Experienta spatiului sacru permite intemeierea Lumii: acolo unde sacrul se manifesta in spatiu, se dezvaluie realul, si Lumea incepe sa existe. insa ivirea sacrului nu proiecteaza doar un punct fix in mijlocul fluiditatii amorfe a spatiului profan, un „Centru“ in „Haos“: ea produce de asemenea o ruptura de nivel, deschide comunicarea intre nivelurile cosmice (Pamintul si Cerul) si permite trecerea, de ordin ontologic, de la un mod de a fi la altul.
Aceasta ruptura in spatiul profan eterogen creeaza „Centrul“, prin care se poate comunica cu „transcendentul“; aceasta ruptura intemeiaza deci „Lumea“, Centrul, facind posibila orientatio. Manifestarea sacrului in spatiu are deci o valenta cosmologica: orice hierofanie spatiala, orice consacrare a unui spatiu echivaleaza cu o „cosmogonie“. O prima concluzie ar fi ca Lumea poate fi perceputa ca lume ori Cosmos in masura in care se infatiseaza ca lume sacra.
Orice lume este lucrarea zeilor, pentru ca a fost creata fie direct de catre zei, fie consacrata, deci „cosmicizata“ de catre oamenii care au actualizat prin mijloace rituale actul exemplar al Creatiei. Altfel spus, omul religios nu poate trai decit intr–o lume sacra, pentru ca doar o asemenea lume participa la fiinta, exista cu adevarat. Aceasta necesitate religioasa...
Seminar Sacru si profan
label
Seminarii
calendar_month
2009-12-14, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:57
history_edu
studentie.ro