URSUL De obicei cnd vine vorba despre urs, gndul te poarta spre o prima imagine formata n anii copilariei, ca despre un animal prostut, usor de pacalit si lenevos. n realitate, ursul este cel mai mare carnivor din tara noastra si aproape stapn autoritar al padurilor de munte. El prefera padurile ntinse, greu accesibile, cu copaci doborti sau stnci. La noi este raspndit in lantul carpatic si apoi pna sus, n nordul continentului european, cunoscut n Asia pna la nord de Himalaia. Masurat, un urs puternic poate atinge n lungime 2,50 metri cu naltimea la greaban care sa depaseasca 1,30 metri, iar greutatea sa treaca si de 400 de kilograme. Cu vrsta poate atinge sau chiar depasi 30 de ani. Greutatea ursului variaza n functie de timp si anotimp, toamna nainte de intra n brlog avnd cea mai mare greutate datorita meselor mbelsugate din timpul verii. Parul lui poate avea culoarea cafenie pna la negru, mai bogat fiind cel de iarna, ce poate atinge la greaban si peste 10 centimetri lungime. Vara parul este mai saracut ca lungime si desime. Dintre simturi, mirosul si auzul sunt cele mai dezvoltate. S-a dovedit ca atunci cnd are vntul din fata, ursul poate simti mirosul omului de la aproximativ 400 de metri sau sa auda ruptura de creanga atunci cnd este liniste n padure de la peste 100 de metri. Cu vederea sta prost pentru ca ochii lui sunt slabi. Observnd ceva deosebit, ursul se va nvrti roata pna ce va prinde un fir de vnt care i va spune ce nu a putut vedea. Despre forta ursului s-au scris foarte multe lucruri care pot parea imposibile, pentru ca n furia atacului, Mos Martin poate aduce dupa sine chiar o vaca sau o oaie sub brat. Daca treceti prin Sibiu, opriti-va si la colectia de vnatoare Spiess din cadrul Muzeului Bruckenthal; acolo puteti vedea teava unei arme de vnatoare strapunsa de dintii ursului pentru a va forma o idee despre forta ursului. Dupa felul hranei sale, ursul este un animal omnivor. Este un mare amator de jir sau ghinda, pentru care face uneori deplasari destul de lungi. Mannca cu placere ciupercile, perele, merele padurete, fara a mai vorbi de pagubele pe care le face n livezile cu arbori fructiferi, spre marea spaima a localnicilor. Coacazele, murele, zmeura sunt pentru el un fel de delicatesa, dupa cum consuma cu placere porumbul si ovazul n lapte. Sa nu uitam cum fura din stupina de unde iese cu ochii umflati de ntepaturi, dar multumit de dulceata mierii. Ursul mai mannca si furnici, dar si resturile de cadavre sau soareci. El ajunge uneori prin stni, cazndu-le n prada oi, cai, magari si alte vietuitoare din preajma ciobanilor. S-a discutat mult despre ntlnirile dintre om si urs. Majoritatea acestor ntlniri se termina cu fuga ursului din fata omului, caci toate salbaticiunile evita sa se apropie de om. Sunt unele situatii n care omul poate fi atacat daca ajunge ntr-o poiana n preajma unui pui de urs ratacit de mama lui. Tipetele acestuia speriat de prezenta omului atrag dupa sine apropuierea ursoaicei gata oricnd de atac. Animalul ranit ataca vnatorul imprudent. La fel, daca omul sta prea mult n preajma brlogului unei ursoaice cu pui. n momentul atacului se ridica pe picioarele din spate, atacnd n mod special capul. Cu o singura smucitura poate trage pielea de la ceafa catre fruntea omului, formnd o adevarata scalpare. Unul dintre momentele deosebite din existenta ursului l prezinta petrecerea anotimpului rece. Majoritatea dintre noi cred ca n perioada de iarna ursul se retrage n brlog si hiberneaza. n realitate, ursul sta n acest interval ntr-o stare de somnolenta, un somn de iarna, perioada n care simturile i sunt treze. Oricnd poate iesi iarna din brlog daca l pndeste vreun pericol. Intrarea n brlog a ursilor se desfasoara n preajma Anului Nou, alegndu-si drept loc de iernare crapaturile de stnci, pesteri, dar si refugiul oferit de arbori cazuti si rupti de furtuni, iar un brlog bun, bine amenajat este pastrat mai mult timp. Interesanta este pregatirea ursului pentru intrarea n brlog, deoarece ct dureaza perioada de iarna, Mos Marin nu mannca nimic. nainte de patrunderea n brlog, ursul consuma plante cu efect purgativ, dupa care roade coaja de brad rasinoasa n amestec cu diferite plante care vor forma un adevarat dop. Acesta va astupa complet rectul. n brlog, ursul sta cu capul spre iesire pentru a-l parasi n caz de pericol. El sta pe un pat de muschi si cetina, acoperind din interior si intrarea, lasnd doar o fereastra de aerisire. Fiecare individ are locuinta proprie. Cam prin ianuarie-februarie, ursoaica fata 2-3 pui de marimea unor sobolani, orbi si neputinciosi, care devin independenti. Primavara, dupa ce ursul iese din brlog ( lucru care se petrece dupa trei luni) bea cantitati mari de ape minerale, purgative n vederea eliminarii dopului (din anus). Ursul este un animal plantigrad (care calca cu toata talpa), lasa urme ce nu pot fi confundate, semannd ntr-un fel cu urma lasata de talpa goala a unui picior de om (masurata n lungime urma din spate poate atinge 30 de centimetri). TURCU ALEXANDRA