Dupa volumul de povestiri intitulat "Poarta Neagra " aparut in 1930 ciclul "Flori de mucigai " publicat in 1931 pare sa reprezinte consecinta lirica a aceleasi experiente de viata .
Ciclul Arghezian reuneste versuri care evoca prin imagini de o mare forta sugestiva lumea stravie dezolata si contradictorie a universului carecral .
In poemul care prefateaza ciclul imprumutindu-i titlul "Arghezii" isi previne cititorul ca versurile sale nu sint efectul unei revelatii . Apsenta revelatiei este afirmata insistent prin repetarea negatiei intr-o enumeratie .
Amintim secundatii fabulosi ai evanghelistilor : taurul , leul , vulturul , Argezii isi situeaza versurile intr-o opozitie semnificativa adjudecindule un regiune "minor" in raport cu scrierile evanghelistilor exemplu , prin excelenta al unui regim "major" legat de o consemnare a absolutului ( mai mult decit atit versurile sale ).



Titlul este alcatuita din doua parti . "flori" aduce sugestia frumusetii si in ultima instanta a luminii cel de al doilea actioneaza cu o forta inversa sugerind uritul , descompunerea raul si intr-un plan nu foarte indepartat intunericul .
Imaginea debutanta contradictorie sugereaza defapt o lume a valorilor alterate pervertite . Este lumea inclusorii in care viata este reprimata mortificata pentru a ispati cea ce oamenii considera a fi o crima . Ca si "flori de raului" , "flori de mucigai" isi afla punctul de spijin in asa numita estetica a uritului care inca din secolul trecut a facut obiceiul unui cunoscut tratat : estetica uritului 1853 .
inchisoarea in prezentarea lui Arghezii este un fel de holgie a infernului dantesc in care simbolic omul este asociat viermelui . Sugestiv locul de clanstare este redus la citeva componente : macrila , frig , catuse , lanturi , paduchi , sobolani , zavoare , mucegai , intuneric . Totusi in acest cadru al ororilor frumosul nu este absent .
Frumusetea de care cer socotit vinovat a fost indepartat cu scop primitiv , poate fi recuperata prin vis sau amintire . intre zidurile cu usi zevorite si ferestre zibrelite frumusetea nu are consistenta decit pentru cel care o contine ca pe o realitate interioara inaccesibila celorlalti asemenea unui "cintec mut" . "Cintecul mut" este de altfel un alt oximoron al ciclului Arghezian care semnaleaza existenta valorilor discrete a prezentelor inaparente .