Inca de la incheierea negocierilor Tratatului de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 si intrat in vigoare pe 1 noiembrie 1993, s-a convenit ca se va efectua o revizuire pana la sfarsitul deceniului: articolul prevedea convocarea unei conferinte in 1996.
Conferinta interguvernamentala a durat mai mult de un an: a fost deschisa la Torino pe 29 martie 1996
si s-a incheiat la Amsterdam pe 17 iunie 1997 printr-un acord politic la inalt nivel cu privire la un nou
Tratat, semnat pe 2 octombrie 1997. Tratatul de la Amsterdam a intrat in vigoare la 1 mai 1999.
Prin Tratatul de la Amsterdam a fost instituit asanumitul “Spatiu de libertate, securitate si justitie”. in acest context au fost extinse drepturile Oficiului European de Politie (EUROPOL) si a fost integrat in actele comunitare Tratatul de la Schengen. Marea Britanie si Irlanda si-au rezervat totusi dreptul de a nu adera la acest tratat.
Tratatul de la Amsterdam are patru obiective generale:
- sa plaseze ocuparea fortei de munca si drepturile cetatenilor in centrul atentiei Uniunii Europene
- sa suprime ultimele obstacole pentru libera circulatie a persoanelor si sa consolideze securitatea;
- sa permita Europei sa isi consolideze pozitia pe plan mondial;
- sa eficientizeze arhitectura institutionala a Uniunii in vederea viitoarei extinderi.
STRUCTURA TRATATULUI
Tratatul de la Amsterdam consta in trei parti, o anexa si 13 protocoale. Prima parte include amendamente importante la Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), Tratatul de instituire a Comunitatii Europene (TCE), Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (Tratatul CECO), Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Tratatul CEEA sau Euratom), precum si la Actul anexat deciziei Consiliului din 20 septembrie 1976 privind alegerea reprezentantilor in Parlamentul European prin vot universal direct.
Partea a doua se refera la simplificarea tratatelor de instituire a celor trei Comunitati Europene, urmarind
sa elimine prevederile care nu mai sunt actuale si sa adapteze textul anumitor prevederi. Aceasta parte prevede abrogarea Conventiei privind o serie de institutii comune, din 25 martie 1957, si Tratatul de fuziune, semnat pe 8 aprilie 1965.
Partea a treia contine prevederile generale si finale ale Tratatului: noul sistem de numerotare a articolelor (in Tratatul de la Maastricht, indexarea era facuta prin litere, prin Tratatul de la Amsterdam este inlocuita cu o indexare pe baza de cifre), procedura de ratificare, versiunile lingvistice, perioada de valabilitate nelimitata.
Tratatul de la Amsterdam
label
Referate
calendar_month
2010-05-23, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
Opreana Alin