic, evaluabil in bani. Dintre acestea, unele pot fi: -absolute-opozabile erga omnes( drepturile reale);iar altele -relative-opozabile numai debitorului( drepturile de creanta).Drepturile nepatrimoniale (extrapatrimoniale) sunt cele care nu au un continut economic si deci nu pot fi evaluate in bani. Aceste drepturi sunt intotdeauna absolute, opozabile erga omnes.II.3.2.3.Clasificarea drepturilor patrimoniale in drepturi reale si drepturi de creanta. Drepturile patrimoniale, la randul lor se impart in:reale;de creanta.Drepturile reale sunt acele drepturi patrimoniale in virtutea carora titularul lor isi poate exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altor persoane.Se caracterizeaza prin: m raportul juridic care da nastere unui drept real se stabileste intre titular, ca subiect activ, si tote celelalte persoane, ca subiect pasiv universal, nedeterminat; m titularul dreptului isi poate exercita prerogativele dreptului direct asupra lucrului la care se refera; m sub aspectul continutului obligatiei corelative, dreptului real ii corespunde o obligatie generala si negativa, de non facere, adica de abtinere a tuturor de a aduce atingere dreptului real; m drepturile reale sunt absolute, opozabile erga omnes; m dreptul real confera titularului un drept de urmarire a bunului in mainile oricui s-ar afla in mod nelegitim si un drept de preferinta fata de alti creditori cu privire la acel bun, in sensul ca bunul ii va fi restituit cu preferinta fata de oricare persoana care l-ar pretinde in baza unui drept personal;EXEMPLUAstfel, daca o creanta de 100.000.000 lei este garantata prin constituirea in favoarea creditorului a unui drept real de ipoteca asupra apartamentului debitorului, in cazul cand debitorul nu-si achita datoria la scadenta, creditorul poate proceda la executarea silita asupra bunului (apartamentului), obtinand vanzarea lui la licitatie; din pretul obtinut, se va achita mai intai creanta creditorului ipotecar, si abia apoi - daca pretul obtinut a fost mai mare - se vor achita, integral sau proportional, alte datorii ale debitorului, fata de alti creditori care n-au avut prudenta sa-si garanteze creanta cu un drept real de ipoteca.m drepturile reale sunt limitate ca numar la cele expres reglementate de lege, astfel:-drepturi rele principale: -dreptul de proprietate: - de stat( domeniul public si domeniul privat); - cooperatist-obsteasca; - privata; - dreptul de administrare directa( al regiilor autonome si al institutiilor de stat asupra bunurilor proprietate de stat); - dreptul de concesiune asupra unor bunuri din domeniul public al statului; - dreptul de uzufruct; - dreptul de uz; - dreptul de abitatie; - dreptul de servitute; - dreptul de superficie;-drepturi rele accesorii: - gajul; - ipoteca; - unele privilegii.Drepturile de creanta sunt acele drepturi patrimoniale in temeiul carora subiectul activ, numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.Se caracterizeaza prin:m raportul juridic care da nastere unui drept de creanta se stabileste intre una sau mai multe persoane determinate, ca subiect activ si una sau mai multe persoane determinate, ca subiect pasiv; m confera titularului posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv sa dea, sa faca, sa nu faca ceva; m sub aspectul continutului obligatiei corelative, dreptului de creanta ii corespunde indatorirea debitorului de a da( a constitui sau transmite un drept real asupra unui lucru), de a face( de a savarsi anumite acte sau actiuni, lucrari sau servicii) sau de a nu face ceva( de a se abtine de la un act sau de la o actiune pe care altfel era indreptatit sa o savarseasca); m drepturile de creanta sunt relative, deci opozabile numai debitorului; m drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar.II.3.2.4. Alte clasificari ale drepturilor civile.A. Dupa corelatia dintre ele:drepturi principale: cele care au o existenta de sine statatoare, soarta lor nedepinzand de vreun alt drept;drepturi accesorii: cele a caror soarta juridica depinde de existenta altui drept subiectiv civil, cu rol de drept principal.B. Dupa gradul de siguranta pe care il ofera titularului lor:drepturi pure si simple: cele care confera maxima certitudine titularului sau, putand fi exercitate de indata dupa nasterea lor neconditionat;drepturi afectate de modalitati: cele a caror existenta depinde de un element viitor- termen, conditie sau sarcina;drepturi eventuale: cele care confera un grad si mai redus de siguranta, fiind momentan lipsite fie de obiect, fie de subiectul titular;drepturi viitoare: cele carora le lipseste momentan atat obiectul cat si subiectul activ.II.3.2.5. Clasificarea obligatiilor civile corelative drepturilor subiective.A. In functie de obiectul lor:obligatii de - a da; - a face; - a nu face;obligatii - pozitive; - negative;obligatii - de prudenta si diligenta(sau de mijloace); B. In functie de taria sanctiunii lor juridice:obligatii - civile(perfecte); - naturale( imperfecte);C. In functie de opozabilitatea lor:obligatii - obisnuite( opozabile numai debitorului); - opozabile si tertelor persoane ( scriptae in rem); -obligatii reale( propter rem).II.4. OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC. BUNURILE SI CLASIFICAREA LOR.II.4.1. Obiectul raportului juridic.II.4.1.1.Notiunea de obiect al raportului juridic. Constituie obiect al raportului juridic actiunea la care este indreptatit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv al raportului juridic. Cand prestatiile subiectilor se refera la transmiterea unui drept asupra unui lucru, se spune ca are ca obiect un lucru (exterior).II.4.2.Bunurile si clasificarea lor.II.4.2.1.Notiunea de bun. Constituie bun, in sensul dreptului civil, o valoare economica utila omului pentru satisfacerea nevoilor sale materiale sau spirituale si care este susceptibila de apropriere sub forma de drepturi patrimoniale.II.4.2.2.Clasificarea bunurilor. Notiunea de bun este susceptibila de mai multe clasificari, in functie de mai multe criterii. Astfel:dupa regimul juridic al circulatiei lor:bunuri nesusceptibile de apropriere- res nullius- ex: aerul, spatiul cosmic etc;bunuri scoase din circuitul civil- nu pot face obiectul unor acte juridice translative de drepturi: cele prevazute de art. 135 alin 4 Constitutia Romaniei;bunuri momentan fara stapan, dar susceptibile de apropriere, in anumite conditii: ex: lucrurile abandonate, vanatul salbatic etc;bunuri incluse in circuitul civil, dar care au un regim juridic special: ex. bunurile din patrimoniul cultural national. m importanta clasificarii: pentru consecintele juridice pe care le antreneaza nerespectarea regulilor speciale stabilite pentru fiecare categorie de bunuri; dupa insusirile lor fizice:bunuri corporale- cele care au o existenta materiala, fiind perceptibile simturilor omului;bunuri incorporale- cele care au o existenta ideala, abstracta: drepturile patrimoniale; m importanta clasificarii: o serie de reguli juridice nu se aplica decat bunurilor corporale (de ex. cele privind prescriptia achizitiva a imobilelor sau "prescriptia instantanee" a mobilelor potrivit art. 1909 C. civ., precum si toate regulile juridice privitoare la posesie, detentie etc.);dupa clasificarea data de Codul Civil:bunuri imobile - prin natura lor: terenurile si bunurile care, in mod natural sau artificial, sunt incorporate lor (art 463 C. Civ.); - prin destinatie: bunuri miscatoare, dar fie ca sunt atasate in mod perpetuu unui imobil, fie ca servesc exploatarii unui imobil, fiind privite ca accesorii ale acelui imobil:ex: arborii din parc, bancile dintr-o sala de curs etc. (art. 468-470 C. Civ.); - prin obiectul la care se aplica: drepturile reale asupra bunurilor imobile si actiunile in justitie privitoare la asemenea bunuri (art. 471 C. Civ.);bunuri mobile- prin natura lor, cele care se pot deplasa singure sau cu ajutorul unei forte exterioare (art. 473 C. Civ.); - prin determinarea legii, adica drepturile reale asupra bunurilor mobile, drepturile de creanta si actiunile in justitie referitoare la bunurile mobile sau la drepturile asupra lor (art. 474 C. Civ.); - prin anticipatie, adica bunurile legate de sol, dar care se poate desprinde in viitor, fiind privite cu anticipatie ca fiind miscatoare; m importanta clasificarii:-simpla posesie de buna-credinta a unui bun mobil valoreaza titlu de proprietate (art. 1909 C. civ.), in timp ce posesia bunurilor imobile (chiar daca este de buna-credinta) duce la dobandirea proprietatii prin uzucapiune numai daca dureaza o perioada mai mare de timp (10-20 de ani, daca posesia este de buna credinta si are la baza un "just titlu", respectiv 30 de ani in celelalte cazuri); - instrainarea bunurilor mobile este, in principiu, consensuala (adica se face valabil prin simpla existenta a consimtamantului partilor, fara nici o formalitate), pe cand instrainarea imobilelor este, de regula, solemna si necesita si indeplinirea unor masuri speciale de publicitate; - dreptul real accesoriu de ipoteca nu poate avea ca obiect decat bunuri imobile, in timp ce gajul (amanetul) nu poate avea ca obiect decat lucruri miscatoare (cu cateva exceptii expres prevazute in lege); - bunurile comune ale sotilor, daca sunt imobile, pot fi instrainate sau grevate numai cu consimtamantul expres al ambilor soti, pe cand daca sunt mobile pot fi instrainate si de catre unul singur dintre soti, acesta fiind prezumat de lege a avea si mandatul tacit al celuilalt (art. 35 C. fam.); - competenta de solutionare a litigiilor referitoare la imobile revine, de regula, instantei de la locul de situare a imobilului, in timp ce litigiile privitoare la mobile se judeca de instanta in a carei circumscriptie se afla domiciliul (sediul) paratului; - executarea silita asupra bunurilor imobile se face dupa reguli diferite de cele care reglementeaza executarea asupra bunurilor mobile; - in dreptul international privat, de regula, imobilele sunt carmuite de legea tarii pe a carui teritoriu se afla situat imobilul, in timp ce mobilele sunt carmuite fie de legea personala a proprietarului (lex patriae sau lex domicilii), fie de legea contractului referitor la bunul respectiv (Legea nr. 105/1992); etc.dupa modul in care sunt determinate:bunuri certe- se individualizeaza prin insusiri proprii, specifice, deosebindu-se de astfel de bunuri asemanatoare:ex:o constructie identificata prin strada, numar, localitate;bunuri generice- bunuri care se individualizeaza prin caracterele comune categoriei din care fac parte si se individualizeaza prin diferite procedee ( numarare, masurare, cantarire); mimportanta clasificarii: regimul juridic diferit aplicabil bunurilor dintr-o categorie sau din cealalta. Astfel, la vanzarea unui bun cert (individual determinat), dreptul de proprietate se transmite dobanditorului in chiar momentul incheierii acordului de vointe, chiar daca bunul n-a fost predat dobanditorului (art. 1295 alin. 1 C. civ.); in schimb, la vanzarea unui bun generic, dreptul de proprietate se transmite cumparatorului numai in momentul individualizarii bunului prin numarare, cantarire, masurare etc. (art. 1300 C. civ.). De ex.: daca se vinde o tona de grau, pana ce nu s-au cantarit cele 1000 kg. din depozitul de sute de tone al vanzatorului, nu se poate sti care este graul efectiv vandut, acesta confundandu-se in masa celorlalte bunuri identice. Tot astfel, daca bunul datorat de debitor creditorului piere din cauza de forta majora (un incendiu, o inundatie etc.), debitorul este eliberat de obligatia de a-l preda, daca bunul datorat (si pierit) era un bun cert, individual determinat - caci obligatia nu mai are obiect; daca insa bunul datorat era un lucru generic (100 l. vin, de pilda), pieirea unei cantitati de 100 litri de vin din pivnita debitorului nu-l exonereaza de obligatia de predare, caci debitorul poate avea, in alta pivnita, alt vin, sau isi poate procura din alta parte vinul datorat spre a-si indeplini obligatia si deci executarea obligatiei nu este imposibila; se spune, de aceea, ca bunurile generice nu pier din punct de vedere juridic (genera non pereunt). In fine, plata (adica executarea obligatiei de a da un lucru) se face la locul situarii acestuia, cand e vorba de un lucru cert, dar se face la domiciliul debitorului, cand e vorba de lucruri de gen (care trebuie individualizate).dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile:bunuri fungibile- pot fi inlocuite cu alte bunuri, in cadrul executarii unor obligatii, fara consecinte asupra valabilitatii platii;bunuri nefungibile- nu pot fi inlocuite cu altele in cadrul executarii unor obligatii, debitorul putand fi eliberat numai dupa predarea bunului datorat;mimportanta clasificarii: in materia executarii obligatiilor civile;dupa cum folosirea lor implica sau nu consumarea ori instrainarea lor:bunuri consumptibile- cele a caror intrebuintare obisnuita implica distrugerea, consumarea sau instrainarea lor: ex: banii, alimentele;bunuri neconsumptibile: cele care pot face obiectul unor acte de intrebuintare multiple si repetate, fara a-si consuma substanta de la prima intrebuintare (pamantul, locuintele, masinile etc.); consumptibilitatea depinde, in general, de natura bunului; ea poate rezulta insa si din vointa partilor sau din raporturile dintre ele. mimportanta clasificarii: prin regimul diferit in materie de imprumut si de uzufruct. Astfel, la imprumutarea unui bun neconsumptibil, obligatia de restituire poarta asupra bunului imprumutat insusi (contractul este un "imprumut de folosinta" sau "comodat"), pe cand la imprumutarea unui bun consumptibil (de ex. bani, alimente etc.) obligatia de restituire poarta asupra unui alt bun identic in gen si cantitate (iar contractul este un "imprumut de consumatie" sau "mutuum"). La dreptul de uzufruct, titularul are dreptul de a se folosi de bunul ce face obiectul dreptului sau, dar cu obligatia de a-i conserva substanta si de a-l restitui la incetarea uzufructului; cand insa e vorba de bunuri consumptibile, dreptul este doar un quasi-uzufruct, al carui titular poate consuma bunul, fiind obligat a restitui un altul, identic.dupa cum pot fi sau nu impartite, fara sa-si schimbe destinatia lor :bunuri divizibile- sunt susceptibile de a fi impartite, fara consecinte asupra destinatiei lor: ex: o bucata de stofa, o suma de bani etc;bunuri indivizibile- - nu sunt susceptibile de a fi impartite, fara consecinte asupra destinatiei lor economice: ex:o masina, un anumal viu etc; mimportanta clasificarii: aceasta clasificare prezinta interes in raporturile juridice cu o pluralitate de subiecti. De pilda, intre mai multi coproprietari, un bun divizibil (de ex. o suprafata de teren) se poate imparti in natura, dar un bun indivizibil (de pilda o masina) nu se poate imparti decat fie prin atribuirea lui in intregime unuia dintre coproprietari (celorlalti atribuindu-li-se alte bunuri de valoare egala, sau compensatii (sulte) in bani), fie prin vanzarea bunului si impartirea intre fostii coproprietari a pretului obtinut. Tot astfel, daca mai multi debitori datoreaza creditorului un cal viu, oricare dintre ei este tinut sa dea un cal viu, neputandu-se elibera de obligatie predand fiecare cate o jumatate sau o treime de cal; dar daca ei datoreaza o suma de bani, fiecare poate fi obligat sa plateasca numai cota-parte ce-i revine. Partile contractante pot stipula insa ca obligatia este indivizibila, chiar daca prin natura sa bunul datorat ar fi susceptibil de impartire (aceasta stipulare a indivizibilitatii este un mijloc de garantare a creditorului impotriva insolvabilitatii unuia dintre debitori, la fel ca stipularea solidaritatii pasive).dupa corelatia dintre ele:bunuri principale- au o intrebuintare independenta si nu servesc la intrebuintarea altui bun;bunuri accesorii- servesc la intrebuintarea altui bun, de care sunt strans legate: ex: betele pentru schiuri, arcusul pentru vioara etc; mimportanta clasificarii: decurge din regula juridica potrivit caruia bunul accesoriu urmeaza soarta bunului principal (accessorium sequitur principalem), daca partile n-au convenit altfel. Asa fiind, vanzarea unei viori implica si obligatia de a preda cumparatorului cutia si arcusul viorii (daca partile n-au convenit expres ca vand si respectiv cumpara numai vioara);dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe:bunuri frugifere- produc, fara consumarea substantei lor, alte bunuri, denumite fructe, in mod periodic; C. Civil deosebeste trei categorii de fructe: naturale ( care se produc fara interventia omului- fructe de padure), civile ( venituri banesti sau in natura obtinute din folosirea unui bun-chirii) si industriale ( se produc ca rezultat al muncii omului- recoltele);bunuri nefrugifere- nu are insusirea de a da nastere, periodic, la fructe, fara consumarea substantei lor; mimportanta clasificarii: in materie de posesie: cel care poseda un lucru cu buna-credinta (crezandu-se proprietar) dobandeste in proprietate fructele naturale si civile produse de acel lucru, putandu-le pastra pentru sine, chiar daca trebuie sa restituie bunul insusi adevaratului proprietar; el nu dobandeste insa productele, ci trebuie sa le restituie odata cu restituirea bunului din a carui substanta s-a consumat la producerea lor. Pe de alta parte, fructele naturale si cele industriale se dobandesc prin faptul si din momentul culegerii lor, iar fructele civile se dobandesc zi cu zi, in timp ce productele se dobandesc prin separarea lor de bunul din care provin. De asemenea, in materie de uzufruct, titularul dreptului (uzufructuarul) dobandeste fructele, dar nu dobandeste productele (tocmai fiindca el are obligatia de a conserva substanta bunului).II.5.IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET.II.5.1. Notiunea de izvoare ale raporturilor juridice concrete. Prin izvoare ale raporturilor juridice civile concrete intelegem acele fapte (evenimente sau actiuni) de care legea civila leaga nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi civile concrete.II.5.2. Clasificarea faptelor juridice ca izvoare de raporturi juridice concrete.. Izvoarele raporturilor juridice se pot clasifica in doua mari categorii: A. Prima categorie o constituie evenimentele juridice, adica faptele care se produc independent de vointa oamenilor si de producerea carora legea leaga anumite consecinte juridice. Unele evenimente sunt naturale (trasnetul, inundatia, curgerea timpului), iar altele sunt evenimente sociale (nasterea, moartea, razboiul etc.).Nasterea marcheaza momentul aparitiei unui nou subiect de drept civil; ea creeaza intre copil si parintii sai raporturi juridice de rudenie, raporturi privitoare la cresterea, educatia si intretinerea sa. Moartea antreneaza incetarea existentei subiectului de drept; da loc unor raporturi juridice de succesiune; face sa inceteze casatoria; stinge unele drepturi si obligatii personale; etc. Curgerea timpului poate duce la dobandirea unui drept de proprietate prin uzucapiune, la stingerea dreptului la actiunea in justitie (in sens material) etc. B. A doua categorie o constituie actiunile omenesti, fie ele comisive sau omisive, de care legea leaga anumite consecinte juridice si care sunt fapte voluntare, savarsite de subiectii de drept (spre deosebire de evenimente, care se produc independent de vointa oamenilor).Acelasi fapt juridic poate fi privit, uneori, ca simplu eveniment in raportul juridic dintre anumite persoane, dar ca actiune intre raporturile dintre alte persoane. De pilda, uciderea unei persoane este un simplu eveniment (moarte) pentru mostenitorii indreptatiti a succede la averea defunctului, dar este o actiune ilicita pentru cei indreptatiti a pretinde despagubiri de la ucigas, pentru pierderea materiala (paguba) suferita ca urmare, de pilda, a disparitiei sustinatorului legal. La randul lor, actiunile omenesti pot fi clasificate in: - actiuni savarsite fara intentia de a produce efecte juridice (dar care, totusi, produc asemenea efecte, in virtutea legii) si care pot sa fie actiuni (fapte) licite, permise de lege, sau pot sa fie actiuni (fapte) ilicite, prin care se incalca prevederile legii; - actiuni savarsite cu intentia de a produce anumite efecte juridice (in masura in care legea ingaduie si recunoaste producerea acestor efecte).Asadar, prin fapte juridice in sensul larg al notiunii intelegem toate faptele de care legea leaga producerea unor efecte juridice (adica atat evenimentele cat si actiunile omenesti), iar, pe de alta parte, prin fapte juridice in sensul restrans al notiunii intelegem numai acele fapte care nu sunt savarsite cu intentia de a produce efecte juridice (adica numai evenimentele - care se produc independent de vointa omului - si actiunile savarsite fara intentia de a produce asemenea efecte - dar care totusi se produc in virtutea legii). Sensul restrans al notiunii de fapt juridic trebuie pus in opozitie cu notiunea de act juridic, prin care intelegem numai acele actiuni omenesti care sunt savarsite anume cu intentia de a produce efecte juridice.Probleme de solutionat:1. Identificati elementele raportului juridic civil.2. Ce intelegeti prin notiunea de " capacitate de folosinta"?3. Dar prin cea de " capacitate de exrcitiu"?4. Definiti "dreptul subiectiv".5. Clasificati, ca bunuri, in functie de criteriile cunoscute, un teren de 4 2 ha de pamant.6. Ce categorii de fructe produce terenul de 2 ha de pamant?7. Enumerati drepturile reale.8. Care este regula in caz de pluralitate de subiecti?9. Dar exceptia?10. Precizati caracterele juridice specifice drepturilor absolute.III.ACTUL JURIDIC CIVILIII.1.NOTIUNE SI CLASIFICAREOBIECTIVE Cunoasterea si asimilarea notiunii de act juridic civil, precum si a conditiilor sale de validitate; Cunoasterea varietatii actelor juridice si constientizarea importantei clasificarii corecte a acestora; Insusirea continutului principiilor care guverneaza efectele actului juridic civil. III.1.1.Definitia actului juridic.In terminologia juridica curenta, notiunea de act juridic are doua sensuri:ca "negotium", actul juridic (in general, si actul juridic civil in special) consta in manifestarea de vointa a uneia sau mai multor persoane, savarsita in scopul de a produce efecte juridice (de drept civil), adica in scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice (civile)34;ca instrumentum, actul juridic desemneaza inscrisul constatator al manifestarii de vointa, suportul material unde se consemneaza manifestarea de vointa a partilor.III.1.2.Clasificarea actelor juridice civile se poate face dupa mai multe criterii. Astfel:1.dupa numarul partilor a caror vointa juridica participa la formarea actului:acte juridice unilaterale- sunt rezultatul vointei unei singure parti: testamentul, renuntarea la o mostenire etc;acte juridice bilaterale- reprezinta vointa concordanta a doua parti: vanzarea-cumpararea, donatia etc;acte juridice multilaterale- sunt rezultatul acordului de vointa care provine de la trei sau mai multe parti: contractul civil de societate35.mimportanta clasificarii: - numai anumite acte unilaterale (anume prevazute de lege) sunt producatoare de efecte juridice;- la actele juridice bilaterale (spre deosebire de cele unilaterale) eroarea viciaza consimtamantul numai daca este cunoscuta de catre cocontractant;- dolul viciaza consimtamantul - la actele bilaterale - numai daca provine de la celalalt contractant; (in actele juridice unilaterale - ca de ex. testamentul - dolul imbraca forma captatiei sau sugestiei);- de regula, actele juridice unilaterale sunt irevocabile, pe cand cele bilaterale pot fi revocate de comun acord de catre partile care le-au incheiat (mutuus dissensus); ambele reguli comporta insa si unele exceptii.2.dupa scopul urmarit de parti:acte juridice cu titlu oneros- sunt acelea in care partea care procura celeilalte parti un folos patrimonial, urmareste sa obtina un altul in schimb;acte juridice cu titlu gratuit- sunt acelea prin care se procura un folos patrimonial, fara a se urmari obtinerea altuia in schimb36;mimportanta clasificarii:- rezida in consecintele juridice diferite legate de o categorie sau alta de contracte. Astfel de pilda, capacitatea partilor se apreciaza diferit (de ex. minorul cu capacitate restransa nu poate face, nici cu consimtamantul ocrotitorului, acte cu titlu gratuit); forma actelor juridice cu titlu gratuit este mai riguroasa decat a acelor cu titlu oneros; raspunderea contractuala este apreciata cu mai multa severitate la contractele cu titlu oneros; actiunea pauliana are mai multi sorti de izbanda si efecte mai puternice in cazul actelor cu titlu gratuit; etc.3.actele juridice cu titlu oneros se subclasifica la randul lor, in:acte juridice comutative- cele la incheierea carora partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor lor;acte juridice aleatorii- cele la incheierea carora partile nu cunosc existenta si intinderea obligatiilor lor;mimportanta clasificarii:- decurge din faptul ca, in unele privinte, regimul lor juridic difera. Astfel, de ex., numai contractele sinalagmatice si comutative pot fi anulate pentru leziune, iar nu si cele aleatorii.4.actele juridice cu titlu gratuti se subclasifica, la randul lor, in :liberalitati- acte prin care o parte transmite celeilalte, cu titlu gratuit, un bun sau o fractiune din patrimoniul sau, sau chiar intregul sau patrimoniu (de ex. donatiile, legatele testamentare);acte dezinteresate- prin care o parte procura celeilalte un folos, cu titlu gratuit, dar fara a-si stirbi patrimoniul;mimportanta clasificarii:- decurge din faptul ca si de ea depind anumite consecinte juridice diferite. Astfel, sub aspectul formei, liberalitatile sunt acte solemne, pe cand actele dezinteresate sunt in principiu acte consensuale; tot astfel, in materie de succesiune (mostenire), liberalitatile sunt supuse reductiunii si raportului, pe cand actele dezinteresate - nu.5.dupa importanta lor, in raport cu patrimoniul:acte de conservare- are ca efect preantampinarea pierderii unui drept subiectiv;acte de administrare- prin care se urmareste punerea in valoare a unui bun sau a unui patrimoniu, fara pierderea (instrainarea) lor;acte de dispozitie- au ca rezultat iesirea unui bun din patrimoniul partii care incheie actul, sau grevarea lui cu sarcini reale; tot acte de dispozitie sunt si cele prin care se renunta la un drept;mimpotranta clasificarii:- rezulta din capacitatea diferita ceruta partii pentru diferitele categorii de acte, ca si din reglementarile diferite existente in materie de reprezentare, mostenire, efecte fata de terti in cazul desfiintarii unui act; 6.dupa criteriul timpului cand urmeaza sa-si produca efectele:acte juridice intre vii- isi produc efectele in timpul vietii partilor;acte juridice pentru cauza de moarte- isi produc efectele la moartea autorului lor;mimportanta clasificarii:- rezida in unele diferente de reglementare. Astfel, de ex., actele mortis causa sunt limitate ca numar la cele reglementate de lege, in timp ce actele intre vii nu sunt limitate; actele mortis causa sunt solemne, in timp ce actele intre vii nu sunt neaparat solemne, putand fi si consensuale; capacitatea de a dispune pentru cauza de moarte este diferita de cea de a dispune prin acte intre vii; etc.7.dupa felul si natura efectelor pe care le produc:acte constitutive de drepturi- dau nastere la drepturi subiective cere nu au existst anterior incheierii lor;acte translative- au ca efect transmiterea unui drept subiectiv din patrimoniul unei parti in patrimoniul celeilalte;acte declarative- au ca efect consolidarea, definitivarea, unui drept subiectiv preexistent;mimportanta clasificarii:- decurge tocmai din caracterul retroactiv (ex tunc) al efectelor produse de actele declarative, spre deosebire de actele constitutive si cele translative, care produc efecte numai pentru viitor (ex nunc).In consecinta: actele juridice declarative nu pot fi desfiintate prin rezolutie, asa cum pot fi actele translative; persoana careia i se recunoaste un drept printr-un act declarativ nu poate fi considerata succesor in drepturi al celeilalte parti a actului; actele declarative nu pot constitui un just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani;8.in functie de criteriul cerintelor privind formarea lor valabila:acte juridice consensuale- se pot incheia valabil prin simpla manifestare a vointei partilor, indiferent de forma ei de exprimare; dreptul nostru este dominat de principiul consensualismului, exprimat de art. 971 C. civ. in materia contractelor translative de drepturi reale (dar de aplicabilitate mai larga), principiu potrivit caruia actul juridic este valabil si isi produce efectele de indata ce partile si-au dat consimtamantul la incheierea lui.acte juridice solemne- manifestarea de vointa, la incheierea actului, trebuie sa imbrace o forma prevazuta de lege, forma speciala ceruta este o conditie de valabilitate;acte juridice reale- se incheie valabil numai daca manifestarea de vointa este insotita de remiterea bunului la care se refera actul;mimportanta clasificarii:- decurge mai ales din conditiile de probatiune, de modificare, de incheiere prin mandat etc. In mod deosebit trebuie retinut ca lipsa formei cerute de lege in actele solemne atrage nulitatea absoluta a actului, iar contractele reale nu sunt considerate incheiate (si obligatia specifica nu se naste) atata timp cat nu a intervenit traditia lucrului la care actul se refera.9.dupa rolul jucat de vointa partilor in stabilirea continutului raportului juridic caruia ii dau nastere, deosebim:acte juridice subiective- al carui continut este determinat de vointa autorului lui;acte-conditie- prin care partile isi manifesta vointa de a incheia actul si de a se supune astfel regulilor juridice care formeaza o anumita institutie juridica, cu un continut predeterminat, fara a putea modifica aceste reguli sau deroga de la ele;mimportanta clasificarii:- rezida in faptul ca actele - conditie sunt limitativ reglementate de lege si sunt supuse unui regim juridic restrictiv in ce priveste forma incheierii, desfacerea lor, posibilitatea unor derogari de la regulile stabilite etc.10.dupa criteriul corelatiilor existente intre ele in raport cu importanta lor relativa:acte juridice principale- au o existenta de sine statatoare, soarta lor nedepinzand de vreun alt act juridic;acte juridice accesorii- nu au o existenta de sine statatoare, depind de un alt act juridic;mimportanta clasificarii:- rezulta din faptul ca actele juridice accesorii urmeaza soarta juridica a actelor principale pe langa care stau (accessorium sequitur principalem): chiar daca, prin elementele sale intrinseci, actul juridic accesoriu indeplineste toate conditiile de validitate, el nu poate produce nici un efect, daca actul principal nu este, si el, valabil (astfel, de pilda, contractul de ipoteca nu produce nici un efect daca insusi contractul de imprumut garantat cu aceasta ipoteca este lovit de nulitate).- de asemenea, daca dintr-o cauza sau alta, actul juridic principal inceteaza, aceasta atrage incetarea si a actului juridic accesoriu care-l insoteste si garanteaza. In schimb, incetarea sau nulitatea actului accesoriu nu influenteaza cu nimic existenta sau valabilitatea actului juridic principal, care se apreciaza exclusiv in functie de elementele sale intrinseci. 11.In functie de dependenta lor stricta sau, dimpotriva, de independenta lor de elementul "cauza", actele juridice civile pot fi:acte juridice cauzale- valabilitatea lor implica neaparat valabilitatea cauzei;acte juridice abstracte- valabilitatea lor este detasata de valabilitatea cauzei, apreciindu-se numai in functie de celelalte elemente structurale: capacitate, consimtamant, obiect;mimportanta clasificarii:- actele abstracte au aparut relativ recent, nasterea lor fiind impusa de necesitatile circuitului civil al economiei de piata, care cer, uneori, o circulatie rapida si sigura a valorilor, la adapost de posibilitatea desfiintarii tranzactiilor comerciale datorita ilicitatii sau imoralitatii scopurilor (adesea ascunse) urmarite de una dintre parti.III.1.3.Alte clasifiaari ale actelor juridice. In functie de diferite criterii, actele juridice civile pot fi clasificate si in:A. Acte obisnuite care pot fi incheiate valabil fie personal, de catre partea interesata, fie prin reprezentarea ei de catre mandatar, si acte juridice strict personale, care nu pot fi incheiate decat de persoana interesata. Majoritatea actelor juridice civile se pot incheia si prin reprezentare: unele acte insa nu pot fi incheiate decat personal, si anume: testamentul; casatoria; recunoasterea filiatiei; etc.B. Acte juridice pure si simple si acte juridice afectate de modalitati, a caror existenta - sau numai executarea - depinde de elemente viitoare, extrinseci raportului juridic (termen, conditie, sarcina). Exista acte care nu pot fi decat pure si simple (casatoria, infierea, recunoasterea filiatiei), dupa cum exista acte care nu pot fi, prin esenta lor, decat afectate de termen (testamentul, vanzarea in rate, imprumutul, intretinerea si renta viagera etc.) sau de conditie (contractul de asigurare); majoritatea actelor juridice pot fi insa, dupa vointa partilor, fie pure si simple, fie afectate de modalitati (vanzarea, de pilda).C. Acte juridice tipice (numite) si acte atipice (nenumite), dupa cum ele sunt sau nu anume reglementate si numite de lege, sau dimpotriva, nu au o reglementare legislativa proprie, fiind incheiate de parti pentru satisfacerea unor nevoi specifice (contractul de intretinere; antecontractul) sau pentru operatiuni juridice complexe care includ trasaturi specifice mai multor acte sau contracte tipice, fara a se confunda cu vreunul din ele (contractul de hotelarie).D. Acte juridice fara continut predeterminat si acte juridice tipizate, cu continut predeterminat (de ex. inchirierea suprafetelor locative, furnizarea energiei electrice casnice etc.). Unele acte tipizate devin adevarate acte de adeziune, prin care una din parti impune celeilalte continutul contractului, aceasta din urma parte neputand decat fie sa adere la act, fie sa renunte la el, neavand posibilitatea de a discuta si negocia continutul concret al actului (de ex. contractul de depunere la CEC a economiilor).E. Acte juridice cu executare dintr-odata (uno ictu), care se executa prin savarsirea unei singure prestatii, si acte juridice cu executare succesiva, care se executa fie prin mai multe prestatii succesive (vanzare cu plata in rate), fie printr-o prestatie continua (inchirierea spatiului locativ). Probleme de solutionat:1. Definiti actul juridic civil.2. Ce intelegeti prin liberalitate?3.Clasificati testamentul, conform criteriilor cunoscute.4. Ce fel de act juridic este donatia, din punct de vedere al partilor?5. Contractul de vanzare-cumparare este un act:unilateral;sinalagmatic;aleatoriu;consensual;pentru cauza de moarte;cu titlu oneros;solemn.III.2.CONDITIILE ESENTIALE PENTRU VALABILITATEA ACTULUI JURIDICIII.2.1.Consideratii generale.III.2.1.1.Precizari terminologice. Codul nostru civil nu se refera la actul juridic civil in general, ci la prototipul sau - contractul civil (sau conventia) - stabilind, in art. 948, regula potrivit careia "conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licita".III.2.1.2Enumerare si clasificare. Potrivit art.948 C. Civ., conditiile de valabilitate ale unui act juridic sunt:capacitatea;consimtamantul;obiectul;cauza.In literatura juridica37, conditiile de validitate ale actului juridic sunt impartite, in functie de diferite criterii, in:A. Dupa criteriul aspectului la care se refera conditiile de validitate ale actului juridic civil, pot fi:a) Conditii de fond, care se refera la continutul actului juridic (aici intra cele 4 conditii esentiale de validitate enumerate de art. 948 C. civ. precum si - atunci cand este cazul - autorizarea administrativa prealabila necesara pentru incheierea anumitor acte juridice);b) Conditii de forma, care se refera - dupa caz - fie la forma de manifestare a consimtamantului partilor la incheierea actului juridic (forma ceruta de lege ad validitatem pentru actele juridice solemne) fie la forma in care se concretizeaza sau materializeaza actul juridic pentru a putea fi dovedit (forma ceruta de lege ad probationem); de retinut ca forma ceruta pentru validitatea actului juridic se refera la actul privit ca negotium, pe cand forma ceruta de lege pentru dovedirea existentei si continutului actului se refera la actul privit ca instrumentum;c) In sfarsit, conditii de publicitate cerute de lege pentru ca anumite acte juridice sa devina opozabile fata de tertele persoane. B. Dupa importanta lor pentru existenta actului, conditiile sau elementele structurale ale actelor juridice civile pot fi:a) Conditii esentiale, fara a caror indeplinire actul juridic (negotium) nu poate fi incheiat valabil (cele 4 conditii enumerate in art.948 Codul civil, plus forma actului, in cazul actelor solemne); b) Conditii neesentiale, care pot fi prezente in anumite acte juridice, fara insa ca lipsa lor sa le afecteze validitatea (de ex. forma in actele juridice consensuale: un imprumut de folosinta este la fel de valabil, fie ca partile l-au incheiat verbal, fie ca l-au incheiat sub forma unui inscris sub semnatura privata sau chiar autentic). De retinut ca unul si acelasi element poate avea valoarea unei conditii esentiale in anumite acte juridice, dar poate fi neesential in alte acte juridice; de pilda termenul ca modalitate a actului juridic este o conditie esentiala in contractele de imprumut, de vanzare in rate etc., dar este o conditie neesentiala in alte contracte, cum este vanzarea de bunuri obisnuita (care poate fi convenita cu predarea imediata sau la termen a bunului, cu plata imediata sau la o data viitoare, fara ca existenta termenului sa afecteze insasi validitatea vanzarii).C. Dupa criteriul izvorului lor formal, conditiile de validitate pot fi:a) Conditii legale (prevazute anume in texte de lege); b) Conditii conventionale sau voluntare (care sunt prevazute ca atare prin vointa partilor, fara a le fi impuse de lege; de pilda, partile se inteleg ca un contract consensual - pentru care legea nu cere forma solemna - sa fie, totusi, valabil incheiat intre ele numai prin inscris autentic). La randul lor conditiile legale sunt clasificate de unii autori38 in conditii generale, care se cer oricarui act juridic si conditii speciale, care se cer numai pentru anumite acte juridice (de pilda autorizatia CEC pentru instrainarea unei constructii este ceruta numai cu privire la constructiile care au fost ridicate sau cumparate cu credit de stat, nerambursat integral pana la data instrainarii; etc.).D. Dupa criteriul legaturii lor, mai mult sau mai putin stranse, cu actul la care se refera, conditiile de validitate pot fi:a) Conditii intrinseci (care privesc elementele constitutive, structurale ale actului: capacitatea, consimtamantul, obiectul, cauza);b) Conditii extrinseci (care privesc situatii, fapte sau acte exterioare actului juridic considerat: autorizatia administrativa prealabila, formele de publicitate etc.).39E. Dupa criteriul efectelor pe care lipsa lor le produce, conditiile pot fi:a) Conditii de validitate (de care depinde insasi existenta si valabilitatea actului juridic);b) Conditii de eficacitate (de care depinde doar producerea efectelor actului juridic, fara a influenta in vreun fel insasi valabilitatea actului - asa cum este, de pilda, termenul ca modalitate a actului).c) Conditii de publicitate (de care depinde doar opozabilitatea fata de terti a actului juridic).III.2.2.CapacitateaIII.2.2.1.Evocare. Trimiteri. Prima conditie esentiala ceruta pentru valabilitatea unui act juridic, conform art.948 C. Civ. este capacitatea partilor. Este vorba aici despre aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a fi subiect de drept, adica de a sta in raporturi juridice (civile) si, prin urmare, de a incheia acte juridice civile spre a deveni astfel titular de drepturi si obligatii civile ( vezi, in acest sens II.2.5., II.2.6.).Aceasta conditie de validitate trebuie sa existe in momentul incheierii actului juridic, in momentul exprimarii consimtamantului.III.2.3.ConsimtamantulIII.2.3.1.Procesul psihologic de formare a vointei juridice. Unii autori considera ca o conditie esentiala de validitate (sau ca un element structural) al actului juridic vointa juridica, element sau conditie care inglobeaza deopotriva atat consimtamantul, cat si cauza actului juridic. Pentru a ajunge la hotarare si la actiune (la incheierea unui act juridic civil) omul (privit individual, ca persoana fizica, sau ca organ al unei persoane juridice) parcurge mai multe etape succesive ale unui proces psihologic complex de formare a vointei sale juridice, printre care:- reflectarea in constiinta sa a unei (unor) nevoi materiale sau spirituale ce trebuiesc satisfacute;- conturarea - sub impulsul acestor nevoi - a motivelor care indeamna la actiunile prin care nevoile sa poata fi satisfacute;- deliberarea (sau cantarirea) mentala a motivelor si a mijloacelor de satisfacere a nevoilor respective;- interventia unuia sau mai multor motive determinante, constand in reprezentarea intelectuala a scopului urmarit prin actiunea preconizata;- hotararea de a incheia actul juridic necesar pentru implinirea scopului urmarit, adica pentru satisfacerea nevoilor care au constituit punctul de plecare al intregului proces psihologic schitat mai sus;- manifestarea exterioara a acestei hotarari.Pentru dreptul civil prezinta importanta doua din elementele sale componente - fiecare cu cerinte si cu consecinte diferite: consimtamantul si cauza. III.2.3.2.Principiul libertatii (autonomiei) vointei juridice40. Acest principiu este consacrat, indirect, de C. Civ., in art.969 alin.1: "Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante", iar potrivit art. 5 C. civ., "Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare (=acte juridice unilaterale - n. ns ) de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri". In temeiul acestui principiu:- subiectii de drept civil sunt liberi sa incheie sau nu acte juridice civile, dupa cum sunt de asemenea liberi sa modifice sau sa desfaca actele juridice pe care le-au incheiat;- subiectii de drept civil pot incheia orice acte juridice civile: atat cele expres reglementate de lege (actele numite) cat si orice alte acte atipice si nereglementate expres (acte nenumite); - subiectii de drept civil sunt liberi sa dea actului juridic pe care-l incheie continutul concret pe care il doresc, putand deroga de la reglementarile aduse de lege prin norme dispozitive.III.2.3.3.Principiul prioritatii vointei interne fata de vointa declarata. Vointa juridica are doua elemente:psihologic- vointa interna a subiectului;social- vointa declarata, exteriorizata;Aceste doua elemente, de cele mai multe ori, se afla in concordanta, in sensul ca declaratia de vointa exprima vointa interna; se poate intampla, insa, ca intre aceste doua elemente sa existe discordanta si astfel se pune problema de a acorda prioritate uneia sau alteia dintre ele. In rezolvarea acestei probleme s-au conturat doua conceptii:obiectiva- da prioritate vointei interne, reale;subiectiva- prefera vointa declarata.Codul Civil roman a consacrat principiul vointei interne, dar a adoptat si unele solutii care corecteaza rigorile conceptiei subiective.III.2.3.4. Consimtamantul-precizari terminologice.Prin consimtamant, ca element structural (sau conditie esentiala, de fond) a validitatii actului juridic civil intelegem manifestarea hotararii (intentiei) de a incheia un anumit act juridic. Termenul este folosit in doua acceptiuni usor diferite intre ele:manifestarea vointei fiecareia dintre parti la incheierea actului (sau manifestarea vointei unicei parti a actului juridic unilateral); acordul de vointe prin care se incheie un act juridic bi- sau multilateral.III.2.3.5. Conditiile consimtamantului. Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:1.sa fie exteriorizat- modalitatile de exteriorizare pot fi diferite:verbale;in scris;actiuni;atitudini;tacere- prin exceptie, cand legea sau uzantele statornicite intre parti, confera tacerii valoarea de acceptare; 2. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice; 3. sa fie liber si neviciat.III.2.3.6. Viciile de consimtamant.A. EROAREA. Eroarea este o falsa (gresita) reprezentare a realitatii in constiinta persoanei care delibereaza si adopta hotararea de a incheia actul juridic.Din punct de vedere al naturii si amploarei efectelor pe care le produce asupra valabilitatii consimtamantului, eroarea poate fi de mai multe feluri:eroarea obstacol, distructiva de vointa juridica, este acea reprezentare gresita a realitatii care poarta, fie asupra naturii juridice (error in negotio) a actului ce urmeaza a fi (sau a fost) incheiat (de ex., o parte crede ca vinde un anumit bun, iar cealalta parte crede ca-l primeste ca donatie), fie poarta (error in corpore) asupra identitatii obiectului actului juridic; in asemenea cazuri, eroarea este atat de grava, incat nici nu poate fi vorba de existenta vreunui act juridic, pentru ca nu s-a putut realiza un acord de vointe, fiecare din manifestarile de vointa referindu-se la altceva. eroarea viciu de consimtamant este acea reprezentare gresita a realitatii care nu impiedica realizarea acordului de vointa, dar ii altereaza continutul, de asa maniera incat daca ea n-ar fi existat (daca subiectul ar fi cunoscut exact realitatea), vointa de a incheia actul nu s-ar fi format si manifestat; in dreptul nostru, eroarea viciaza consimtamantul in doua cazuri: - cand eroarea (gresita reprezentare a realitatii) poarta asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului juridic, (error in substantiam), adica asupra acelor calitati care au fost determinante la incheierea actului juridic si fara de care actul nu s-ar fi incheiat - cand eroarea poarta asupra identitatii (sau asupra anumitor calitati speciale ale) persoanei cocontractantului, (error in personam), in acele contracte (sau acte juridice, in general) in care consideratia persoanei cu care se incheie actul sau a calitatilor sale speciale (talent, reputatie etc.) este hotaratoare (asa-numitele contracte intuitu personae: acte cu titlu gratuit, mandatul), eroarea indiferenta este orice alta reprezentare gresita a realitatii, care nu influenteaza valabilitatea actului juridic incheiat sub influenta ei. De asemenea, eroarea poate fi:eroare de fapt- falsa reprezentare a unei situatii faptice- nu poate fi invocata ca o cauza de nulitate a actului juridic, legiuitorul prezumand ca toata lumea cunoaste legea, de vreme ce aceasta este publicata in Monitorul Oficial (nemo censetur ignorare legem).;eroare de drept-falsa reprezentare a existentei ori continutului unei norme de drept civil.Conditii:- existenta unei false reprezentari a realitatii;- caracterul determinant al motivului care l-a hotarat sa incheie actul si asupra caruia poarta eroarea; - faptul ca celalalt contractant a cunoscut (sau trebuia sa cunoasca) motivul determinant al consimtamantului, asupra caruia a purtat eroarea (de multe ori o asemenea dovada nu mai este necesara, caracterul determinant al motivului rezultand din insusi contractul incheiat).Eroarea trebuie dovedita de catre cel care o invoca.B. DOLUL. Dolul (sau viclenia) este inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene (dolosive), in scopul de a o determina sa incheie un act juridic. Structura:elementul intentional, al vointei de a induce o persoana in eroare; (daca inducerea in eroare a fost provocata neintentionat, de buna-credinta, nu este dol, ci poate fi o simpla eroare);elementul material, al intrebuintarii de mijloace viclene (sau manopere dolosive).Conditii:- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic;- dolul trebuie sa provina de la celalalt contractant; se admite anularea actului si atunci cand dolul provine de la un tert, dar cu stirea celuilalt contractant (devenit astfel complice, cel putin prin reticenta), ca si atunci cand dolul este savarsit de reprezentantul celuilalt contractant.Dolul trebuie dovedit de partea care il invoca, dolul nu se presupune" - statueaza art. 960 alin. 2 C. civ.C.VIOLENTA. Consimtamantul la incheierea unui act juridic este viciat prin violenta atunci cand persoana in cauza este amenintata cu un rau, in asa fel incat i se insufla o temere de natura a o face sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.Structura:un element exterior, constand intr-o amenintare cu un rau de natura fizica (omor, lovituri etc.), sau de natura patrimoniala (distrugerea unor bunuri, sistarea unor plati etc.), sau de natura morala (parasirea, atingerea onoarei, dezvaluiri nedorite etc.);un element psihologic, constand din starea de teama insuflata persoanei, de natura a o constrange sa incheie un act (pe care altfel nu l-ar fi incheiat), ca mijloc de a evita raul cu care a fost amenintata.Conditii:amenintarea sa fi fost injusta; amenintarea sa fi fost determinanta pentru hotararea incheierii actului;De asemenea, amenintarea nu trebuie sa provina neaparat de la celalalt contractant; art. 955 C. civ. precizeaza ca violenta este cauza de nulitate "chiar cand este exercitata de alta persoana decat aceea in folosul careia s-a facut conventia" (sau actul juridic, in general)."Violenta este cauza de nulitate si cand s-a exercitat asupra sotului sau sotiei, asupra descendentilor sau ascendentilor" (art.957 C. civ.).D. LEZIUNEA. Leziunea a fost definita ca reprezentand paguba materiala pe care o sufera una din partile unui contract oneros si comutativ, din cauza disproportiei vadite de valoare dintre cele doua prestatii reciproce (privite ca echivalente valoric)41.Structura:in conceptia obiectiva, un singur element: acela al disproportiei vadite de valoare intre prestatiile reciproce;in conceptia subiectiva insa, leziunea presupune si vicierea consimtamantului de catre starea de nevoie in care se gaseste una din parti, stare de care profita (pe care o exploateaza) cealalta parte, pentru a obtine foloase disproportionate.Domeniu de aplicare:din punct de vedere al persoanelor care o pot invoca: doar minorii intre 14-18 ani, deci cei cu capacitate restransa de exercitiu;din punct de vedere al actelor susceptibile de anulare pentru leziune: doar cele care, in acelasi timp: -sunt acte de administrare; -au fost incheiate de minorul intre 14-18 ani singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal; -sunt lezionare pentru minor; -sunt comutative.III.2.4.Obiectul actului juridicIII.2.4.1.Notiune.Obiectul reprezinta prestatia (adica actiunea sau inactiunea) pe care subiectul activ o poate pretinde, iar subiectul pasiv este obligat sa o savarseasca in temeiul angajamentului luat prin incheierea actului juridic.Conditiile obiectului:- Obiectul trebuie sa existe; prin exceptie de la regula potrivit careia obiectul trebuie sa existe in momentul incheierii actului juridic, art. 965 alin. 1 C. civ. prevede ca "lucrurile viitoare pot fi obiectul obligatiei", cu exceptia succesiunilor inca nedeschise (alin. 2);- Obiectul (mai exact, lucrul la care se refera prestatia) trebuie sa fie in circuitul civil;- Obiectul trebuie sa fie determinat sau determinabil;- Obiectul actului juridic trebuie sa fie posibil;- Obiectul actului juridic trebuie sa fie licit, adica sa nu fie potrivnic legii si in primul rand, legilor de ordine publica, adica celor imperative, referitoare la ordinea politica, sociala;- Obiectul actului juridic trebuie sa constea intr-un fapt personal al celui ce se obliga;- La actele juridice translative sau constitutive de drepturi reale, se mai cere o conditie cu privire la obiectul obligatiei de a da: cel ce se obliga a da trebuie sa fie titularul dreptului respectiv.- Alte cerinte privitoare la obiectul actului juridic conditioneaza valabilitatea numai a anumitor acte juridice civile; astfel, obiectul unui contract de ipoteca nu poate fi decat un bun imobil; obiect al unui contract de imprumut de folosinta nu poate fi decat un bun neconsumptibil; obiect al unui contract de imprumut de consumatie nu poate fi decat un bun fungibil si comsumptibil; de asemenea, unele bunuri nu pot face obiectul anumitor contracte (de ex. substante explozibile nu pot fi transportate cu anumite mijloace de transport; etc.), sub sanctiunea raspunderii juridice.III.2.5.Cauza actului juridic civil.III.2.5.1.Notiune. Prin "cauza" se intelege scopul concret in vederea caruia se incheie un act juridic.Elementele cauzei:un element abstract, obiectiv si invariabil in aceeasi categorie de acte juridice, element constand in reprezentarea scopului direct si imediat al consimtamantului;un element concret, subiectiv si variabil de la caz la caz, element constand in scopul mediat al consimtamantului, adica in mobilul principal care a determinat hotararea de a consimti la incheierea actului juridic.III.2.5.2.Conditii:- Cauza trebuie sa existe; art. 966 C. civ. prevede ca "obligatia fara cauza...nu poate avea nici un efect", lipsa cauzei se confunda adesea cu o eroare asupra existentei cauzei;- Cauza trebuie sa fie reala, adica sa nu fie falsa ;- Cauza trebuie sa fie licita; potrivit art. 968 C. civ., "cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice".III.2.5.3.Proba cauzei. Legea prezuma atat existenta cat si valabilitatea cauzei si, prin urmare, sarcina probei incumba celui care invoca lipsa cauzei sau ii contesta valabilitatea; astfel. art. 967 C. civ. prevede regula potrivit careia "Conventia este valabila, cu toate ca cauza nu este expresa" (alin. 1) si "Cauza este prezumata pana la proba contrarie" (alin. 2).III.2.5.4.Acte juridice abstracte. Acestea exista si sunt valabile independent de cauza lor-titlurile la purtator:titluri la purtator, care se transmit de la un subiect de drept la altul prin simpla predare (traditio) a inscrisului si care pot fi valorificate de posesor fara a se lua in considerare raporturile juridice ale debitorului cu posesorii anteriori ai titlului (de ex. obligatiile CEC);titluri la ordin, care se transmit prin gir sau andosament (de ex. cambiile); sau titluri nominale, in care se indica numele titularului dreptului de creanta si care nu pot fi transmise altora decat prin cesiune de creanta, cu incunostintarea debitorului.III.2.6. Forma actului juridic civil.III.2.6.1.Notiune.In sens larg, prin "forma" actului juridic civil intelegem conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca un act juridic (civil), atat pentru validitatea lui, cat si pentru proba existentei si continutului actului, cat si - in fine - pentru opozabilitatea actului respectiv fata de tertele persoane.In sens restrans, prin "forma actului juridic civil" intelegem modul in care se exteriorizeaza vointa interna a partii (partilor) actului juridic, adica modul in care se exprima consimtamantul.III.2.6.2. Principiul consensualismului actelor juridice civile. Conform acestui principiu un act juridic civil este valabil incheiat prin simpla manifestare de vointa a partilor, indiferent de forma in care ea se exteriorizeaza (solo consensu).III.2.6.3.Actele juridice solemne. Acestea constituie o exceptie de la principiul consensualismului, deoarece, in cazul acestora legiuitorul a prevazut necesitatea incheierii lor intr-o anumita forma solemna, ceruta ca o conditie de validitate.Aplicatii:donatia- art.813 C. Civ.;ipoteca conventionala-art.1172 C. Civ.;testamentul-art. 858. C. Civ.;acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar-art. 704 C. Civ. etc.III.2.6.4. Forma ceruta ad probationem. Aceasta forma este ceruta nu pentru validitatea actului juridic, ci doar pentru dovedirea existentei si continutului acestuia.Aplicatii:art. 1191 C. Civ.- dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 de lei& nu se poate face decat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata;art.1597 C. Civ.- depozitul voluntar;art. 1705 C. Civ. -tranzactia etc.Pentru actele juridice prin care se constituie sau transfera drepturi reale asupra unor bunuri imobile (sau unor mobile de valoare: nave, aeronave, autovehicule etc.) este necesara indeplinirea unor formalitati de publicitate, pentru a le face opozabile tertelor persoane.Probleme de solutionat:1. Precizati conditiile de validitate ale unui act juridic.2. Ce intelegeti prin notiunea de "capacitate", din punct de vedere al dreptului civil?4. Definiti cauza actului juridic.5. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca obiectul, pentru ca un act juridic sa fie valabil incheiat?6. Ce intelegeti prin sintagma "consimtamantul trebuie facut cu intentia de a produce efecte juridice"?7. Enumerati viciile de consimtamant.8. Care este sanctiunea aplicabila unui act juridic incheiat cu vicierea consimtamantului uneia dintre parti?9. Precizati continutul principiului consensualismului.10. Care este domeniul de aplicare al leziunii?11. Care sunt cconditiile de validitate ale unui act juridic solemn?III.3.MODALITATILE ACTULUI JURIDIC CIVILIII.3.1.Consideratii generale. Notiune. Prin modalitati ale actului juridic civil intelegem anumite elemente sau imprejurari viitoare, care influenteaza existenta sau exercitarea drepturilor (respectiv executarea obligatiilor) ce rezulta din actul juridic. III.3.2. Termenul.III.3.2.1.Notiune. Termenul este un eveniment viitor si sigur in ce priveste realizarea lui, de care depinde fie inceperea executarii, fie stingerea efectelor actului juridic42.III.3.2.2.Clasificare. Termenul poate fi clasificat in functie de mai multe criterii. Astfel:A. In functie de criteriul cunoasterii sau necunoasterii (inca din momentul incheierii actului juridic) a momentului exact in care termenul se va implini, distingem:termenul cert, a carui data sau moment de implinire este cunoscut din chiar momentul incheierii actului, fie in mod direct (prin fixarea datei calendaristice, fie in mod indirect (prin fixarea duratei termenului si a momentului inceperii curgerii lui;termenul incert, a carui data de implinire nu este cunoscuta in momentul incheierii actului juridic, desi se stie precis ca evenimentul respectiv se va implini;B. In functie de criteriul izvorului sau, termenul poate fi:termen voluntar (sau conventional), stabilit prin vointa (acordul de vointe al) partilor;termen legal, stabilit de legiuitor;termen judiciar, stabilit de judecator (de ex. termenul de gratie la care se refera art. 1021 C. civ.; termenul stabilit in temeiul art. 1583 din C. civ., pe care l-am reprodus ceva mai sus; etc.).C. Dupa modul cum rezulta din actul juridic, termenul poate fi:termen expres, care rezulta in mod expres din actul juridic pe care-l afecteaza, fiind prevazut in mod explicit;termen implicit, care nu este prevazut expres, dar poate fi dedus din natura actului sau din imprejurarile in care se executa acest act (de ex. o obligatie de intretinere nu poate fi decat afectata de un termen extinctiv, stingandu-se la data mortii beneficiarului).D. In functie decriteriul efectelor pe care acestea le produc:termenul suspensiv, care amana executarea (sau inceperea exercitarii dreptului si a executarii obligatiei) pana in momentul implinirii termenului;termenul extinctiv, a carui implinire determina stingerea sau incetarea raportului juridic, respectiv a drepturilor si obligatiilor care alcatuiesc continutul sau.E. In sfarsit, dupa criteriul partii care beneficiaza de termen, acesta poate fi stabilit:in favoarea debitorului;in favoarea creditorului;in favoarea ambelor parti.III.3.2.3. Efectele termenului.A. In cazul termenului suspensiv drepturile si obligatiile dintre parti se nasc si sunt valabile, din chiar momentul incheierii actului juridic, dar drepturile nu incep sa se exercite si obligatiile nu devin exigibile decat din momentul implinirii termenului suspensiv.B. In cazul termenului extinctiv pana la implinirea termenului drepturile si obligatiile partilor exista si se executa in mod normal, ca si cum ar fi pure si simple; la implinirea termenului insa, raportul juridic inceteaza, iar drepturile si obligatiile partilor se sting.III.3.2.4.Renuntarea la termen. Decaderea din beneficiul termenului.Partea in favoarea careia s-a stabilit un termen suspensiv poate sa renunte la acest termen; in acest caz, obligatia devine de indata exigibila, ca o obligatie pura si simpla.Codul civil reglementeaza, cu titlu de sanctiune civila, si decaderea din beneficiul termenului a debitorului care ajunge in stare de insolvabilitate sau care, prin fapta sa, micsoreaza garantiile date prin contract creditorului (art. 1025 C. civ.). Intrucat in aceste situatii, "debitorul nu mai poate reclama beneficiul termenului" (suspensiv), inseamna ca obligatia sa devine exigibila de indata, ca si cand ar fi ajuns la scadenta.III.3.3.CONDITIA.III.3.3.1.Notiune. Conditia (ca modalitate a actului juridic) este un eveniment viitor si nesigur in ce priveste realizarea sa, de care depinde insasi existenta actului juridic (sau, mai exact, depinde existenta efectelor actului juridic)43.III.3.3.2. Clasificare. Clasificarea conditiei se pote face in functie de mai multe criterii. Astfel:A. In functie de efectele pe care le produc, distingem:conditia suspensiva, de indeplinirea careia depinde nasterea drepturilor si obligatiilor (deci nu numai executarea lor, ca in cazul termenului suspensiv, ci insasi existenta raportului juridic este suspendata pana la data indeplinirii conditiei); conditia rezolutorie, de indeplinirea careia depinde desfiintarea (cu efect retroactiv) a drepturilor si obligatiilor ce formeaza continutul raportului juridic izvorat din actul juridic supus unei asemenea modalitati; B. In functie de natura evenimentului viitor in care consta conditia, distingem:conditia cazuala (atentie! cazuala, nu "cauzala"!), care consta intr-un eveniment viitor a carui indeplinire depinde numai de hazard (nu si de vointa vreuneia dintre particonditia mixta, care consta intr-un eveniment viitor a carui indeplinire depinde si de vointa uneia dintre parti, dar si de vointa unei terte persoane; conditia potestativa, care consta intr-un eveniment viitor a carui realizare depinde de vointa uneia sau a celeilalte dintre partile actului juridic; conditiile potestative sunt de doua feluri:- conditii potestative simple, a caror indeplinire depinde atat de vointa uneia din parti, cat si de un fapt exterior, sau depinde atat de vointa uneia din parti cat si de vointa unei terte persoane nedeterminate ;- conditii pur potestative, a caror indeplinire depinde exclusiv de vointa uneia din parti ;C. Dupa modul in care este formulata (sau dupa cum obligatia depinde de indeplinirea, ori de neindeplinirea evenimentului-conditie):conditia pozitiva (constand in indeplinirea unui eveniment viitor si nesigur) ;conditia negativa (constand in neindeplinirea unui eveniment);III.3.3.3. Efecte. Regula de baza in materia efectelor conditiei este aceea potrivit careia toate efectele conditiei se produc retroactiv, din chiar momentul incheierii actului juridic, si nu numai din momentul indeplinirii (sau neindeplinirii) conditiei (dupa cum ea era o conditie pozitiva sau negativa). Este, insa, o regula de principiu cu caracter supletiv.III.4.4.Sarcina44.III.4.4.1.Notiune. Sarcina este o obligatie (de a da, de a face sau de a nu face ceva), impusa de catre dispunator gratificatului, in actele juridice cu titlu gratuit (donatii sau legate testamentare).III.4.4.2. Clasificare. Sarcina poate fi stabilita de dispunator:fie in favoarea sa (a dispunatorului);fie in favoarea gratificatului;fie in favoarea unei terte persoane.III.4.4.3.Efecte.daca gratificatul indeplineste sarcina, actul juridic gratuit se consolideaza, ca si cand ar fi fost un act pur si simplu;daca insa gratificatul nu executa sarcina, dispunatorul (sau mostenitorii sai) are dreptul sa ceara revocarea donatiei (sau a legatului); revocarea va produce efecte retroactive, intocmai ca si rezolutiunea unui contract oneros .Probleme de solutionat:1. Enumerati modalitatile actului juridic.2. Precizati diferenta dintre termen si conditie, din punct de vedere al efectelor.3. Ce fel de acte juridice sunt susceptibile de a fi afectate de modalitatea "sarcina"?4. Care este diferenta dintre "termenul cert" si "conditie"?III.4. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL.III.4.1.Notiune. Efectele actului juridic civil constau, dupa caz, in crearea, modificarea, transmiterea sau stingerea unor raporturi juridice civile si, implicit, a drepturilor si obligatiilor care alcatuiesc continutul acestor raporturi.III.4.2. Principiul fortei obligatorii a actului juridic.III.4.2.1.Continut. Continutul principiului fortei obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda) este stabilit prin dispozitia art. 969 alin. 1 C. civ., potrivit caruia "Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".III.4.2.2.Exceptii.incetarea actului juridic se produce, independent de vointa partilor, atunci cand dispare unul din elementele constitutive ale actului; prorogarea (sau prelungirea) prin lege a unor contracte (de ex. a contractelor de inchiriere a locuintelor) face sa se extinda efectele actului dincolo de limita in timp stabilita de parti;suspendarea efectelor unui act juridic cu executare succesiva se produce datorita interventiei unui caz fortuit sau de forta majora;modificarea unor efecte ale actului juridic s-ar putea impune partilor, prin hotarare judecatoreasca, prin aplicarea teoriei impreviziunii (potrivit careia actele juridice se considera a fi incheiate - daca sunt acte cu executare succesiva in timp - sub conditia, implicita, a mentinerii situatiei generale existente la data incheierii lor - clauza "rebus sic stantibus" - asa incat, daca situatia generala se modifica imprevizibil, stricand echilibrul firesc al valorii prestatiilor reciproce ale partilor - de pilda in caz de inflatie galopanta - partile ar fi indreptatite sa ceara instantei restabilirea acestui echilibru, prin micsorarea propriei prestatii sau prin majorarea prestatiei celeilalte parti in mod corespunzator noilor conditii).III.4.3. Principiul irevocabilitatii actului juridic.III.4.3.1. Continut. Acest principiu este consacrat de alin. 2 al aceluiasi art. 969 C. civ., care - referindu-se la conventii - dispune ca "ele se pot revoca numai prin consimtamant mutual sau din cauze autorizate de lege" - de unde rezulta, per a contrario, ca actul juridic nu poate fi revocat prin vointa unilaterala a uneia dintre partile (sau a singurei parti) care l-a(u) incheiat.III.4.3.2.Exceptii.donatiile intre soti sunt esentialmente revocabile (art. 937 alin. 1 C. civ.);contractele de locatiune incheiate pe durata nedeterminata pot fi revocate prin vointa unilaterala a oricareia dintre parti (art. 1436 C. civ.);contractul de depozit poate fi revocat de catre deponent (cu efecte tot numai pentru viitor) (art. 1616 C. civ.);testamentul este un act unilateral de vointa esentialmente revocabil (art. 802 C. civ.);actul unilateral de vointa prin care un succesibil renunta la mostenire poate fi revocat numai inauntrul termenului de acceptare (6 luni, potrivit art. 700 C. civ.), si numai daca, intre timp, mostenirea n-a fost acceptata de un alt erede (art. 701 C. civ.).III.4.4. Principiul relativitatii actului juridic.III.4.4.1.Continut. "Conventiile nu au efect decat intre partile contractante". art. 937 C. civ.III.4.4.2. Notiunile de parti, terti si avanzi-cauza. In raport cu un anumit act juridic, subiectii de drept se impart in:parti- sunt parti persoanele care au incheiat (fie personal, fie prin reprezentant) actul juridic;sunt terti toti cei straini de actul juridic (care n-au participat, nici personal, nici prin reprezentant, la incheierea lui);sunt avanzi-cauza (o categorie de subiecti intermediara, intre parti si tertii propriu-zisi) toti cei care nu au participat la incheierea actului juridic, deci nu sunt parti, dar totusi, datorita unor legaturi personale pe care le au cu partile, sufera, potrivit legii, unele efecte ale actului juridic.Astfel, sunt avanzi-cauza:succesorii universali si succesorii cu titlu universal;succesorii cu titlu particular;creditorii chirografari.III.4.4.3. Exceptii.Stipulatia pentru altul (sau contractul in favoarea unei terte persoane) este actul prin care o persoana (numita promitent) se obliga fata de o alta persoana (numita stipulant) sa execute o anumita prestatie in folosul unei terte persoane (numita beneficiar), care nu participa (nici personal si nici prin reprezentare) la incheierea actului45;Actiunile directe, adica posibilitatea acordata uneori de lege unei terte persoane, straine de contract, de a exercita anumite drepturi direct impotriva uneia din partile contractante;contractul colectiv de munca.III.4.4.4. Exceptii aparente.Actul juridic civil produce efecte fata de avanzii-cauza ai partilor, pentru ca acestia iau locul partilor in raportul juridic respectiv; In cazul promisiunii pentru altul (nu stipulatie pentru altul!), adica al conventiei prin care promitentul se obliga a-l convinge pe altul sa incheie un act (conventia de porte-fort) sau se obliga a-l convinge pe altul sa ratifice un act, incheiat in numele lui fara nici o putere de a-l reprezenta;Simulatia este operatiunea juridica ce consta in incheierea unui act juridic aparent (menit sa dea impresia crearii unei situatii juridice diferite de cea reala) si incheierea concomitenta a unui alt act juridic, secret, care precizeaza adevaratele raporturi juridice pe care partile inteleg sa le stabileasca in realitate; Reprezentarea.III.4.5. Reprezentarea.III.4.5.1. Notiune. Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoana (numita reprezentant) incheie un act juridic in numele si in contul (pe socoteala) altei persoane (numita reprezentat), in asa fel incat efectele actului se produc direct in persoana celui reprezentat46.III.4.5.2. Clasificare. In functie de izvorul puterii de a reprezenta:reprezentare legala- isi are izvorul direct in lege si este specifica domeniului persoanelor fizice incapabile;reprezentare conventionala- isi are izvorul intr-un contract (de mandat) incheiat intre reprezentat (mandant) si reprezentant (mandatar).In functie de intinderea puterii de reprezentare:reprezentare generala- imputerniceste pe reprezentant sa incheie orice acte juridice si cu privire la orice bunuri ale reprezentatului;reprezentare speciala- care imputerniceste pe reprezentant sa incheie numai anumite acte, sau numai acte referitoare la anumite bunuri ale reprezentatului (mandatul special).III.4.5.3. Conditii.existenta unei imputerniciri de a reprezenta, izvorata fie din lege (mai ales in cazul reprezentarii incapabililor), fie din vointa partilor;existenta vointei de a reprezenta (sau a intentiei de a reprezenta);exprimarea vointei valabile, libere si neviciate, a reprezentantului la incheierea actului (ceea ce presupune deplina capacitate de exercitiu a reprezentantului si lipsa oricarui viciu de consimtamant).III.4.5.4. Efecte. Principalul efect al reprezentarii consta in faptul ca actul juridic incheiat de reprezentant produce efecte direct in persoana celui reprezentat, care devine, el, parte in raportul juridic stabilit cu tertul cocontractant.III.4.5.5. Incetarea reprezentarii.Reprezentarea legala inceteaza :prin incetarea incapacitatii celui reprezentat, ori prin moartea acestuia;prin moartea sau punerea sub interdictie a reprezentantului (parinte sau tutore). Reprezentarea conventionala inceteaza:prin denuntarea mandatului, de catre mandant sau de catre mandatar; prin moartea sau punerea sub interdictie a mandantului sau a mandatarului.Probleme de solutionat:1. Enumerati principiile care guverneza efectele actului juridic.2. Precizati care sunt exceptiile de la principiul relativitatii actului juridic.3. Dar cele aparente?4. Definiti simulatia.5. Enumerati categoriile de avanzi-cauza.6. Ce sunt creditorii chirografari?7. Precizati cateva situatii de reprezentare legala.8. Care sunt conditiile reprezentarii?III.5. NULITATEA ACTULUI JURIDICIII.5.1.Notiune. Cauze. Clasificari.Nulitatea este sanctiunea civila care desfiinteaza (inlatura), cu efect retroactiv, efectele unui act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale privitoare la conditiile sale de validitate.Cauze.- lipsa consimtamantului sau vicierea lui;- lipsa capacitatii sau insuficienta ei;- lipsa obiectului sau caracterul lui ilicit ori imoral;- lipsa, falsitatea, ilicitatea sau imoralitatea cauzei;- nerespectarea formei cerute de lege ad validitatem;- frauda la lege sau fraudarea intereselor unui tert.Clasificari.A. In functie de regimul juridic si de cauzele care le determina:nulitate absoluta, daca:- lipseste un element structural (consimtamant, obiect);- lipseste capacitatea de folosinta;- actul incalca unele dispozitii legale imperative, ordinea publica sau bunele moravuri (regulile de convietuire sociala); - actul nu respecta conditiile de forma cerute ad validitatem.nulitate relativa daca: -consimtamantul a fost viciat; - a lipsit capacitatea de exercitiu, ori aceasta a fost restransa, ori actul incapabilului s-a incheiat fara incuviintarea prealabila ceruta de lege; - a existat o eroare asupra cauzei; - s-a incalcat o interdictie (prohibitie) instituita de lege in scop de ocrotire.Regimul juridic al nulitatii absolute difera de regimul juridic al nulitatii relative, sub trei aspecte: a. Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata si chiar din oficiu de catre instanta de judecata (caci aceasta sanctiune ocroteste interese generale, obstesti), pe cand nulitatea relativa poate fi invocata numai de catre persoana ocrotita prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului; b. Nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, fie pe cale de exceptie, fie pe cale de actiune (actiunea in constatarea nulitatii absolute fiind imprescriptibila extinctiv), pe cand nulitatea relativa nu poate fi invocata decat in limita termenului legal de prescriptie, actiunea in anulare fiind prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, daca legea nu prevede un termen mai scurt; c. Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmarea actului, pe cand nulitatea relativa poate fi acoperita (inlaturata) prin confirmarea actului de catre cel indreptatit a cere anularea lui, fie in mod expres, fie chiar tacit (prin executarea voluntara a obligatiilor izvorate din act).Prin exceptie, in cateva cazuri, poate fi confirmata si nulitatea absoluta a unor acte:- potrivit art. 20 C. fam. "casatoria incheiata impotriva dispozitiilor privitoare la varsta legala nu va fi declarata nula daca, intre timp, acela dintre soti care nu avea varsta ceruta pentru casatorie a implinit-o, ori daca sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata"; -potrivit art. 1167 alin. 3 C. civ., un contract de donatie lovit de nulitate absoluta pentru ca nu s-a incheiat in forma autentica ceruta ad validitatem de lege, poate fi confirmat (expres sau doar tacit, prin executarea voluntara) de catre mostenitorii donatorului (singurii carora le-ar putea profita constatarea nulitatii);- practica judiciara a admis posibilitatea confirmarii (sau consolidarii) unui act juridic lovit de nulitate pentru neindeplinirea unei conditii cerute imperativ la incheierea lui, daca intre timp (inainte de a se fi constatat judecatoreste nulitatea absoluta) acea conditie s-a indeplinit.B. Dupa intinderea efectelor sanctiunii, distingem: Nulitatea totala, care desfiinteaza actul in intregime, nepermitand ca acest act sa produca nici un efect; Nulitatea partiala, care desfiinteaza numai o parte din efectele actului juridic sanctionat: cele care contravin scopului normelor juridice incalcate la incheierea actului. C. Dupa cum este sau nu anume prevazuta de lege, nulitatea poate fi:nulitate expresa (sau textuala, sau explicita) cand este anume prevazuta, in mod expres, de un text de lege; nulitatea virtuala (sau tacita, sau implicita), cand sanctiunea nu este prevazuta expres de lege, dar nevalabilitatea actului rezulta neindoielnic din caracterul imperativ al dispozitiei legale incalcate sau din scopul urmarit de legiuitor prin instituirea anumitor conditii de validitate ale actului.D. Dupa felul conditiilor de validitate incalcate la incheierea actului juridic: nulitate de fond;nulitate de forma (atunci cand forma nerespectata era ceruta de lege ad validitatem , iar nu numai ad probationem); E. Dupa felul in care opereaza:nulitatea de drept, care loveste actul de plin drept, de la sine, ope legis, instanta de judecata nefiind chemata decat sa o constate in caz de litigiu intre parti; nulitatea judiciara, care nu opereaza de plin drept, ci numai daca este pronuntata printr-o hotarare judecatoreasca.III.5.2.Efectele nulitatii actului juridicIII.5.2.1.Consideratii generale.Efectele nulitatii unui act juridic sunt aceleasi, indiferent daca este vorba de o nulitate absoluta sau de o nulitate relativa, constand in desfiintarea actului juridic si a raportului juridic creat prin act. III.5.2.2.Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii.Nulitatea desfiinteaza actul juridic incheiat cu incalcarea cerintelor de validitate prevazute de lege, cu efect retroactiv, din chiar momentul incheierii actului, ca si cand acesta nici n-ar fi fost incheiat. Exceptii:casatoria putativa, efectele desfiintarii casatoriei se produc, pentru sotul de buna-credinta, numai pentru viitor, tocmai pentru a se ocroti buna sa credinta;in toate cazurile de nulitate a casatoriei, copiii rezultati din casatoria nula sau anulata pastreaza situatia de copii din casatorie, in raport cu ei desfiintarea casatoriei neoperand retroactiv (pentru trecut), ci doar pentru viitor, asemenea unui divort (art. 23 alin. 2 C. fam.);in cazul infierii (adoptiei) incheiate in absenta consimtamantului parintilor firesti ai infiatului,legiuitorul a prevazut in art. 80 C. fam. (abrogat ulterior) ca efectele infierii se mentin, aceasta putand fi doar desfacuta, daca este in interesul minorului ca el sa se intoarca la parintii sai firesti;in cazul contractelor cu executare succesiva in timp, constatarea sau pronuntarea nulitatii desfiinteaza actul numai pentru viitor, mentinand efectele pe care actul desfiintat le-a produs intre momentul incheierii sale nevalabile si momentul ramanerii definitive a hotararii care constata sau pronunta nulitatea sa.III.5.2.3.Principiul repunerii partilor in situatia anterioara(restitutio in integrum) impune ca tot ceea ce s-a executat in temeiul unui act juridic lovit de nulitate sa fie restituit. Exceptii:potrivit art. 485 C. civ., cel care a posedat cu buna-credinta un bun frugifer pastreaza pentru sine fructele culese, chiar daca - in cazul desfiintarii actului prin care a dobandit acel bun - el trebuie sa restituie bunul insusi; potrivit art. 1164 C. civ., minorul al carui act este anulat pentru leziune (prin actiunea in resciziune) nu trebuie sa restituie cocontractantului ceea ce a primit "decat daca se probeaza ca a profitat de ceea ce i s-a dat".III.5.2.4.Principiul desfiintarii actelor subsecvente (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis). Potrivit acestui principiu, din moment ce s-a desfiintat actul juridic prin care cineva a dobandit un bun (si, deci, dobanditorul este considerat a nu fi fost niciodata proprietarul acelui bun), este firesc sa se desfiinteze si actele juridice ulterioare prin care acest aparent dobanditor a dispus de acel bun (caci el nu putea dispune valabil de un bun care, juridiceste, nu devenise al sau).Exceptii: cel care a intrat in posesia unui bun mobil cu buna-credinta (adica ignorand nevalabilitatea titlului prin care a dobandit) devine proprietar al bunului si nu mai poate fi silit sa-l restituie (decat in cazul cand lucrul fusese pierdut sau furat si vandut de gasitor sau hot, situatie in care adevaratul proprietar il poate revendica in termen de 3 ani, chiar si de la posesorul de buna-credinta, care insa are actiune in regres contra celui de la care l-a dobandit); nu se vor desfiinta nici actele subsecvente de conservare si de administrare ; de asemenea, se pastreaza (nu sunt desfiintate) si actele de dispozitie incheiate, cu titlu oneros, cu un subdobanditor de buna-credinta (care nu stia ca dispunatorul dobandise printr-un act nevalabil, sanctionat apoi cu nulitatea); in acest caz dispunatorul (al carui drept s-a desfiintat retroactiv ca urmare a nulitatii actului prin care el insusi dobandise bunul) urmeaza sa-si indeplineasca obligatia de restituire a bunului prin echivalent;nu mai pot fi desfiintate, actele prin care bunul a fost transmis, subsecvent, unui subdobanditor care, intre timp, a dobandit proprietatea bunului prin uzucapiune, in conditiile legii.III.5.2.5.Mentinerea efectelor actului lovit de nulitate, in temeiul unor principii de drept.Exista situatii in care, desi ar trebui sa fie desfiintate, actele juridice afectate de nulitate,totusi acestea se mentin ca fiind valabile. Explicatia consta in faptul ca alte principii de drept impun aceasta solutie. Acestea sunt: Principiul conversiunii actului juridic nul intr-un alt act juridic, ale carui conditii de validitate sunt integral indeplinite. Potrivit acestui principiu, manifestarea valabila de vointa exprimata intr-un act juridic lovit de nulitate poate avea valoare de sine statatoare, independent de soarta actului juridic in care ea s-a manifestat initial. Principiul raspunderii civile delictuale (consacrat de art. 998 C. civ., potrivit caruia "orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara") justifica uneori mentinerea efectelor unui act juridic nul, dar nu cu titlu de efecte ale actului, ci cu titlu de reparare in natura a prejudiciului cauzat prin nevalabilitatea actului (atunci cand cea mai buna reparatie a prejudiciului suferit prin nulitatea actului este tocmai mentinerea efectelor acestuia).Principiul validitatii aparentei in drept (exprimat de adagiul latin "error communis facit jus") poate justifica si el, uneori, mentinerea efectelor juridice produse de un act lovit de nulitate. O aplicatie a acestui principiu ar fi aceea referitoare la casatoria incheiata in fata unui ofiter de stare civila necompetent , acesta fiind mentinuta ca valabila, daca acel ofiter a exercitat in mod public atributiile respective, aparand in ochii partilor si in ochii publicului in general ca fiind competent a le exercita. (In acest sens, art. 7 al Legii cu privire la actele de stare civila, nr. 119/1996, prevede expres ca Actele de stare civila intocmite de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate ).Probleme de solutionat: 1. Care este sanctiunea civila aplicabila unui act juridic incheiat cu nerespectarea conditiilor prevazute de art.948 C. Civ.?2. Precizati in ce consta diferenta dintre nulitatea absoluta si nulitatea relativa.3. Enumerati principiile care guverneaza efectele nulitatii actului juridic.4. Care sunt principiile de drept bcare justifica mentinerea unui act juridic lovit de nulitate?5. Precizati care sunt exceptiile de la principiul retroactivitatii.Care este consecinta nerespectarii formei la incheierea unei donatii?IV.DOVADA DREPTURILOR CIVILEOBIECTIVE:Constientizarea importantei institutiei probatiunii judiciare in ceea ce priveste relatiile dintre subiectii de drept;Insusirea conceptului juridic de "proba";Cunoasterea mijloacelor de proba si a conditiilor de admisibilitate a acestora.IV.1.NOTIUNEA, OBIECTUL SI SARCINA PROBEIIV.1.1.Notiune.Probatiunea judiciara reprezinta stabilirea, dupa anumite reguli prevazute de lege, a existentei actelor sau faptelor juridice din care izvorasc drepturi si obligatii. Probele (numite si dovezi) sunt mijloacele de convingere cu ajutorul carora se stabileste existenta sau inexistenta unui fapt juridic sau a unui act juridic din care izvorasc drepturi si obligatii. IV.1.2.Obiectul probatiunii judiciare (sau obiectul probei) il constituie actele sau faptele juridice generatoare de drepturi si obligatii.Particularitati ale obiectului probei:norma de drept civil nu constituie obiect al probei;faptele nagative nedefinite nu constituie obiect al probei, dar cele determinatese pot dovedi prin probarea faptului pozitiv contrar;faptele notorii se dovedesc prin probarea notorietatii;faptele necontestate, acceptate de partile unui litigiu, nu necesita, in principiu, probarea lor;faptele cunoscute personal de judecator, din alte imprejurari decat acelea ale dosarului, formeaza obiect al probatiunii judiciare.IV.1.3. Sarcina probei.art. 1169 C. civ., "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca";deci reclamantul este cel care are sarcina de a dovedi cele pretinse;in aparare, paratul pote deveni "reclamant", avand obligatia sa dovedeasca cele sustinute;judecatorul trebuie sa aiba rol activ in stabilirea completa a adevarului, putand, din oficiu, sa dispuna administrarea probelor necesare aflarii adevarului.IV.1.4. Conditii generale de admisibilitate a probelor.a. sa nu fie oprita de lege ;b. sa fie verosimila;c. sa fie utila;;d. sa fie pertinenta;;e. sa fie concludenta;IV.2.MIJLOACELE DE PROBAIV.2.1.InscrisurileIV.2.1.1.Notiune.Inscrisurile sunt declaratii sau consemnari ale partilor, facute in forma scrisa, cu privire la acte sau fapte din care izvorasc raporturi juridice intre ele.IV.2.1.1.Clasificare. Inscrisurile se pot clasifica in functie de mai multe criterii:A.In functie de intentia cu care au fost intocmite: inscrisuri preconstituite, adica consemnari facute de parti sau de una din ele anume cu intentia de a servi ca proba a unui act sau fapt juridic; inscrisuri nepreconstituite, adica intocmite in alte scopuri, dar care pot fi, totusi, folosite si ca mijloace de dovada: registrele comerciale, diferitele insemnari casnice, mentiuni facute de creditor pe titlul creantei sau pe chitanta, precum si simplele scrisori care fac referire la anumite acte sau fapte juridice.B. Dupa cum contin sau nu semnaturile partilor, inscrisurile pot fi:semnate (de catre parti sau de catre una din ele), cum sunt inscrisurile autentice, cele sub semnatura privata si scrisorile;nesemnate, cum sunt rabojurile, registrele comerciale, biletele si tichetele.C. Dupa scopul in care sunt intocmite, inscrisurile sunt: primordiale, cand se intocmesc cu ocazia incheierii actului juridic sau constatarii faptului juridic, spre a servi ca proba; recognitive, cand se intocmesc ulterior, pentru a inlocui un inscris primordial pierdut sau pe cale de a se pierde ori distruge; confirmative, cand se intocmesc pentru a constata si dovedi confirmarea unui act juridic anulabil.D. Se mai face distinctia intre inscrisurile originale si copiile dupa inscrisuri originale; inscrisurile a caror putere doveditoare este prevazuta de lege ; inscrisuri a caror putere doveditoare este lasata la aprecierea instantei.Inscrisurile preconstituite se clasifica, dupa modul deintocmire, in:inscrisuri autentice- care s-au facut cu respecarea conditiilor prevazute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a incheiat;inscrisuri sub semnatura privata- semnate de partile de la care emana.Alte inscrisuri care pot fi folosite ca mijloc de dovada:A. Cele la care se refera art. 1183-1187 C. civ., si anume: registrele comerciantilor;registrele si hartiile casnice; "Orice adnotatie" (mentiune scrisa) "facuta de creditor in josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu de creanta";Rabojurile, atunci cand "crestaturile dupa amandoua bucatile sunt egale si corelative", fac deplina dovada intre partile "care au obicei a se servi de un asemenea mijloc de probatiune" (art. 1187 C. civ.);B.Inscrisurile si celelalte imprimari asimilate lor care au aparut ulterior elaborarii Codului (inregistrari magnetice, fonice sau video, fotografii etc.C. Simplele scrisori pot fi si ele folosite ca mijloc de proba, daca, prin continutul lor, invedereaza existenta unor acte juridice ori savarsirea unor fapte juridice pertinente si concludente.D. copiile dupa inscrisuri(art. 1188 C. civ.), actele recognitive (art. 1189 C. civ.) si actele confirmative (art. 1190 C. civ.).IV.2.2.Marturia (proba testimoniala)IV.2.2.1.Notiune.Marturia este relatarea facuta oral in fata instantei de catre o terta persoana - alta decat partile - numita martor, cu privire la acte sau fapte intamplate in trecut si aflate in legatura cu pretentiile partilor, despre care are cunostinta personala; marturiile se mai numesc si depozitii de martori, iar proba cu martori se mai numeste si proba testimoniala.IV.2.2.2.Conditii specifice de admisibilitate :- relatarea martorului sa se faca oral in fata instantei de judecata (eventualele declaratii date in scris in alta parte si depuse la dosar de catre una din parti nu constituie marturii);- depozitia sa se refere la fapte precise (determinate) care au legatura cu pretentiile partilor (cu drepturile si obligatiile invocate de ele);- martorul sa cunoasca personal faptele relatate, in sensul ca le-a vazut, le-a auzit sau le-a perceput altfel, prin propriile simturi; IV.2.2.3. Admisibilitatea probei cu martori. Spre deosebire de proba cu inscrisuri, care este general admisibila pentru a se dovedi orice acte sau fapte juridice si de catre oricine, proba cu martori are o admisibilitate mai restransa.Regula generala privind restrangerea admisibilitatii probei testimoniale este stabilita de art. 1191 C. civ.:a) Potrivit art. 1191 alin. 1 C. civ., proba testimoniala este inadmisibila atunci cand se tinde a se dovedi un act juridic a carui valoare este mai mare de 250 lei: "dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin inscris sub semnatura privata". b) Potrivit art. 1191 alin. 2 C. civ., "nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul (inscrisul), nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inainte, in timpul sau in urma confectionarii actului (inscrisului) chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei". Exceptii :A. Proba cu martori nu este admisibila, chiar daca valoarea actului este inferioara plafonului legal de 250 lei, in cazul: - actelor solemne, pentru care forma solemna este ceruta de lege ad validitatem:;- actele pentru care legea cere forma scrisa ad probationem.B. Proba cu martori este admisibila chiar daca valoarea actului juridic depaseste suma de 250 lei:- cand exista un inceput de dovada scrisa (care poate fi completat cu martori); - cand preconstituirea sau conservarea unui inscris a fost imposibila. IV.2.2.4. Puterea doveditoare a probei cu martorieste lasata la aprecierea instantei de judecata.IV.2.3. Marturisirea.IV.2.3.1.Notiune.Marturisirea este declaratia unei persoane prin care aceasta recunoaste ca adevarat un fapt pe care adversarul ei isi intemeiaza pretentiile sale in justitie, declaratie de natura a produce efecte juridice impotriva autorului ei.IV.2.3.2.Clasificare.Art. 1204-1206 C. Civ. disting:judiciara - cand este facuta in fata instantei judecatoresti, in cursul procesului in care urmeaza a fi utilizata ca proba si se refera la obiectul acelui proces;extrajudiciara cand este facuta in afara instantei sau chiar in fata unei alte instante decat aceea care judeca litigiul in care ea ar urma sa fie folosita ca proba;Dupa natura si continutul marturisirii: marturisirea simpla (sau fara rezerve), constand in recunoasterea de catre parat a faptului pretins de reclamant, asa cum a fost el formulat de catre acesta; marturisirea calificata- paratul recunoaste nu doar faptul pretins de reclamant, dar si alte imprejurari strans legate de acesta, anterioare sau concomitente lui si care schimba semnificatia juridica a faptului pretins si recunoscut; marturisirea complexa- atunci cand paratul recunoaste atat faptul pretins de reclamant, cat si un alt fapt sau o alta imprejurare, distincta si posterioara faptului pretins de reclamant, care ii restringe sau ii anihileaza complet efectele; IV.2.3.3. Puterea doveditoare. Problema admisibilitatii.In prezent, forta probanta a marturisirii este lasata la aprecierea instantei de judecata.Potrivit art.1206 alin 2 C. Civ., marturisirea nu poate fi luata decat in intregime impotriva celui care a marturisit.IV. 2.4. Prezumtiile.IV.2.4.1. Notiune. Notiune. Potrivit art. 1199 C. civ., "prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut". IV.2.4.2. Clasificare.Dupa cum rationamentul deductiv specific prezumtiilor este opera legiuitorului sau doar a judecatorului, prezumtiile pot fi:legale "acelea care sunt determinate special prin lege..." (art.1200 C. Civ.); prezumtiile legale se subclasifica, in functie de puterea lor doveditoare, in:- prezumtii relative, care pot fi combatute prin proba contrara; - prezumtii absolute, care nu pot fi combatute prin proba contrara. simple, judecatoresti, acelea pe care legea nu le prevede expres, ci le lasa "la lumina si intelepciunea magistratului" (art. 1203 C. civ.);toate prezumtiile simple, judecatoresti, sunt relative.Probleme de solutionat:1. Enumerati conditiile generale de admisibilitate a probei.2. Caruia dintre partile unui litigiu ii incumba sarcina probei?3. Considerati ca interogatoriul esre un mijloc de proba?4. Ce fel de mijloc de proba este "chitanta"?5. Cre este mijlocul de proba admis pentru a face dovada contrara in cazul unei prezumtii absolute?V. PRESCRIPTIA EXTINCTIVAOBIECTIVE:Constientizarea importantei institutiei prescriptiei extinctive in ceea ce priveste stabilitatea si securitatea circuitului civil;Cunoasterea domeniului de aplicare a prescriptiei extinctive;Insusirea corecta a cauzelor si efectelor institutiilor suspendarii, intreruperii si repunerii in termenul de prescriptie.V.1. Notiune. Efecte.V.1.1.Notiune.Prin prescriptie extinctiva intelegem stingerea dreptului la actiune ca urmare a neexercitarii lui in termenul stabilit de lege.V.1.2. Reglementare.Codul Civil;Decretul nr. 167/1958;Codul comercial;Codul familiei;legi speciale etc.V.1.3. Efecte. Efectul prescriptiei extinctive este prevazut de art.1, Decretul nr.167/1958 alin.1, care prevede ca "Dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege". Notiunea de "drept la actiune" are, insa, doua sensuri diferite: drept la actiune in sens material -posibilitatea pe care o are orice titular al unui drept subiectiv civil de a obtine realizarea lui si executarea obligatiei corelative de catre subiectul pasiv, cu ajutorul fortei de constrangere a statului prin organul judiciar competent ( se stinge prin prescripsie); drept la actiune in sens procesual- doar posibilitatea oricarei persoane de a sesiza instanta de judecata (de a i se adresa cu o cerere) in vederea realizarii unui drept ( nu se stinge prin prescriptie). V.2.Domeniul de aplicare a prescriptiei extinctiveDin interpretarea per a contrario a alin 1, Decretul nr. 167/1958 rezulta faptul ca nu intra in domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive drepturile la actiune avand un obiect nepatrimonial, deci sunt supuse prescriptiei doar actiunile cu un obiect patrimonial.In materia drepturilor reale: Actiunea in revendicare - prin care se valorifica dreptul de proprietate - este imprescriptibila;exceptie: prin art. 561 C. pr. civactiunea in revendicare a unui bun adjudecat (prin licitatie) se prescrie in termen de 5 ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare;In cazul revendicarii unui bun din proprietatea publica (care apartine domeniului public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale) regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare este si mai puternica, in sensul ca aceste bunuri sunt declarate prin art. 135 alin. 5 din Constitutie ca inalienabile;Actiunea confesorie, prin care se valorifica un drept real principal asupra lucrului altuia (un drept de uzufruct, uz, abitatie sau servitute) este supusa prescriptiei extinctive reglementate de Codul civil, care prevede - in art. 1890 - un termen de prescriptie de 30 de ani;Actiunea negatorie (prin care proprietarul unui bun cere incetarea exercitiului nelegitim, de catre altul, a unui drept real derivat - uzufruct, uz, abitatie sau servitute - asupra bunului sau) este si ea imprescriptibila; actiunile in partaj sunt imprescriptibile ; actiunile posesorii (art. 674-676 C. pr. civ.) sunt prescriptibile, potrivit art. 674 C. pr. civ. ele "vor fi admise numai daca ... nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare".In materia drepturilor extrapatrimoniale, prin exceptie sunt supuse prescriptiei extinctive:actiunea in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei, care se poate introduce numai intr-un termen de un an de la nasterea copilului (art. 60 C. fam.); actiunea in tagaduirea paternitatii copilului din casatorie, care trebuie introdusa in 6 luni de la data cand sotul mamei a cunoscut nasterea copilului (art. 55 alin. 1 C. fam.); actiunea in anularea casatoriei pentru vicii de consimtamant, care trebuie introdusa in termen de 6 luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau dolului (art. 21 alin. 2 C. fam.).Prescriptia dreptului de a cere excutarea silita.Art. 6 al Decr. nr. 167/1958 a dispus ca "Dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executor se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani...". V.3. Termene de prescriptie extinctivaV.3.1. Notiune. Termenul de prescriptie este intervalul in cursul caruia titularul unui drept subiectiv incalcat este indreptatit sa-si valorifice acel drept pe calea actiunii. V.3.2. Termene generale de prescriptie.Legea stabileste doua categorii de termene de prescriptie: termene generale, aplicabile in principiu tuturor actiunilor prescriptibile, chiar si celor pentru care legea nu prevede anume un termen; termene speciale de prescriptie, prevazute in mod special pentru anumite actiuni.Termenul general de prescriptie este de 3 ani pentru: exercitarea dreptului la actiune; exrcitarea dreptului de a cere executarea silita in temeiul unui titlu executoriu;cererilor de executare privitoare la drepturile reale.Termenul general de prescriptie este de 30 de ani pentru:drepturile la actiune pentru valorificarea drepturilor reale principale (exceptate prin art. 21 de la aplicarea Decretului nr. 167/1958);cererile de executare privitoare la drepturile personale nepatrimoniale (extrapatrimoniale).Termene speciale sunt cele stabilite pentru anumite actiuni (sau categorii de actiuni), fie in chiar Decr. nr. 167/1958, fie in alte acte normative, anterioare sau posterioare acestuia.Astfel: Decretul nr. 167/1958 stabileste urmatoarele termene speciale: a. Potrivit art. 3 alin. 2 "in raporturile ce izvorasc din asigurare, termenul de prescriptie este de doi ani..."; b. Potrivit art. 4, termenul era de 6 luni pentru o serie de actiuni "in raporturile dintre organizatiile socialiste"; aceste termene nu mai sunt aplicabile, ne mai existand organizatii socialiste (v. supra., nota 12 si textul aferent);c. Potrivit art. 5, "Dreptul la actiune privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie"; evident, in cazul contrar - cand viciile au fost ascunse cu viclenie - se va aplica termenul general de prescriptie, de 3 ani;termenul de 6 luni pentru acceptarea succesiunii, prevazut de art. 700 C. civ.;- termenul de un an prevazut de art. 1334 C. civ. pentru actiunea in complinirea pretului (cf. art. 1328 C. civ.) si pentru actiunea in scaderea pretului sau "stricarea contractului" (cf. art. 1327 si art. 1331 C. civ.);- termenul de 6 luni pentru actiunea in anularea casatoriei pentru vicii de consimtamant prevazut de art. 21 alin. 2 C. fam.; termenul de 6 luni pentru actiunile contra carausilor izvorate din contractul de transport (art. 956 alin. 1 C. com); etc.C. Civil prevede:- termenul de un an prevazut de art. 498 C. civ. in materie de avulsiune;- termenul de 5 ani prevazut de art. 561 C. pr. civ. pentru revendicarea unui imobil adjudecat prin licitatie publica; etc.V.4.Momentul inceperii cursului prescriptiei.V.4.1. Regula.prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita"( art. 7, Decr. nr. 167/1958).V.4.2. Reguli speciale.a. Potrivit art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, "in obligatiile care urmeaza sa fie executate la cererea creditorului precum si in acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept"; b. Potrivit art. 7 alin. 3, "daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cand s-a implinit conditia sau a expirat termenul";c. Potrivit art. 8, "prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapte ilicite incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea"; d. Atunci cand actiunea in anulare a unui act juridic are ca temei un alt viciu de consimtamant (eroarea, dolul sau leziunea), ori are ca temei incapacitatea de exercitiu, potrivit art. 9 alin. 2 "prescriptia incepe sa curga de la data cand cel indreptatit" (adica cel al carui consimtamant a fost viciat, sau minorul devenit intre timp major si deplin capabil - n. ns.) ori, dupa caz, "reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele" (adica parintii sau tutorele incapabilului - n. ns.) "a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului" etc.V.5. Suspendarea cursului prescriptiei extinctiveV.5.1.Notiune. Efecte. Prin suspendare, curgerea termenului de prescriptie este oprita atunci cand se iveste una din imprejurarile carora legea le confera calitatea de cauze de suspendare, urmand a-si relua cursul abia dupa incetarea cauzei de suspendare. Efectul suspendarii prescriptiei -art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 : "dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare".In situatia in care cauza de suspendare ar interveni spre sfarsitul termenului,art. 15 alin. 2, prevede ca "prescriptia nu se va implini totusi inainte de expirarea unui termen de sase luni, socotit de la incetarea cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor mai scurte de 6 luni, care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de o luna de la suspendare".V.5.2.Cauze. Cauze generale:Potrivit Decr. nr. 167/1958, "cursul prescriptiei se suspenda:a. cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere;b. pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate, iar acestea sunt puse pe picior de razboi ...".c. "prescriptia nu curge impotriva celui lipsit de capacitatea de exercitiu, cat timp nu are reprezentant legal, si nici impotriva celui cu capacitate restransa, cat timp nu are cine sa-i incuviinteze actele( art.14 alin 2)".Cauzele speciale :a. prescriptia se suspenda "pana la rezolvarea reclamatiei administrative facute de cel indreptatit cu privire la despagubiri sau restituiri in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la inregistrarea reclamatiei"( art.13, litera c); b. prescriptia se suspenda "intre parinti sau tutore si cel ce se afla sub ocrotirea lor; intre curator si acei pe care ii reprezinta; precum si intre orice alta persoana care, in temeiul legii sau al hotararii judecatoresti, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, prescriptia nu curge cat timp socotelile nu au fost date si aprobate" (art 14 alin. 1);c. "prescriptia nu curge intre soti in timpul casatoriei" (art. 14 alin. 3).Enumerarea cauzelor de suspendare in Decretul nr. 167/1958 este limitativa.V.6.Intreruperea prescriptiei extinctive.V.6.1. Notiune.Potrivit art. 17 din decret, "intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea care a intrerupt-o. Dupa intrerupere incepe sa curga o alta prescriptie" avand acelasi termen (intreg, fara a se socoti timpul curs inainte de intrerupere) si aceeasi natura cu cea intrerupta.V.6.2.Cauze.a. recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in favoarea caruia curge prescriptia;b. introducerea unei cereri de chemare in judecata ;c. orice act incepator de executare intrerupe curgerea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita in temeiul unui titlu executor.V.7. Repunerea in termenul de prescriptie.Art. 19 din Decr. nr. 167/1958. prevede ca "instanta judecatoreasca ... poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii ori sa incuviinteze executarea silita". Conditii:a. sa existe o cerere de chemare in judecata, adica o exercitare a dreptului la actiune, facuta dupa ce termenul legal de prescriptie s-a implinit;b. depasirea termenului de introducere a actiunii sa se fi datorat unor "cauze temeinic justificate";c. introducerea actiunii - si, odata cu ea, cererea de repunere in termen (daca s-a facut si o asemenea cerere) trebuie sa fi fost facuta in termen de cel mult o luna de la incetarea cauzelor care au justificat depasirea termenului de prescriptie;d. repunerea in termen sa fie stabilita de instanta prin hotarare motivata .V.8.Calculul ( implinirea) termenelor de prescriptiePrevederile codului Civil:potrivit art. 1887 C. civ., "Termenul prescriptiei se calculeaza pe zile si nu pe ore. Prin urmare, ziua in cursul careia prescriptia incepe nu intra in acel calcul"; art. 1888 C. civ. precizeaza ca ziua "incepe la miezul noptii si se fineste /se sfarseste/ la miezul noptii urmatoare";art. 1889 C. civ., "prescriptia nu se socoteste castigata decat dupa implinirea celei din urma zile a termenului definit prin lege"; Prevederile Codului de procedura civila:art. 101 alin. 3 C. pr. civ., "Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamani se sfarsesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare"; iar potrivit alin. 4 al aceluiasi text, "Termenul care, incepand la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are asemenea zi, se va socoti implinit in ziua cea din urma a lunii".
Referat Totul despre dreptul civil
label
Referate
calendar_month
2006-04-13, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:56
history_edu
Admin
