Relatia medic-pacient

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:59 history_edu Oana Muresan
Relatia medic-pacient, element central al practicii medicale si in special al medicinii generale este considerata mijocul prin intermediul careia sunt furnizate ingrijirile medicale. Ca atare, se considera ca o buna relatie medic-pacient este esentiala pentru calitatea ingrijirilor medicale.

Nu in mod surprinzator, exista multa literatura cu privire la relatia medic-pacient, cu contributii din diverse domenii cum ar fi: psihologie, sociologie, medicina si bioetica . in bioetica, relatia medic-pacient reprezinta cadrul in care sunt analizate problemele etice legate de ingrijirile medicale . in plus, modelele clinice ale relatiei medic pacient se axeaza pe procesele din cadrul acestei relatii si pe impactul lor asupra rezultatelor medicale ale pacientilor.

I. Modelele bioetice ale relatiei medic-pacient
Relatia medic-pacient a reprezentat in ultimii cincizeci de ani un element central in bioetica. Literatura de specialitate se axeaza pe rolul medicilor si al pacientilor in deciziile medicale si intr-o anumita masura, pe caracteristicile procesului decizional.



Majoritatea modelelor descriu o relatie medic-pacient ce are un caracter instrumental pentru bunastarea sau autonomia pacientului. O atentie speciala este acordata descrierii modelelor esentialiste, contractuale, de conventie si modelelor relationale ale relatiei medic-pacient, intrucât autorii acestor modele argumenteaza ca ele ar promova atât bunastarea cât si autonomia pacientilor.

(a) Primele modele ale relatiei medic-pacient
Probabil Szasz si Hollender au descris primele modele ale relatiei medic-pacient.
Ei schiteaza trei modele:
(1) activitate-pasivitate;
(2) asistenta- cooperare;
(3) participare reciproca.

Modelul activitate-pasivitate descrie o relatie medic-pacient in care medicii raspund de efectuarea interventiilor medicale, iar pacientii sunt beneficiarii pasivi ai ingrijirilor medicale. Acest tip de relatie a fost considerat adecvat in cazul urgentelor medicale, când pacientii sunt inconstienti si nu mai dispun de capacitatea de decizie.

Modelul asistenta-cooperare presupune ca medicul ii indica pacientului ce are de facut, iar acesta se supune indicatiilor si asculta de medic. Acest model este potrivit in cazul unor conditii medicale grave, atunci când medicul detine solutia.