Rasfoind Internetul, am dat peste blogul unui fost masterand care, cu cateva zile inaintea sustinerii lucrarii de disertatie, nu avea redactate decat 5 pagini din 30 cate trebuia sa aiba lucrarea, si se pregatea de un maraton de 48 de ore in care era musai sa o termine de scris. Am citit apoi si ca a reusit performanta de a o termina la timp si ca a trecut cu bine de sustinerea propriu-zisa, insa povestea lui m-a determinat sa ma gandesc la felul in care procedeaza mai toti studentii, cei mai multi trezindu-se, in prag de disertatie, in situatia lui.
De ce m-am gandit tocmai acum la asta? Pentru ca luna februarie marcheaza sesiunea de sustinere a disertatiei pentru masteranzii din ciclul "un an si jumatate". Si pentru ca mai este relativ putin pana atunci (cam o luna) si cei mai multi studenti masteranzi nu si-au terminat de scris lucrarea, ba mai mult, unii nici nu s-au apucat de ea - toate acestea in conditiile in care pana la sfarsitul lui ianuarie lucrarile ar trebui predate profului coordonator.
Nu ma voi apuca sa judec sau sa critic pe niciunul dintre studentii aflati in aceasta situatie, de altfel, oarecum stresanta, deoarece este bine cunoscut faptul ca acesta e stilul in care se lucreaza in momentul de fata in facultatile din Romania. Cu alte cuvinte, sunt foarte putini cei care se mai chinuiesc sa incropeasca o lucrare bine documentata care necesita, evident, o pregatire ceva mai indelungata.
Explicatiile pentru acest fenomen atat de raspandit sunt multiple. Referitor strict la situatia masteranzilor, una dintre acestea ar fi faptul ca majoritatea lucreaza inca din primul an de master, daca nu cumva inca din timpul facultatii. Si sa nu aiba cineva impresia ca o fac din placere. Foarte multi dintre ei sunt obligati sa plateasca taxe usturatoare pentru a putea urma masterul dorit (locurile bugetate fiind intr-un numar foarte mic) si sa se si intretina (ca, deh, la 21 de ani incepe sa iti cam fie rusine sa mai stai pe banii parintilor), in acelasi timp. Este evident, asadar, ca, intr-o asemenea situatie, nu iti prea mai arde sa aloci studiului cele cateva ore de dupa serviciu care iti raman pentru relaxare. Oboseala isi spune cuvantul si, incet-incet, chiar si cei mai silitori studenti cedeaza.
Apoi ar mai fi si comoditatea si stilul de invatare aplicat inca din timpul facultatii. Daca te-ai obisnuit sa muncesti "la limita", adica sa te pui pe invatat cu o zi inainte de examen sau sa iti redactezi proiectele intr-o singura noapte, este greu de crezut faptul ca te vei mobiliza inca din toamna pentru redactarea lucrarii de disertatie.
Din nou, c'est la vie. Situatia se datoreaza intr-o buna parte si dezinteresului din ce in ce mai mare pe care il manifesta studentimea fata de invatatul serios, temeinic (la cate tentatii sunt in jurul nostru, nici nu e de mirare...). Insa vina nu le apartine in totalitate lor, intrucat responsabili pentru plictiseala cronica a acestora sunt atat profesorii care i-au format in timpul liceului (si chiar mai devreme), cat si parintii ori profesorii din facultate.
Se va schimba ceva in invatamantul si mentalitatea romaneasca in urmatorii ani pentru a remedia cate ceva? Ramane de vazut. Pana una, alta, insa, avem o disertatie de facut si de trecut, asa ca spor la treaba si multa bafta!
Dana Saporan - editor Studentie.ro
Disertatia - intre amanare si plictis cronic
