Seminar Arthur Schopenhauer

label Seminarii autorenew 2025-09-29, 16:57
Schopenhauer s-a nascut in 1788 la Danzig, si a murit in varsta de saptezeci si doi de ani, la Frankfurt, in 1860. Fiu de mare negustor, a primit o crestere aleasa, fiind pregatit pentru a continua profesiunea tatalui, care socotea deosebit de importanta in acest scop cunoasterea larga a vietii: „Fiul meu trebuie sa citeasca in cartea lumii". De aceea viitorul filosof a inceput prin a calatori si a face o practica negustoreasca, iar studiile filosofice au fost desavarsite de el abia dupa moartea tatalui. La varsta de 19 ani Schopenhauer se inscrie la gimnaziul din Gotha, pe care il absolva in 1809, pentru ca in 1813 sa-si ia doctoratul in filosofie cu teza „Asupra impatritei radacini a principiului ratiunii suficiente", in 1819 este Privat-docent la Universitatea din Berlin, unde a vrut sa concureze pe Hegel, dar de unde fu silit sa plece, din lipsa de auditori - fapt ce 1-a facut sa pastreze pana la sfarsitul vietii un puternic resentiment impotriva lui Hegel si in genere impotriva profesorilor care traiesc „din filosofie" si nu „pentru filosofie".



Gandirea lui Schopenhauer vrea sa fie o continuare a aceleia a lui Kant. Ca si acesta, el vede ca prin intelect noi nu izbutim sa prindem decat aparenta, deci lumea fenomenala, supusa legii cauzalitatii, singura dintre cele 12 categorii ale lui Kant, pe care el o recunoaste. Volumul I din opera principala a lui Schopenhauer: „Lumea ca vointa si reprezentare", incepe chiar cu propozitia: „Lumea e reprezentarea mea". Dar pe cand Kant era convins de imposibilitatea de a putea vreodata sa cunoastem realitatea ce sta in dosul fenomenelor, adica lucrul in sine, Schopenhauer crede contrariul. Omul care este si lucru in sine si fenomen poate surprinde in adancurile fiintei sale, prin experienta interna, esenta realitatii. Aceasta esenta este vointa, vointa de a trai, care nu cunoaste alta tinta decat propria sa existenta si conservare. Cprpul nostru, si la fel materia in general, nu este decat forma perceptibila a vointei. Vointa este forta a naturii, iar ceea ce numim diversele forte naturale nu sunt decat formele particulare ale acestei vointe generale.